În chingi de metal
Teiul lui Eminescu
Coroana-n floare.
haiku de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La umbra mormântului...
In memoriam Mihai Eminescu
Pe statuia învechită
Teiul crengile își apleacă,
Spiritul lui Eminescu
Veșnic viu, vine și pleacă.
Atât de fragedă-i chemarea,
La steaua care o urmărește,
Căci zeci de ani vor trece în timp,
Dar, alt Luceafăr greu va crește.
Luna îi sărută ochii reci,
Teiul îi mângâie obrazul,
Spiritul lui Eminescu
Cântă versuri printre ramuri.
Flori și lumânări aprinse
Îi împodobesc plecarea
Visând codrii de argint
Spiritul lui Eminescu
Își astâmpără chemarea.
Sus în ceruri printre stele
Luceafărul se învârte roată,
Iubirile îi deșteaptă...
Poate se va întoarce o dată,
În alt lan de poezii
Și iubire mult visată.
poezie de Valeria Mahok (8 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
In memoriam - Mihai Eminescu
Foaie verde de cicoare,
Eminescu e în floare...
Luceafărul lui nu pălește,
Fiindcă lumea îl iubește.
madrigal de Valeria Mahok (12 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ține gândul încătușat. Dă-i libertate, să zboare ca albina din floare în floare.
aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Promenadă pe sub teiul lui Eminescu
Mireasma florilor de tei,
Mă însoțește pe alei ;
Și-aș vrea să retrăiesc firescu ',
Dar, îmi lipsește Eminescu.
epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Teiul gonflabil
O să vă trezesc cu versul
pe pământ eu nu încap
și mă joc de-a Eminescu
cu tăcerile din cap
Pe pământ eu nu încap
și-s rănit de poezie
de toate se-alege praf
tăceri mai rămân o mie
Sunt rănit de poezie
și mă joc de-a Eminescu
cât oi fi fir-ar să fie
o să vă trezesc cu versul
Pe pământ eu nu încap
numai cu teiul sub cap
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 iunie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice invenție-i ca o floare, la timpul ei apare.
aforism de Mihai Cucereavii din O zeamă de cuvinte. Gânduri haotice: în glumă și în serios (2009, Chișinău)
Adăugat de Mihai Cucereavii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Livezi în floare,
În cătușe de gheață
Eră Glaciară.
haiku de Mihai Cucereavii (21 aprilie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii

Comentează! | Votează! | Copiază!
- floare
- Florile sunt bijuteriile Terrei.
definiție aforistică de Mihai Cucereavii (13 aprilie 2014)
Adăugat de Mihai Cucereavii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia frumoasă e ca o floare. Are mulți admiratori.
aforism de Mihai Cucereavii (25 ianuarie 2008)
Adăugat de Mihai Cucereavii

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu miere
Plouă din Teiul lui Eminescu,
Plouă cu miere din faguri de stele,
Cerul lăcrimează de Luceferi,
Marea se întoarce în valurile grele.
Tu, fragilă ca o căprioară
Pășești pe-albastra zare a uitării,
Resemnată că zeii vin din Eminescu
În colbul plin de aur din largurile țării.
Acum, eu, cerșetorul mai caut o fărâmă
Amintirii amușind a floare
Și-ți șoptesc sub Tei de Eminescu
Că-n tine cântă muza lui veșnică de soare.
Stau ca un copac, vântul să îmi zbicească
Lacrima vărsată pe un pumn de stele,
Ne-adună curcubeul între munți și mare,
Murim plouați de mierea visurilor mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu timpul, și Dragostea, ca orice floare, se ofilește și moare.
aforism de Mihai Cucereavii (11 iulie 2015)
Adăugat de Mihai Cucereavii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare în amurg.
Macii roșii în floare
Câmpia-n flăcări.
haiku de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai Eminescu despre Vasile Alecsandri
Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice,
Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice...
distih de Mihai Eminescu din Epigonii
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

La Teiul
Închinare lui Eminescu
La Teiul Sfânt ce-și cerne floarea,
Când se luminează Universul,
Cu dalbe raze-nfiorarea,
Ne cheamă să-i culegem versul.
E Teiul ce-a crescut cu timpul
De când a adormit poetul,
Care-a urcat prin el Olimpul
În veac, încetul cu încetul.
Și-n liniștea nemărginită,
Încremenindu-i nemișcarea,
Trăiesc doar clipa infinită
Și-mi arede-n suflet lin, chemarea.
Ascult sfios ca-n alte dăți
Poemul ce îmi pare-a spune
În taina de singurătăți
A timpului dimensiune.
La Teiul care floare-și cerne
Nu-i nici o forță dor să sfarme,
E vraja liniștii eterne,
Pășiți încet. Poetul doarme.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare metal are o anumită putere, care diferă de la metal la metal, de a pune fluidul electric în mișcare...
citat din Alessandro Volta
Adăugat de Catalin Popescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

ziua culturii
teiul lui Eminescu
așteptând neaua
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind
la teiul lui Eminescu
din parcul Copou
citești și cânți
poezia lui
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu redivivus
Cerul parcă s-a dechis
Eminescu stă să vină
ca un vis parcă din vis
Dumnezeu îl ia de mână
Eminescu stă să vină
pământul este o floare
văzduhul parcă-i lumină
cuvântul parcă ne doare
Pământul este o floare
ca un vis parcă din vis
stelele sunt la picioare
cerul parcă s-a deschis
Eminescu stă să vină
ca lumină din lumină
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru Eminescu
Sub teiul frunza-și tremurând,
Mireasmă dulce-n gând se lasă
Și pace peste-ntreg pământ...
Eminovici, la el acasă!
Adie-n triluri, pe poteci
De îngerească, sfântă floare...
Tu-ndrăgostitule, de treci,
La tâmpla vieții cu ninsoare,
Sub teiul frunza-și tremurând,
Cu Eminescu, vei privi
Păsări de aur din povești
Și paji din mari împărății.
Vei fii și tu, "Luceafăr blând"
Transcendental ducându-și țelul,
Un "Cătălin" trudind tăcut,
Iubirii dezlegând misterul.
Mireasmă dulce-n gând se lasă,
Pe creștet ninge teiul iar
Și Eminescu trece iarăși
Prin lumea noastră, triumfal.
Când "Somnoroase păsărele"
Își prind sub aripă căpșorul,
Sub puberi moi de praf de stele,
Plâng și suspin... Amar mi-e dorul!
Și pace peste-ntreg pământ...
O catedrală de lumini
Prin Dumnezeu și Duhul Sfânt
A prins în mine rădăcini.
În mine candele s-au stins,
Mi-e Eminescu somnul lin,
Lac tremurând de dor și vis,
Mir sufletului meu... Amin!
Eminovici la el acasă,
"Pe lângă plopii fără soț",
Duce în suflet har... La masă,
Având o vorbă pentru toți...
În versu-i - literă și lege,
-N scrisori, ca sângele curgea,
Căci "vreme vine, vreme trece"
Un vis la tâmplele de nea.
Adie-n triluri, pe poteci
Cuvântul... Și dac-ai să treci,
Cu Eminescu lângă tine,
Vei trece tu... Eu, știu prea bine,
În raze de luceafăr, blânde,
Iubirea lumii se ascunde,
Poteci de dor, poteci de vis,
Dorul de țară - foc nestins.
De îngerească, sfântă floare,
Un voal de fragedă ninsoare,
Cu "ochi" lucind ca două stele,
Cu plâns de dor, cu rugi-mărgele,
O "Cătălină" trece-n gând
Frumosul june căutând.
Și lacul tremură și tace...
Luna, povestea ei o toarce...
Tu,-ndrăgostitule, de treci,
Cu Eminescu la plimbare,
Pe auritele poteci
Sfințite-n lacrimile sale,
Ia gândul meu! Și vocea mea!
În rugi celeste dă-le lui!
Lumina-i să o pot avea
Și brațu-i, veșnic căpătâi.
La tâmpla vieții cu ninsoare,
Un înger, dintre noi plecat,
Zâmbește trist... Literatura,
Doamne, s-a metamorfozat!
Unde sunt iambii și troheii?!
Metafore pline de har?!
Doar versul alb cătându-și ritmu-
N abisuri stranii, iar și iar...
La tâmpla vieții cu ninsoare,
Tu, cititor, ades să treci,
Sub îngerească, sfântă floare
Adusă-n triluri, pe poteci...
Eminovici la el acasă
Și pace peste-ntreg pământ,
Mireasmă dulce-n gând se lasă
Sub teiul frunza-și tremurând.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt către Eminescu
Din teiul eminescian am frânt un ram...
Ce sfânt balsam! Firească reverie!
Pământul tot... și eu, eram un psalm
Și era lumea imn de fericire.
O lebădă pe lacul de argint
Plutea - un vis - deplină încântare!
Și cerul pentru îngeri s-a deschis...
Concert... și eminesciana mea chemare.
Ca niște zâne sălcii își plecau
Chipul de îngerească strălucire...
Adolescente,-n visuri le chemau
Să-mpărtășască tainele divine.
Nuferi, pe cer, în fulg de păpădii,
Își risipeau eterna puritate,
Iar Eminescu ne putea privi
Din lumea sa de dincolo de moarte.
Din teiul prea devreme scuturat
Ne mai lăsa un gând firav în plamă,
Luceafăr ce spre cer s-a înălțat
Din laanuri sângerii. Amar... amară!
În limba românească plâng tăcut
Cuvintele... Și-n stiluri literare
Pe care "teiul" nu le-a cunoscut
Se nasc poeme convenționale.
Luceafăr viu, privește înapoi!
Dă ordinea firească limbii noastre!
Căci fără tine-n suflet suntem goi
Și ne pândesc dureri, tristeți, dezastre...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!