Lucian îl privi scurt; din nou îi vorbise frumos; ba, în plus, îi zâmbea îngăduitor. Blondul nu mai era nepăsător față de el, dar nici supărat; ce bine! Ambi...
Lucian îl privi scurt; din nou îi vorbise frumos; ba, în plus, îi zâmbea îngăduitor. Blondul nu mai era nepăsător față de el, dar nici supărat; ce bine! Ambii coborâră treptele. Jos îi aștepta Diana, pregătită de plecare; evident, mergea și ea. Acasă rămâneau bunicii, Rikky, Nero... Două mașini ieșiră din curtea casei familiei Enka; cea gri, nouă, de curând cumpărată și cea albastră, a directorului. Soarele deja răsărise, începând să încălzească totul cu razele sale luminoase, să usuce totul în jur.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.