Sosise şi Adela, cu părinţii ei. Nistor o privi admirativ pentru câteva clipe. Cum să nu-i placă?! Ea era oricum frumoasă! Acum era, într-adevăr, în albastru. Avea o bluzică subţirică, de vară, cu mâneci scurte şi nişte pantaloni lungi, albaştri, largi, evazaţi, dintr-un material care să n-o încălzească prea mult.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor îşi ridică din nou privirea spre Adela. Până în acel moment, nici măcar nu remarcase cum era îmbrăcată. Era vară, era cald, nici un vânticel nu tulbura liniştea din jur... Evident, Adela, ca mai toate adolescentele de vârsta ei, era îmbrăcată modern, dar destul de sumar, provocator; şi totuşi, nu indecent. Nu i-ar fi permis tatăl ei, domnul Gigi Cristescu, un om destul de exigent, mai ales cu fiica lui. Dar era frumoasă, cu bluzica strâmtă, subţirică, uşor decoltată... Era înaltă şi subţirică, dar nu prea subţirică; avea un trup de invidiat, sau doar aşa i se părea lui Nistor, adică sublim! Şi părul blond, lung, natural, parţial strâns la spate, ochii albaştri, cu mutrişoara ei de copilă... Cum să n-o placă? Era minunată! Fermecătoare... Dar el va pleca, ea va rămâne... Ce dificil! Chiar cu toată promisiunea ei că-l va aştepta.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Adela, vin părinţii tăi!
Adela: Eh; şi?!
Nistor: Păi... Nu vreau să par prea îndrăzneţ.
Adela: Însă eu vreau!
Nistor: Adela... Nebunatică mică...
Adela: Nu mai sunt mică!
Nistor: Ba da, eşti...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor ajunse la uşa casei şi nu mai ezită; sună. După cum se aştepta, la acea oră îi răspunse domnul Gigi Cristescu, echipat de culcare, într-o pijama subţirică de vară, încălţat în papuci de casă. Îl salută respectuos, cerându-şi scuze pentru ora târzie la care se înfăţişa. Iat-o şi pe Adela; veselă, venea zglobie spre lungan. Îşi luase la repezeală pe ea un tricou şi pantaloni scurţi, însă tot arăta minunat. În urma ei păşea doamna Manuela. Lunganul încercă şi el să se bucure, deşi nu-i venea; o îmbrăţişă însă şi el uşor, delicat, doar pentru câteva clipe. Ştiindu-se însă privit, mai ales de tatăl ei, se îndepărtă rapid de ea, nu foarte mult. Şi ieşiră amândoi din casă, ţinându-se de mână. Înaintară tăcuţi pe alee, spre bancă. Domnul Gigi Cristescu nu renunţă la a-i urmări discret cu privirea, din casă, deşi întunericul îi zădărnicea oarecum această acţiune. Nistor şi Adela se aşezară pe bancă; Brutus se lungi alături, pe iarba moale, frumos nivelată.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunganul şi Adela porniră apoi spre poartă, pe aleea asfaltată; de o parte şi de alta a aleii se întindeau rânduri de flori. Nistor le privi "de sus". Erau frumoase florile, mirositoare, cu petale colorate... Dar mult mai frumoasă decât ele era Adela, tânără, blondă, înaltă, iar în acel moment se afla chiar lângă el. Şi o ţinea de mână, deşi era convins că tatăl ei, domnul Gigi Cristescu îi privea atent din casă, de după perdea. Şi ce dacă îi privea? Nu conta acest amănunt, doar nu va ieşi din casă pentru a-i reproşa ceva; nici n-ar avea ce... Iată că tatăl adolescentei nici nu-i deranjă, chiar dacă-i urmărea atent cu privirea, într-adevăr, din casă, după cum bănuise lunganul. Acum însă, cei doi tineri erau deja afară, la poartă, ieşiseră din curte. Era o zi frumoasă de vară, cu cer senin, evident, călduroasă, tocmai de aceea Adela se îmbrăcase lejer. "De ce oare tocmai în albastru?" părea a se întreba în gând geograful. Adela privi visătoare steagurile ce împodobeau strada.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor o privi nostalgic: Adela era frumoasă! Îmbrăcată cu pantaloni scurţi, un maieu de vară decoltat, fără spate, cu papuci de casă, părul lung, blond, desfăcut, ochii ei mari, albaştri, privirea ei vioaie, visătoare, de copilă... Şi când se gândea că în curând el va pleca departe, pentru mult timp, iar ea va rămâne aici, acasă... Cum să nu se întristeze?! Ce păcat! Tocmai când îşi găsise şi el o prietenă mai înaltă, cât de cât pe măsura lui, era nevoit s-o părăsească, contrar voinţei lui. Ce-i drept, ea era mică, în privinţa vârstei, avea doar 16 ani, el – 22, dar asta nu era o problemă; o îndrăgise tare mult, putea aştepta câţiva ani, ca ea să crească. Acum însă totul se năruia din cauza misiunii acesteia, ivită pe neaşteptate.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adela: Nis!
Nistor: Salut, Adela.
Adela: Răule! N-ai mai trecut de mult pe la noi.
Nistor: Îmi pare rău, n-am putut, am fost mult prea ocupat.
Adela: Te-am văzut de vreo câteva ori la televizor, în direct sau nu, pe diverse posturi şi credeam că de când ai devenit atât de celebru, de cunoscut, nu-i mai bagi în seamă pe oamenii simpli, ca noi.
Nistor: Poftim? Nu! Cum se poate să-ţi fi trecut aşa ceva prin căpşorul ăsta drăgălaş? Uite, ca dovadă, acum mă aflu aici; am venit imediat ce mi-am făcut puţin timp liber şi am scăpat de cei doi body-guarzi care se ţineau scai de mine, non stop. Am venit special pentru tine, iar zilele astea două ţi le dedic; sunt la dispoziţia ta, în totalitate.
Adela: Foarte bine. Hai, intră!
Nistor: Nu; să mergem pe undeva; oriunde doreşti!
Adela: Mai întâi trebuie să-i cerem voie tatălui meu.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adela: Unde mergem?
Nistor: Unde vrei tu; alege!
Adela: Hai în parc.
Nistor: Hai...
Adela: Cum vrei să mergem? Pe jos sau cu taxiul?
Nistor: Cum doreşti, sau cum crezi că ar fi mai bine. Desigur, pe jos, alături de tine, ar fi mult mai plăcut, doar e vară şi e cald, dar există riscul de a fi descoperiţi cu uşurinţă şi nu vreau să fim deranjaţi, deşi... Uite, ar fi totuşi o modalitate de a mă feri de curioşi... Ce zici, acum, cu şapca asta, mai pot fi recunoscut?
Adela: Ah, Nis, nărodule... Pentru mai multă eficienţă, trageţi-o mai bine pe ochi!
Nistor: E mai bine aşa?
Adela: Da. Dar ar putea fi şi mai bine dacă ai reuşi să te faci mai scund.
Nistor: Mai scund? Mi-ar plăcea şi mie, dacă s-ar putea, dar asta chiar e imposibil. Deci, rămâne varianta cu taxiul; bineînţeles, e mai rapid şi mai sigur.
Adela: Atunci hai cu taxiul.
Nistor: Hai!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adela: Nu cred că vreau să-mi imaginez ce-ar fi zis dacă ar fi văzut mediile mele la mate...
Nistor: N-ar fi fost prea încântat, dar te-ar fi pregătit în aşa fel încât să nu mai iei asemenea note, dacă ar fi avut timp.
Adela: Crezi că ar fi reuşit?
Nistor: Da, e foarte priceput. Nu-ţi place matematica?
Adela: Nu prea; e o materie foarte dificilă. Cui i-ar place aşa ceva?
Nistor: Şefului meu, spre exemplu... După puţin timp de pregătire cu el, te asigur că ţi-ar fi plăcut foarte mult matematica, nu de el, deşi... Poate şi de el.
Adela: Acum fabulezi. Într-adevăr, l-am văzut la TV, e foarte drăguţ, dar ar trebui să ştii că nu mă interesează altul, cu excepţia ta, nici măcar el.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Adela...
Adela: Nis...
Nistor: Ce-ai păţit, nebunatică mică? De ce stăteaţi afară? De ce nu vi se dădea voie să intraţi în Institut?
Adela: Ah, Nis... Am pierdut invitaţia de la tine, iar domnii aceştia care stau de pază nu erau dispuşi să ne creadă.
Nistor: Ai pierdut-o?! De ce nu m-ai sunat? Ţi-aş fi adus alta; oricând, oricâte.
Adela: Nu puteam să te sun. De abia azi, de dimineaţă, am observat că nu mai aveam invitaţia ta; era prea târziu... Tu probabil erai deja aici, la Institut, cu colegii tăi.
Nistor: Nu conta. Aş fi trimis pe cineva să vă aducă altă invitaţie, aş fi rezolvat în vreun fel.
Adela: Ah... E bine că ai venit şi acum, altfel nu mai apucam să te văd, decât acasă, la TV, sau aici, pe ecranele astea.
Nistor: Mda...
Adela: Deci, vei pleca...
Nistor: Trebuie... Adică...
Adela: Lasă, nu încerca să-mi explici... Poate ar fi trebuit să fi acceptat propunerea ta de a merge cu voi, în misiune. Ar fi fost interesant.
Nistor: Acum e prea târziu. Nu se mai poate face nimic.
Adela: Ştiu... Nu mai e timp suficient. Ar fi trebuit să mă fi gândit mai bine atunci.
Nistor: Ar fi trebuit.
Adela: Oricum, promisiunea mea rămâne valabilă, deci, să nu mă uiţi în toţi anii ăştia.
Nistor: Cum să te uit, năroado?! O să-mi fie tare dor de tine, mereu! Mă voi gândi la tine zi de zi, în fiece clipă, începând din momentul lansării.
Adela: Off, Nis...
Nistor: Adela... Te iubesc!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor luă pixul şi fotografia, pe care o cercetă. Într-adevăr, erau ei şapte, în faţa navei. Cine şi când le făcuse acea fotografie? Lunganul nu-şi amintea. Şi de unde o procurase oare acel şofer de taxi? Nici asta nu-i era prea clar, dar nu întrebă nimic. Geograful întoarse fotografia şi începu să mâzgălească textul cu scrisul său indescifrabil, totuşi, niţeluş mai citeţ, nicidecum caligrafic: "Pentru nea Geo şi familia lui, Cu drag, Nistor Harris – geograf..." După ce aşeză dezordonat rândurile cu pricina, vru să-i înapoieze domnului pixul şi fotografia, dar acesta privi încurcat spre blonda Adela.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că-şi văzuse prietena, Nistor era mult mai liniştit ziua următoare, când ajunse pe puntea principală a navei albastre, înainte de ora 08.00. Nu-i mai zburau "păsărele" imaginare în jurul capului; era vesel, zâmbitor. Primise o fotografie de la Adela – una foarte reuşită, după cum constatase când ajunsese acasă. O avea şi-n acea dimineaţă la el, bine aşezată, să nu se murdărească sau să se îndoaie; în plus, mai păstra în minte, încă vie, amintirea acelui prim sărut din seara trecută... Uff, de n-ar pleca peste câteva zile... Dar nu era cu putinţă să nu plece. Fiind bine dispus, nu se mai luă de Alex, care sosise la scurt timp după el. Pe puntea principală mai erau profesorul Manea şi directorul. Domnişoara Lia era în Institut încă de la ora 07.00, cu prietena ei, Dora Bercea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşa casei se deschise, iar după ce Nistor îi ură "noapte bună", Adela se îndreptă grăbită spre camera ei, pentru a nu fi nevoită să-şi înfrunte părinţii, să le dea explicaţii. Lunganul îi salută respectuos pe soţii Cristescu, care nu-i reproşară nimic (spre uimirea lui, nici măcar domnul Gigi), apoi se retrase; trecuse de miezul nopţii. Uşa casei se închise, iar după ce-i lăsă lui Brutus încă vreo câţiva biscuiţi dulci şi moi, care-i plăceau tare mult dulăului, Nistor ieşi din curte.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adela porni din nou pe scări, spre camera ei, sus, pentru a învăţa. Nistor o conduse cu privirea, iar ea, ca o copilă ce era, îi făcu de câteva ori semn cu mâna, şoptindu-i "Pa!", cuvânt pe care lunganul cu greu îl desluşi, fiind absorbit de gânduri.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot aşa şi la cinematograf, adică neplăcut. Nistor şi Adela nu putură urmări în linişte filmul care rulase, unul destul de bun, judecând după titlu şi distribuţie; doar atât reuşiseră să înţeleagă şi să reţină din întreg filmul: titlul şi distribuţia. În rest... Dacă reuşiseră să vadă vreo câteva secvenţe, nici acelea întregi, era prea mult spus. Dacă la început cei din spatele lunganului păreau nemulţumiţi şi-i ceruseră să se aplece puţin, imediat ce-l recunoscuseră, începuse nebunia. Şi mai greu se dovedi a părăsi cinematograful după terminarea filmului... Ce chin! Un chin continuu, până la ora 21.30, când se urcară rapid într-un taxi şi ajunseră acasă la Adela; mai bine ar fi rămas acolo de la început. Stabiliră ca ziua următoare, duminică, să nu mai meargă nicăieri, să rămână în casă; părea o variantă mai acceptabilă, chiar şi împreună cu soţii Cristescu, părinţii Adelei (aceştia erau doar doi). Bineînţeles, tot Nistor va veni la Adela, fiind fără body-guarzi...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Şi cum se numesc roboţeii tăi, băieţaş?
Mihai: Pe unul îl cheamă Robby, iar celuilalt i-am spus Felix M-51, preciză Mihai.
Alex: Bine, flăcăule. Poate că Robby şi Felix M... Oricum i-ai mai zis, vor fi roboţii noştri în misiune.
Nistor: Dacă el va fi informaticianul nostru.
Alex: Dacă-l vor lăsa părinţii...
Lucian: Nu fiţi răutăcioşi! Vom lua oricum acei doi roboţi în misiune, indiferent dacă părinţii lui Mihai îl vor lăsa sau nu pe el...
Nistor: Dar, şefu'...
Lucian: Taci, Nis! E clar: Roboţii noştri vor fi Robby şi Felix M...
Mihai: Felix M-51.
Lucian: Întocmai aşa.
Nistor: De ce "M-51"?
Mihai: Din anumite considerente, pe care nu le pot explica acum.
Nistor: "M-51"... Oare ce înseamnă asta?!
Lucian: Lasă-l, Nis! Nu cred că te interesează atât de mult ce semnifică "M-51", deci, nu-l mai cicăli.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor tresări şi el la auzul tunetelor, deloc timide; bubuia de se zgâlţâiau ferestrele! Se mai pornise brusc şi un vânt puternic, iar ploaia izbea furios în geamuri. Lunganul privi ceasul: era 04.00; încă întuneric şi prea devreme. Dar mai era chip să adoarmă? Nici gând! Însă pentru a se calma, în cazul lui, exista o singură soluţie, foarte eficientă: dulciurile! Se ridică doar pentru a consuma în voie vreo câteva; gândul îi zbură la Adela, adolescenta cea bălaie, naivă şi inocentă, cu mintea unui copilaş. Cum să mai adoarmă?!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Ia vezi, mă, la ce se holbează aşa...
Nistor: Vai, şefu', te-am prins! Să nu-mi zici că asta-i domnişoara psihiatru despre care ne vorbeai într-un timp de ne ameţisei. Ţi-a picat cu tronc!
Lucian: Hmm?! Ce-ţi bagi nasul în fişele mele? Vezi-ţi de ale tale, ai destule!
Nistor: E-ndrăgostit şi tipa asta nici măcar nu-l bagă-n seamă...
Lucian: Măi, vrei să taci odată?!
Alex: Bine, tace! Da' pot s-o văd şi eu pe tipa respectivă?
Lucian: Nu!
Alex: Nu fi rău! Ce-i atât de secret?
Lucian: Uff...
Nistor: Frumoasă tipă pentru un psihiatru, nu-i aşa?
Alex: Brunetă, ochi albaştri... Extra! Dar eu n-aş vrea s-o ştiu prietena mea.
Lucian: De ce?!
Alex: Cum, de ce?! E psihiatru; asta spune tot, nu?!
Lucian: Aş; la treabă! N-avem prea mult timp.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunganul se calmase; îi venise inima la loc. Drept urmare, nu putu rezista fără a despacheta o ciocolată mare, cu alune de pădure. Îi oferi şi Adelei câteva cubuleţe; fata nu-l refuză. Se mai plimbară puţin, ţinându-se de mână, zâmbindu-şi din când în când unul altuia. Nistor o admira, dar şi Adela pe el. Îl găsea drăguţ, atrăgător. Şi de ce nu; băiatul avea farmecul lui. Îl dezavantaja puţin înălţimea, dar nefiind nici prea gras, nici prea slab, avea o alură atletică. Chipul îi era tare plăcut, cu trăsături fine, bine conturate, încadrat de părul său şaten; nici blond, nici brunet. Iar ochii, cu o privire ştrengărească, nu erau nici verzi, nici albaştri, ci o stranie combinaţie dintre acestea două, deşi nici una nu era predominantă. Prin urmare, nimeni nu putea spune cu precizie ce culoare aveau ochii lui. Deci, bineînţeles, Adelei nu-i era ruşine să meargă lângă unul ca el, doar nu avea de ce.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adela: Nis, pot spera că o să ne mai vedem? Vei mai veni înainte de lansare? Zilele următoare, spre exemplu?
Nistor: Nu ştiu nimic sigur, deci prefer să nu-ţi promit; s-ar putea totuşi să ne mai vedem.
Adela: Dar şi cealaltă variantă ar fi posibilă.
Nistor: N-ar fi exclus. Deocamdată, prefer însă să nu-ţi spun încă "Adio", ci doar "La revedere" Pa, nebunatică mică.
Adela: Nu sunt mică!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor îi salută pe soţii Cristescu şi ieşi, îndreptându-se spre şcoala la care învăţa Adela, blonda înaltă, de numai 16 ani. Ajunse repede la şcoală. Îşi privi ceasul. Era încă devreme, deci, nu se sunase de ieşire. În aşteptare, se rezemă cu spatele de gardul metalic, desfăcând câteva bomboane din ambalajul lor colorat. Nu-l mai supăra fruntea din cauza loviturii din navă; parcă se retrăsese şi cucuiul format în acel loc.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!