Cornelia Georgescu

Văzându-se poftit, dulăul intră și se așeză mulțumit în locșorul special amenajat pentru el în holul de la intrare; un culcuș con-fortabil, comod, moale și pufos... Plus vreo câteva castronele de plas-tic pe care scria cu majuscule "Nero". Desigur, dulăul nu știa să ci-tească, dar se deprinsese cu acel loc, pe care-l considera, pe bună dreptate, domeniul lui.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

"Șefu'?!" Nu putea fi Nis! Privi derutat în jur. Își aminti: Era Rikky, papagalul domnișoarei Maria, îl luase acasă, iar pe Nero, dulăul său negru, îl lăsase acolo. Nu zări însă pasărea. Parcă seara trecută rămăsese pe o crenguță din lămâiul de jos, de pe holul de la intrare. Cum ajunsese acum papagalul în camera lui? Evident, zburase, doar era pasăre...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian rămase în curte, cu câinele său negru, Nero, care se arătă tare bucuros să-l revadă. Desigur și Lucian se bucura în egală măsură. Mângâia blana negricioasă a câinelui, care se gudura pe lângă el. Lucian îi deschise ușa casei, așteptând să intre; dulăul îl urmă, deși anevoios. Doamna Enka se ivi în holul de la intrare și își dădu seama ce intenționa fiul său. În acel moment băiatul observă castronelele de plastic goale; atât cel de apă, cât și cel de mâncare. Se ridică, se îndreptă spre bucătărie și când se înapoie, i le umplu; câinele, însetat, goli apa imediat. Lucian îi umplu din nou castronul. Își privi îngrijorat câinele; i se păru slăbit.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Zorii zilei anunțau începutul altei săptămâni. Urmau câteva zile deloc plăcute pentru tânărul comandant. Se trezi anevoie, fără pic de entuziasm. Contrar obiceiului său, în această zi nu se grăbea deloc să plece spre Institut, doar știa ce-l aștepta acolo. De cum deschise ochii, zări pe fereastră câteva sclipiri luminoase. "Iarăși reporterii? Nu s-au mai săturat oare?" își spuse în gând, deși știa că zilele acestea, oamenii presei vor avea mult material, pe seama lui. Se convinse însă în curând că de fapt nu erau blitz-urile aparatelor foto ale reporterilor sau ale altor curioși, când auzi clar câteva tunete specifice furtunilor de vară. Se apropie de fereastră; într-adevăr, cerul era brăzdat de numeroase fulgere, la intervale de timp destul de scurte. În curând se porni și ploaia, o ploaie rapidă, care umplu străzile de șuvoaie de apă în doar câteva clipe. "Canalizare proastă..." se gândi Lucian cu indiferență, dar imediat își aminti de dulăul său negru. Era Nero în casă sau nu? Coborî rapid treptele, tare îngrijorat, așa cum era îmbrăcat, adică încă în pijama, dar se liniști când își zări câinele în holul de la intrare, încolăcit leneș în locul amenajat pentru el. În lămâi, evident, era papagalul cel colorat și foarte zgomotos, dar tare drăgălaș, Rikky. Iată că se stricase brusc și vremea, de parcă știa ce se petrecea în sufletul comandantului misiunii; și acolo era o adevărată furtună.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Blondul Iulian Enka nu părea foarte încântat de compania socrilor săi, însă nu protestă; nu dorea să-și supere soția și fiul. Spera însă ca soții Dragomir, părinții Dianei, să nu rămână acolo până pe 27 iunie. Lia își luă rămas bun de la părinții și bunicii comandantului, apoi amândoi se îndreptară spre ieșire. Pe holul de la intrare, dulăul negru, Nero, se ridică, de parcă ar fi dorit să plece și el. În sfârșit, cei doi ajunseră în curte, lângă mașina directorului. Lucian îi deschise colegei sale portiera.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Geograful intră în curte; primul care-l întâmpină era Brutus, dulăul familiei Cristescu. Câinele căpătă biscuiții doriți, cu care se învățase. De data aceasta, îi deschise chiar Adela, după ce Nis sunase la ușă. Zveltă, adolescenta îl întâmpină bucuroasă, sărutându-l pe obraji; în acest scop se înălțase ușor pe vârfuri.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian lăsă mașina în garaj și coborî. Papagalul stătea în continuare pe umărul său. Diana Enka coborî și ea. Intrară în casă. Holul de la intrare era gol, fără Nero, doar cu castronelele lui de plastic, goale și acelea. Iulian Enka nu mai citea ziarele, dar încă stătea pe fotoliu, picior peste picior, tare comod, așteptându-i.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Acasă la familia Enka era destulă liniște, în limita posibilităților: musafirii plecaseră de câtva timp, iar de puțina gălăgie produsă, doar papagalul Rikky era responsabil. Restul erau tăcuți: tânărul comandant, părinții și bunicii acestuia, chiar și bătrânul dulău Nero. Doar lui Rikky nu-i tăcea pliscul deloc; cum însă era drăgălaș, nu deranja pe nimeni, căci toți îl iubeau și-l răsfățau, chiar și blondul. Își revăzuse în acea zi și vechea familie, de la care plecase de bună-voie; cu domnul și doamna Stoica va mai avea ocazia să se întâlnească, însă pe blondină habar n-avea năstrușnicul papagal că o văzuse pentru ultima oară, iar în curând același lucru se va petrece și-n cazul "șefului". Pentru că nu-și dădea seama de acest lucru, Rikky nu putea fi trist; ceilalți însă... Chiar și Nero părea abătut și nu din cauza vârstei sale. Dulăul negru parcă presimțea că în curând se va schimba ceva, se va întâmpla ceva; nu știa sigur ce, însă orice ar fi fost, se părea că avea legătură cu tânărul său stăpân. Astfel simțea dulăul negru și nu se înșela deloc...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În curând, mașina albastră se afla din nou în curtea casei lui Lucian. Amândoi coborâră, directorul lăsând din nou cheile în mașină. Iar de data aceasta nu mai reuși să se împotrivească; acceptă în cele din urmă chiar și să intre în casă, deși dânsul cu siguranță nu-și dorea așa ceva... Intrase totuși, în urma insistențelor tânărului comandant. Cum să-l refuze, mai ales în acele momente, când el era deja deprimat în urma celor aflate? Se aflau în holul de la intrare. Nero îi recunoscu pe amândoi; chiar și pe director și se bucură să-i revadă, însă tânărul său stăpân nu-i acordă aceeași atenție ca în fiecare seară, deși nici nu-l neglijase complet; totuși, dulăul se văzu mângâiat mai mult de director, asta doar până ce prinse Rikky de veste despre noul musafir.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Ce contau câteva foi, scrise chiar de domnișoara consilier? Erau oare suficiente pentru a se ajunge la o singură concluzie în ceea ce-l privea? Comportament necorespunzător; doar asta-l caracteriza pe el? Ieși din apartament alături de director; nici despre dânsul nu știa ce să mai creadă. De ce ținea atât de mult la el? Ce era dânsul? Îi era prieten, sau doar directorul Institutului, care-l considera elevul său preferat?! Nu înțelegea deloc, nimic, decât că, în acel moment, se alesese cu o reclamație către Comisia Disciplinară...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lunganul nu mai zise nimic; se îndreptă spre liceul respectiv și n-avea de gând să se oprească afară, în așteptarea Adelei. Portarul îl recunoscu și nu-l opri (decât pentru vreo câteva autografe), așa că Nistor intră nestingherit în curtea liceului. Știa unde se afla clasa Adelei, deși n-o mai vizitase până atunci. Intră totuși în clădirea colegiului și urcă până la etajul doi; aici se afla sala în care studia puștoaica.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Câinele din curte, slobod, nu-l lătră și nici nu se repezi la el, semn că-i era cunoscut. Se apropie doar de geograf, gudurându-se pe lângă acesta, dând bucuros din coadă. Lunganul mângâie dulăul de câteva ori, apoi îi oferi câțiva biscuiți proaspeți și moi, pe care câinele nu-i refuză; îi mâncă. Pe cușca din curte scria "Brutus", iar la poartă, pe o tăbliță, un anunț scurt amenința: "Nu intrați! Câine rău!" Brutus era un dulău mare, fioros, probabil și rău, dar nu cu Nis. În sfârșit, ușa casei se deschise, iar în prag apăru chiar adolescenta bălaie, înaltă și slăbuță; pe ea o căuta Nistor. Ochii albaștri ai fetei se luminară de bucurie când îl zăriră pe lungan.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Câinele sârmos și dulăul

Un câine sârmos
Ce-a furat un os
De la un dulău
Ciobănesc și rău,
Terminându-și rosul
Îi întoarce osul!
-Măi, fir-ar să fie,
Mi-l aduci tu, mie
Flămând ca un lup!?
Vino să te pup!

Morala e ușoară
Și nu mai are rost...
Dulăul, a doua oară,
N-a mai rămas prost!

fabulă de din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton amuzant

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Cornelia Georgescu

Tânărul comandant porni spre bucătărie, iar aici papagalul căpătă biscuiții promiși, ba chiar și vreo câteva bombonele. Apoi Lucian găsi și vreo câteva chei care nu-i mai erau de nici un folos, așa că i le lăsă papagalului. Rikky se așezase pe crenguța unui lămâi aflat la intrare, cu cheile în plisc, iar Lucian se retrase spre camera lui.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Opri mașina directorului în curte, lângă cea nouă, gri, cumpărată ziua trecută și coborî. Bineînțeles, coborâră și body-guarzii. Lucian îi salută, apoi intră grăbit în casă, Petre și Adi ieșind din curte; pe vremea aceea nu avea rost să mai rămână pe acolo, de pază, mai ales că Lucian îi asigurase că nu avea de gând să plece nicăieri. Nu același lucru se întâmpla și în cazul polițiștilor, jandarmilor și gardienilor care înconjurau casa; aceștia, cu haine impermeabile, erau prezenți la datorie, în ciuda ploii care ținea de trei zile. Tot la posturile lor erau și cei ce păzeau locuințele colegilor săi. Tânărul comandant se afla deja pe holul de la intrare, unde-i găsi pe Rikky și pe Nero. Aplecându-se să se descalțe, nu se putea să nu-i acorde câinelui negru atenția necesară.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Maria se încruntă. Domnul Iulian Enka era... "blondul"?! Intră și ea în camera de zi a familiei Enka, pășind timidă în urma colegului ei. Pe o măsuță, domnul Enka înșirase mai multe ziare. Sfioasă, Maria se așeză totuși. Privi spre cele câteva ziare de pe măsuță; într-adevăr, fotografii color reprezentându-i pe ei, cei șapte tineri din echipaj, erau pe primele pagini, iar sub fotografii, titluri lungi, cu majuscule, articole la fel de lungi, cu multe amănunte despre ei. În curând avură și ocazia de a vedea la televizor incidentul din acea dimineață, din fața Institutului, avându-l ca protagonist pe tânărul Enka.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian era și el mulțumit de rezultatul maxim obținut de Lia, iar chipul lui plăcut fu luminat de o bucurie greu de explicat pentru el însuși, încordarea care-l stăpânise până atunci degajându-se dintr-o dată, ca un abur efemer, ce se amestecase brusc cu restul aerului, devenind imposibil de localizat. Teama că ea ar rămâne pe suprafața planetei albastre, în timp ce el pleca departe, îi dispăruse instantaneu, în momentul în care văzuse nota acordată de computer și avea o certitudine de netăgăduit: Dorința lui arzătoare i se îndeplinise; Lia îi devenise, indiscutabil, colegă, chiar din acel moment, în ciuda celor cinci teste extrem de dificile pe care el le alcătuise special pentru ea, pe departe cele mai dificile dintre toate care le reveniseră celorlalți candidați.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Frumos dulăul tău. Ce rasă e?
Lucian: Nici una.
Mihai: Cum?!
Lucian: E maidanez; l-am luat de pe stradă când era foarte micuț și a rămas al meu.
Mihai: Ah... Ca să vezi, ce norocos a putut fi!
Lucian: Da, norocos...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Deși era treaz de destul timp, Lucian nu se pregătise de plecare. Încă stătea nepăsător în pat, în pijama și nu părea a avea de gând să se ridice în curând. Între timp, blondul său tată se trezise și el. Își scrisese cererea către directorul Institutului, o și recitise de vreo câteva ori; era gata de plecare. El – da, fiul lui – nu! Uimit de întârzierea fiului, urcă treptele spre camera acestuia. Bătu la ușă de vreo câteva ori; nu-i răspunse nimeni, dar tot intră.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trei prieteni (poezie pentru copii)

Cățelușul Martinică
Alergând el o pisică
A dat peste un dulău:
Câinele pisicii rău.

De frică rămas blocat
Abia dacă a lătrat
Și-a fugit lângă pisică
Tremurând tare de frică.

Când dulăul a lătrat
Pisica a mieunat
Apărând pe Martinică
Ce fugea după pisică.

Și dulăul, s-a retras
Trei prieteni au rămas:
Prieteni la cataramă
Ce-a mai dulce-n lume mamă.

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton amuzant

Distribuie
Cornelia Georgescu

Îl lăsase pe Nero în acel apartament, alegându-se în schimb cu un papagal gălăgios care stătea cocoțat pe umărul lui. Își luaseră rămas bun de la cei din familia Stoica, aceștia scuzându-se din nou față de Diana Enka, pentru incidentele cu pitonul și hamsterul. În sfârșit, coborau treptele blocului, pentru a merge acasă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook