Nistor tresări și el la auzul tunetelor, deloc timide; bubuia de se zgâlțâiau ferestrele! Se mai pornise brusc și un vânt puternic, iar ploaia izbea furios î...
Nistor tresări și el la auzul tunetelor, deloc timide; bubuia de se zgâlțâiau ferestrele! Se mai pornise brusc și un vânt puternic, iar ploaia izbea furios în geamuri. Lunganul privi ceasul: era 04.00; încă întuneric și prea devreme. Dar mai era chip să adoarmă? Nici gând! Însă pentru a se calma, în cazul lui, exista o singură soluție, foarte eficientă: dulciurile! Se ridică doar pentru a consuma în voie vreo câteva; gândul îi zbură la Adela, adolescenta cea bălaie, naivă și inocentă, cu mintea unui copilaș. Cum să mai adoarmă?!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.