Nistor o privi nostalgic: Adela era frumoasă! Îmbrăcată cu pantaloni scurți, un maieu de vară decoltat, fără spate, cu papuci de casă, părul lung, blond, des...
Nistor o privi nostalgic: Adela era frumoasă! Îmbrăcată cu pantaloni scurți, un maieu de vară decoltat, fără spate, cu papuci de casă, părul lung, blond, desfăcut, ochii ei mari, albaștri, privirea ei vioaie, visătoare, de copilă... Și când se gândea că în curând el va pleca departe, pentru mult timp, iar ea va rămâne aici, acasă... Cum să nu se întristeze?! Ce păcat! Tocmai când își găsise și el o prietenă mai înaltă, cât de cât pe măsura lui, era nevoit s-o părăsească, contrar voinței lui. Ce-i drept, ea era mică, în privința vârstei, avea doar 16 ani, el 22, dar asta nu era o problemă; o îndrăgise tare mult, putea aștepta câțiva ani, ca ea să crească. Acum însă totul se năruia din cauza misiunii acesteia, ivită pe neașteptate.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.