Meditație

Cine sunt eu?
Aceeași veche și chinuitoare întrebare
Provoacă mintea omenirii
Încorsetată în prejudecăți
Un fluture ce-și scutură aripa
Și moare.
Sau poate o iluzie?
Un zâmbet de copil adormit,
O contradicție a elementelor,
Un strigăt mut.
E atâta liniște mă doare
Fulgii ce cad în depărtare
E atâta risipă
Frumusețe de o clipă.

poezie de din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Liniște între noi

E atâta liniște între noi,
A înflorit de-atâtea ploi,
Răcoarea este în noi doi,
O depărtare de noroi.

Noroi uscat de-atâta timp
Pe ochii noștri și pe chip,
Nu lasă genele să pice
În somn de liniște și dulce.

E liniște și ea ne doare
La orice mică răsuflare,
La orice bobocel de floare,
Ce moare de atâta soare.

E liniște și consolare,
Eu sunt aici și-n depărtare,
Eu sunt închis în frământare,
Tu cum mai ești și ce te doare?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Doina Bonescu

Liniște

E liniște în casă,
Doar pașii mei
Îi dau acum viață
E liniște în jur
Doar vrăbiuța
Ciripește
Într-un prun
E liniște în ochii mei
Doar gândul bun
Mai strălucește-n ei

Atâta liniște
Mă doare...
Caut la soare
Alinare
Sunt eu și el
În curtea goală
Și vrea cu zâmbet
Să apară
În casa mea
Cea veche
De la țară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Liniște

Atâta liniște acum
Și atâtea lacrimi uscate.
Atâta teamă, de mă înfioară.
Și atâtea amintiri de odinioară.

Atâta liniște, de mă înspăimântă,
Și tot atâtea cuvinte îmi sunt rugă.
Atât sfârșit într-un nou inceput
Atâta regăsire în tot ce n-am avut.

Atâta liniște, de un perpetuum nesfârșit.
Atât zbucium între două ființe rătăcite.
Atâta nemurire într-o viață fără de trăire
Atât cât cuprinde vântul într-o adiere.

Atâta liniște cât poate cuprinde noaptea în vise,
Și tot atâtea speranțe renasc diminețile.
Dimineți, punți între noi neatinse,
Pure, descrise în cuvinte doar scrise.

Atâta liniște...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Strigăt

Mă simt la margine de gând.
Înlăuntrul acestui hotar
totul arde, aripa s-a frânt.
Simt că rostul vieții mele se pierde.
Rana ce mă doare nu se vede,
dar doare.
Pavăză am stat contra furtunii,
ca să apăr un visător,
pe care mi l-a dăruit cerul în dar.
Dar furtuna a stat la pândă
ca să-mi facă lupta fără izbândă.
O, Doamne, mă ard palmele de atâta rugă
și mă simt sfârșită de atâta trudă.

poezie de din Fărâme
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipa mea clipă...

Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la față,-
fir de risipă scurt ca o viață.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine țipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...

poezie de (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Garofița Popescu

Visez, Exist?

Atâta durere și atâta jale,
M-apasă, mi-e greu, tare mă doare
.
Cine cu cine? Ce s-a-ntâmplat, oare?
Se "pleacă", se-mpușcă, se moare...
.
Pământul este la fel de mare!...
Cine nu mai are loc si omoară?
.
Tancuri si tunuri, păsări de pradă
Lovesc si rup din oameni, grămadă
.
Mă doare neputința a ceeace e bun
Numai in filme am văzut până acum...
.
Plânge-o vioară in buncărul trist,
PATRU soldați târăsc O femeie!!... Exist?
.
Doamne ce ne-ai dat de trăit? Asa tris?!..
Mai există viața, după? Visez, Exist?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atâta noapte...

Atâta noapte și furtuni nestinse
În trupul tău învolburat de vrajă,
O liniște letală mă cuprinse
În foșnetul nisipului de plajă...

A adormit tăcută marea....
Și ochii ce îți caută chipul
Sunt mai sărați ca toată sarea
Și mai mărunți ca tot nisipul.

poezie de (iunie 2012)
Adăugat de Sergiu BoianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
Mihai Marica

Vis... demult

Poate ploaia cade când prea multă-i secetă și
de atâta arșiță nu ne mai simte pământul, poate
de atâta foame nu mai simțim iubirea, poate nu
mai suntem... ne e mult... mult prea secetă!

Poate toamna domină iubirea, poate moartea
domina iubirea, poate,, carnea vie" să fie prea
moartă, oasele prea șubrede, cine poate știe,
poate câteva scânduri sunt bătute-n cuie!

Nu știu, nimeni nu poate a ști când cad din
temeli... visele ori viețile, cât am decăzut și nu,
nu am reușit a ne iubi, nu știu a regreta, cine
m-a adus, bătut în piept, chiar nu înțeleg, chiar...

Pot să mă reîntorc ori pot să plec, nu mai dor,
nimeni nu doare, aș fi spus de fericire... unde e,
unde ne doare, ce iluzie... ce timp pustiu, sunt...
devin absent, cine, cine te-ar mai vrea fecioară?!

Nimeni, nici Eu, îmi ajunge carnea toată
desfătată, desfirată, buză încrețită, tremuri
inimi, bați în piept, suflet de oțel până dai în
fiert, cât mă fierbi, cât mă omori, nu te port...

Ai uitat de portul meu, de sărutul interzis, te-ai
pierdut pe acest pământ, Eu... sunt Cer acum,
Tu... chiar de nu știi de Lună, Eu sunt de pe
acest pământ, Tu nu mai ești demult... Lună!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uneori e atâta liniște că și un zâmbet poate stârni zgomot.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Ce-și spune Creatorul?

M-am întrebat adesea ce-și spune Creatorul
Când vede că de foame azi moare cerșetorul,
Când vede că în lume-i atâta răutate,
Când vede pretutindeni atâta nedreptate?

poezie de din Dumnezeu în aforisme și poezii (20 februarie 2020)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Primăvara nu este în criză economică! Face atâta risipă de viață, de frumusețe și de lumină!

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Acolo unde păsări mă îngână

de ce să te întorci pe drumuri care
bătătoreau pădurile de brazi
atunci când doar în tine poți să cazi
și gâtul sângerând nu te mai doare

același legământ îl faci și azi
cu frunza veștejită care moare
îți pui mereu aceeași întrebare
cu pas împrumutat de la nomazi

se-aude-n depărtare un ecou
reverberând copaci în asfințire
și poate că pe drumul tău cel nou

te-ntrebi ce poate fi atât de rău
iubirea care nu mai e iubire
ori drumul nostru neted spre cavou

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dreptul la trecere

atâta nevoie de noi
în tăcerea din lucruri;

în atâta strigăt
suntem pierduți;

de atâta însingurare
rămânem uitați;

încât ni se dă
dreptul la trecere.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nu mai pot să plutesc

afurista asta de gravitație e de vină
pentru toate scenariile apocaliptice
chiar și pentru eficiența ghilotinei
până și moartea s-a gârbovit de atâta atracție
doar îngerii evoluează precum păpădiile
noroc că ploile nu-i ating
altfel tot câmpul ar fi plin de aripi albe
..............................................................
acum sunt într-un ochi de uragan
e atâta liniște încât îmi pot auzi lacrimile
cum se nasc
................................................................
iar eu alerg după un fluture alb
pe care nici nu vreau să-l prind
nici să-i desfac misterul
doar să mă pierd o clipă
de lumea aceasta din plastic

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru cine?

Pe cărările răzlețe
dintre zâmbet și suspine,
ți se pune-o întrebare:
Pentru cine,
spune,
pentru cine oare
e atâta frumusețe,
e atâta gingășie
într-o floare?
Pentru cine s-ar desprinde
din broaboada
de zăpadă
ghiocelul în april,
dacă n-ar fi ochi să-l vadă,
dacă totu-i inutil?
Pentru cine-n miez de roadă
sorb și strâng în ei culoare
pentru vara următoare
embrionii
din begonii,
dacă totul e-o-ntâmplare?
Pentru cine-și țese-n casă
haină pală
de vestală
cu lumini de diamant
floarea albă de mireasă
daca totul e neant?
Pentru mințile obtuze
de bondari și buburuze?
Pentru fluturii ce zboară
în zig-zaguri pe afară?
Oare viespile ursuze
sunt inițiate-n artă?
oare bărzăuni trupești,
plini de miere pe musteți,
sunt sensibili,
sunt isteți?
Oare-ar sta flămând bondarul
de n-ar fi subtil decorul
și nu și-ar abate zborul
în grădinile bogate,
dacă florile de crin
n-ar fi... proporționate?...
n-ar avea acea prestanță
ca de clopot florentin?
n-ar avea varietate
de culoare și nuanță
de la alb pân' la carmin?
Nu cumva pretind... culbecii
să dezvolte-atâtea specii
rozele și liliecii?
Nu.
În floare e-un mister!
Floarea e un mesager,
e un martor,
o solie,
e un înger din Eden,
care-aduce-n valea morții
o înalta mărturire
în culoare,
în proporții,
în mireasmă
și-n desen.
Omule cu mintea plină,
du-te-o clipă în grădină,
treci prin văile-nflorite
și te uită la sulfină,
la bujori, la margarete,
la conduri, la inimioare,
la gherghina din cărare,
la năframa de mătase
ce ne-o dăruie ciclama!
Lasă-te să te desfete
ochi-adânci de violete,
clopoțeii cu trei cupe
și narcisele trompete
și ia seama!
Dacă inima-ți rămâne
ca un bulgăr, ca o piatră,
ca un bolovan în vatră...
leapăd-o
zdrobește-o-n cioburi!
sparge-o pe ilău cu dalta!...
și apleacă-te în rugă
să ceri alta!

Dar de simți o-nseninare,
un surâs și o blândețe,
care vine
să te-aline
de povară,
și tristețe,
tu apleacă-te și spune:
"Surioară,
pentru cine,
spune, pentru cine oare
e atâta frumusețe,
e atâta gingășie
într-o floare?"
"Pentru cine?...
Pentru om!
Pentru voi Făuritorul
și-a ascuns în floare dorul,
în petalele de aur
de fior și de lumină,
ca în opera divină
să cunoașteți
AUTORUL... "

poezie celebră de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Sunt clipa unui fluture în zbor

Sunt floarea ce râde în soare,
sărutul de fluture mângâie ușor,
ecoul zborului său vibrează
frumusețea iubirii de o clipă.
Sunt clipa unui fluture în zbor
rămasă cu privirea pierdută
după aripa ce se zbătea,
mângâindu-mi petalele ude.

poezie de (13 mai 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atâta toamnă

E atâta moarte-n toamna
Nostalgiilor de vals,
Ploi îmi sângeră în rana
Tremurărilor de glas.

E atâta vis în karma
Zilelor ce mi-au rămas,
E atâta plâns în taina
Clipelor ce-s fără pas.

Și de-atâta rece geme
Ora-mi într-un film rulat,
Și de-atâtea urme zace
Gându-mi într-un vers uitat.

E atâta frică-n noaptea
Fără somn, când umbre bat,
Din a vieții cherestea
Desprinzând rupturi de fard.

E atâta ură-n dogma
Sentimentelor de jad,
E atâta gol în tagma
Lumilor ce-nvinse cad.

Și de-atâta strigăt tace
Sufletu-mi robit de vreri
Și de-atâta umblet pace
Nu-mi găsesc între dureri.

poezie de din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Cine la cine se-mparte?!

cine la cine se-mparte?!
când scrii cu sufletul celuilalt -
de la mine la tine atâta cale vin
atâta drum...
simt o asuprire tandră
și-o altfel de singurătate -
iubire fragilă regizată de destin...
lumea dinafara iubirii nu există,
e o formă de disperare iubirea -
și viața ta toată e rece
și locuiești același trup
în care nu-ți regăsești ispășirea...
dar sufletul meu te petrece
bântuit de aceeași iubire-ntr-un vers
între fascinație și sărut
dacă iubești, iubirea nu-ți trece
și nu mai știu în care vârtej,
din care tumult
viața noastră în doi capătă alt înțeles...
eu scriu cu sufletul tău acum,
de la mine la tine atâta cale vin
cu aceeași asuprire tandră
din aceeași iubire fragilă
regizată de destin.

poezie de
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Atâta liniște și fericire în zborul unui fluture... Nu aș mai fi plecat de acolo...

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Sunt floarea

Sunt floarea ce poartă sărutul de fluture,
Ecoul zborului său de o zi și-al iubirii de o clipă.
Sunt clipa unui fluture în zbor
Rămasă cu privirea pierdută
După aripa ce se zbătea mângâindu-mi petalele.

poezie de din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook