Câinele din curte, slobod, nu-l lătră și nici nu se repezi la el, semn că-i era cunoscut. Se apropie doar de geograf, gudurându-se pe lângă acesta, dând bucu...
Câinele din curte, slobod, nu-l lătră și nici nu se repezi la el, semn că-i era cunoscut. Se apropie doar de geograf, gudurându-se pe lângă acesta, dând bucuros din coadă. Lunganul mângâie dulăul de câteva ori, apoi îi oferi câțiva biscuiți proaspeți și moi, pe care câinele nu-i refuză; îi mâncă. Pe cușca din curte scria "Brutus", iar la poartă, pe o tăbliță, un anunț scurt amenința: "Nu intrați! Câine rău!" Brutus era un dulău mare, fioros, probabil și rău, dar nu cu Nis. În sfârșit, ușa casei se deschise, iar în prag apăru chiar adolescenta bălaie, înaltă și slăbuță; pe ea o căuta Nistor. Ochii albaștri ai fetei se luminară de bucurie când îl zăriră pe lungan.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.