Dora cercetă totul atentă, cu ochii ei mari, căprui, iar totul i se înfățișă cât mai impresionant în fața ochilor, mai ales vehiculul albăstrui; "Pacifis" i ...
Dora cercetă totul atentă, cu ochii ei mari, căprui, iar totul i se înfățișă cât mai impresionant în fața ochilor, mai ales vehiculul albăstrui; "Pacifis" i se păru senzațională, uluitoare. Nu se grăbiră spre treptele ce duceau la bordul navei albastre, iar Lia, înțelegătoare, își adaptă mersul ritmului prietenei sale. Soarele împrăștia împrejur străluciri aurii, care aici deveneau albăstrui, datorită prezenței uriașului vehicul spațial. Deși nu se grăbiseră, nu merseseră repede, ajunseră totuși în dreptul treptelor ce urcau spre puntea principală. Sfioasă, Dora se opri din nou înainte de a urca, tare emoționată; avea să-l cunoască pe Don Juan, să-l întâlnească personal și... cine știe, cu puțin noroc sau ajutor din partea Liei, poate chiar să-i vorbească; în plus, îl va vedea și pe director, cât și pe domnul profesor Manea, dar și pe ceilalți...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.