Plouă cu miere
Plouă din Teiul lui Eminescu,
Plouă cu miere din faguri de stele,
Cerul lăcrimează de Luceferi,
Marea se întoarce în valurile grele.
Tu, fragilă ca o căprioară
Pășești pe-albastra zare a uitării,
Resemnată că zeii vin din Eminescu
În colbul plin de aur din largurile țării.
Acum, eu, cerșetorul mai caut o fărâmă
Amintirii amușind a floare
Și-ți șoptesc sub Tei de Eminescu
Că-n tine cântă muza lui veșnică de soare.
Stau ca un copac, vântul să îmi zbicească
Lacrima vărsată pe un pumn de stele,
Ne-adună curcubeul între munți și mare,
Murim plouați de mierea visurilor mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
* * *
... stele cad că ninge Eminescu
și Luceferi plâng că plouă cu Mihai
printre zări se surpă Universuri
într-un curcubeu de luna mai...
sparge vântul poarta unui rai,
clar de lună scrie clar de versuri,
parcă iarăși plouă cu Mihai,
parcă plânge iar cu Eminescu...
poezie de Iurie Osoianu (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.La umbra mormântului...
In memoriam Mihai Eminescu
Pe statuia învechită
Teiul crengile își apleacă,
Spiritul lui Eminescu
Veșnic viu, vine și pleacă.
Atât de fragedă-i chemarea,
La steaua care o urmărește,
Căci zeci de ani vor trece în timp,
Dar, alt Luceafăr greu va crește.
Luna îi sărută ochii reci,
Teiul îi mângâie obrazul,
Spiritul lui Eminescu
Cântă versuri printre ramuri.
Flori și lumânări aprinse
Îi împodobesc plecarea
Visând codrii de argint
Spiritul lui Eminescu
Își astâmpără chemarea.
Sus în ceruri printre stele
Luceafărul se învârte roată,
Iubirile îi deșteaptă...
Poate se va întoarce o dată,
În alt lan de poezii
Și iubire mult visată.
poezie de Valeria Mahok (8 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Templu de Semiramidă
Templu de Semiramidă;
Geniu, datină și scut,
Eminescu - Piramidă,
Alinând ca un sărut...
Eminescu, ne-ntrecutul,
Briliant care ne-adună,
Un luceafăr din trecutul,
De-ntuneric și furtună...
Eminescu - falnic munte,
Vis doinit de vatră rară,
Dunăre de har și frunte,
La o cumpănă amară...
Eminescu e puterea,
Verbul greu nuntit de zare,
Eminescu-i mângâierea,
Rugul meu de neam și soare...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințul Melancoliei
Eminescu file din poveste
poezie atârnând de stele
înapoi sau înainte este
un album de răni rebele
Poezie atârnând de stele
trece-mi viața pe curat
zilele cu poezii sunt grele
lung e cerul dar bogat
Trecând moartea pe curat
înapoi sau înainte este
Eminescu rege-adevărat
Eminescu file din poveste
Poezie atârnând de stele
cu tăceri Doamne rebele
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pe malul mării
Stau pe malul mării, valurile ascult
Mă-ncălzesc la soare, însă vreau mai mult
Cerul e albastru, pescărușii zboară
Roiuri de albine acum mă-nconjoară
Briza răcoroasă spulberă nisipul
Văd și două stele ce-și arată chipul
Pacea mă cuprinde, cerul sus se ține
Dar cât de plăcut e când te văd pe tine.
Fiindcă ceru-albastru pare că pălește
Când a mea privire ochii-ți întâlnește
Și deși e soare toată dimineața
Eu prefer să plouă, dar să îți văd fața
Ce încerc să spun cu mintea haihui
E că îmi doresc ca tu să rămâi
Mare, soare, stele, roiuri de albine
Eu renunț la toate, dar nu și la tine.
poezie de L. Kimberley Simpson, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu redivivus
Cerul parcă s-a dechis
Eminescu stă să vină
ca un vis parcă din vis
Dumnezeu îl ia de mână
Eminescu stă să vină
pământul este o floare
văzduhul parcă-i lumină
cuvântul parcă ne doare
Pământul este o floare
ca un vis parcă din vis
stelele sunt la picioare
cerul parcă s-a deschis
Eminescu stă să vină
ca lumină din lumină
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Eminescu e cu noi!
Cât ai vrea să îi socoți
Numărând din doi în doi,
Plopii rămân fără soț,
Eminescu e cu noi!
Domol curge râul, ramul,
Neamu-i sătul de nevoi,
De-om învinge vântul, valul,
Eminescu e cu noi!
Codrul freamătă și plânge,
Lacrimile-i curg șiroi,
L-au tăiat și curge sânge,
Eminescu e cu noi!
Rar se mai aude bucium
Pe la stânele de oi,
Cânt-a jale și a zbucium,
Eminescu e cu noi!
Sub salcâm de-aștepți iubita,
Un sărut să-ți dea, apoi,
Dacă te-a cuprins ispita
Eminescu e cu noi!
E nemuritor și rece,
Fără el ne simțim goi,
Vreme vine... vreme trece,
Eminescu e cu noi!
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu loviți în Eminescu
Nu loviți în Eminescu, nu loviți în al meu neam,
C-am ajuns sărac pe lume și-acum doar pe el îl am!
Nu loviți în Eminescu și nu-l mai spurcați în glas,
Dintr-o țară prăduită doar el singur mi-a rămas!
Nu loviți în Eminescu, blestemați în veci veți fi,
Că-n el licăre speranța până-n cea din urmă zi!
Nu loviți în Eminescu, încercați să fiți mai buni,
De nu vă țineți cuvântul - jos, la casa de nebuni!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
La zidirea soarelui, se știe,
Cerul a muncit o veșnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu...
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasăre măiastră
Domnul ce de nemurirea noastră.
Suntem în cuvânt și-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.
Mi-l furară, Doamne, adineauri,
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu știam că dor mi-era de dânsul,
Nu știam că doina mi-o furară
Cu străvechea și frumoasa țară.
Am și eu pe lume parte:
Pot îmbrățișa măiastra-ți carte,
Știu că frate-mi ești și-mi ești părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte
Bine ai venit în casa nostră,
Neamule, tu, floarea mea albastră.
Suntem în cuvânt și-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar 
Dor de Eminescu
Pe aceeași ulicioară
se zbate-n miezul nopții
în tremur fără de sfârșit
dorul de EMINESCU.
La steaua bolților
albastre și tăcute
luceferi-mi trezesc
dorul de EMINESCU.
Pe lacul liniștit
cuprins de iz de tei
îmi fulgeră-n scrisori
dorul de EMINESCU.
Pe lângă plopii fără soț
seara pe deal se lasă
și arde-n somn de păsărele
dorul de EMINESCU.
În freamătul de codru simt
că prea departe sunt de tine
și-un singur dor mai am
dorul de EMINESCU.
poezie de Gheorghe Burdușel
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploi de viață
Plouă cu praf de stele peste gândurile mele,
Plouă cu flori de gheață peste gânduri în ceață,
Plouă cu prostie, necuratul fericit învie,
Plouă cu sănătate, trupuri șubrezite zâmbesc în rate,
Plouă cu coroane de flori pomenind muritorii nemuritori,
Plouă cu raze de soare peste gânduri albe în floare,
Plouă cu prietenie, timpul naște armonie,
Plouă cu sfântă învățătură, ateismul blestemă cu ură,
Plouă cu speranță, pesimismul leneș îngheață,
Plouă cu belșug, cumpătarea nu arde pe rug,
Plouă cu dragoste vie, sâmburii de viață învie,
Plouă cu viață născând mulțimi de inimi plouate
Flori pământene, miraculoase,
aurul planetei albastre plouate.
poezie de Valeria Mahok (15 septembrie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
El e cerul și pământul,
Mândru fiu al țării mele,-
Iscusit sădind cuvântul,
Neclintit de vremuri grele.
E luceafărul speranței,
Sufletul acestei nații,
Cuget, talgerul balanței,
Urcat între constelații.
acrostih de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promenadă pe sub teiul lui Eminescu
Mireasma florilor de tei,
Mă însoțește pe alei ;
Și-aș vrea să retrăiesc firescu ',
Dar, îmi lipsește Eminescu.
epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu taxiul printre stele
Printre stele, printre stele
Cu taxiul a pornit
Muza poeziei mele
Să recite- n infinit.
Sirius a- ntins o rază
Plină- n rime și troheie,
Cerul a întins o vază
Cu trup neted de femeie...
Zborul este către stele
C- un taxi, cristal de- abis,
În cer înălțăm castele,
Pe furiș intrăm în vis!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laudă poeziei eminesciene
Poezia ta, Eminescu, e-o floare albă, înflorită,
De-obicei ca o toamna-ngălbenită.
De dragoste și uneori atât de tristă,
Sfântă poezie, Eminescu te-a facut artistă!
Gingașă, tânără crăiasă,
Cu ochii lacrimânzi de vise,
Oricine-n noapte să te citească,
Când stelele-s aproape stinse!
Căci sigur una dintre-acele stele,
E Eminescu, al tău ilustru creator,
Îndreaptă-ți, cititorule, ochii spre ele!
Împrăștiind ale lui versuri, în lungul zbor.
Și poate, citind acele tainice rânduri,
Steaua lui Eminescu etern va străluci
Și ne va trimite-n dar o lume de gânduri,
de versuri și sute de poezii!
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Limba Română
În limba română a sculptat Brâncuși,
Și și-a vărsat tot dorul Eminescu,
A plans pe corzile viorii, a lui Enescu arcuș,
În limba română a pus viață-n pânze, Grigorescu.
În limba română cântă așa duios privighetoarea,
Și tot în limba noastră toți stejarii povestesc,
În limba română strălucește-n razele de soare marea,
În limba română toate florile iubesc.
În limba română lumea este mai frumoasă,
Și tot în limba noastră rugile se înalță către stele,
Limba română pentru mine e "Acasă"
Limba română, limba visurilor mele.
poezie de Marius Alexandru (9 august 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost cârmaciul
Ai fost cârmaciul valurilor mele
De iubiri trecute în tăceri,
În parfum de tei, în lan de stele,
Inimile noastre bat stingher!
Mai privesc, uimit, în depărtare
Și parcă simt din răsputeri suflarea
Unde am unit furtuni în zare
Cu speranța de-a învinge marea.
Valuri furtunoase mă cuprind,
Aripi aburinde fâlfâie în geam,
Aș zbura pe-o rază de argint
O clipă-n fericire să te am.
Golită inima-mi aleargă fără știre
Printre macii care dorm în drum,
Deschid fante-n muguri de iubire,
Din talpa nemuririi iese scrum!
Ai fost cârmaciul visurilor mele,
Ai țesut iubirea în tăceri,
Pe cerul nostru erau mii de stele
Acum este fumul focului de ieri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Eminescu
Te-am căutat ieri bădie
Acasă la Ipotești...
Mirosea a iasomie
Și a mere dulci domnești.
Și pre nume te-am strigat
Așa cum era firescu'
Codrul a reverberat
Eminescu! Eminescu!
Mai departe, mai departe,
Lângă lacul argintiu
Un scatiu îți ținea parte:
Eminescu este viu!
Și-au răspuns apoi și teii
Ei, custozii tăi de suflet
Într-un cor cu porumbeii:
-Domnu-i prin stele în îmblet!
Mulțumit de constatarea
Că ești mult iubit, bădie!
Am încheiat preumblarea...
Degustând o razachie!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-l citiți pe Eminescu
Dacă fruntea vi se-nchină
La pc-uri și tablete
Și nu-l citiți pe Eminescu,
N-o s-aveți nicicând regrete.
El are stele în sânge,
Are flori de tei în glas.
Asta e normalitatea
Viziunilor de azi?
Mai bine jocuri cu lupte,
Pokemoni, maimuțăreală
Decât versu-i ce te poartă
Într-o lume cerebrală.
Azi avem neologisme,
Suntem dârji europeni,
Ciugulim în limbi străine
Droguri de la buruieni.
Știm ce e "căpșuniada",
Știm ce-i munca fără bani,
Știm ce-i darul social
Chiar dacă suntem sărmani...
Nu-l citiți pe Eminescu,
Are puține scrisori,
De istorie vorbește-n
Poruncire uneori.
N-a prezis ce fi-va mâine,
Nici de astăzi n-a vorbit,
Să-l citim, să ne aline
Sufletul descumpănit?
Nu-l citiți pe Eminescu,
Nu vorbiți de Floare-albastră,
Să uităm că România
Este mama, țara noastră?
O, glumesc! Prin Eminescu,
Viața și chiar Dumnezeu
Va-nflori-n sufletul lumii,
Să-l citiți, vă rog, mereu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru tatăl meu (celui mai bun tată)
Copac cu flori, copac înmugurit,
Tăicuță, eu, prin tine am rodit.
Filonul libertății de-a fi om
Mă poartă transcendent. Și-atunci când vom
Zbura-mpreună, zmee înălțând
Ne va uni același jurământ.
Îți aparțin. În gânduri, ființă, nume...
Etern îți voi sluji în astă lume.
Copac cu flori, copac înmugurit
Ești tată drag! de-aceea fii slăvit!
Pruncia ta, cu boii prinși în jug
Trecut-a greu... un răsărit-amurg.
Plângeai cu Jiul tată bun, deodată
Și ți-ai promis atunci o altă soartă.
Ai învățat a buchisi... Durerea
Ți-a fost atunci, tăicuță, mângâierea.
Tăicuță, eu prin tine am rodit.
Penelul în cuvânt a-nmugurit
Și stelele au renăscut deodată.
Te-ai ridicat copac în floare, tată!
Acum, din nou copil, albit la tâmple,
Când ochiul trist de lacrimi ți se umple,
Știu că-n panerul amintirii tale
Mai pui câte un pumn de osanale...
Filonul libertății de-a fi om,
Credința în al lumii noastre Domn,
Speranța împlinirii multor vise,
Lucrări în lemn și vechi poeme scrise
Sălășluind sub praful deșteptării
Acum sunt, iată, vise iluzorii.
Doar eu oprită-n loc precum un ceas
În gândurile tale am rămas.
Mă poartă transcendent. Și-atunci când vom
Rămâne un fragment din vechiul dom,
Mormântului când fi-vom doar o piatră,
Ne vom pleca în rugi, iubite tată.
Poate-ai fost floare-n teiul lui Mihai (Eminescu)
Ori nor plutind pe mioritic plai,
O lacrimă pentru zidita Ană,
Iar eu femeie, cânt și fiică, mamă.
Zbura-mpreună, zmee înălțând
Și-o blândă mamă... Tu, oh, cerule prea-sfânt,
Deschide-ți poarta! Curgă ploi de stele
Etern, din lacrima măicuței mele!
Când tatăl fie-mi lacrimă de soare,
Fă-mă pe mine apă curgătoare,
Măicuța fie-mi lacrimă de grâne
Cu gust de miere și cu gust de pâine.
Ne va uni același jurământ,
Căci renăscând în suflet din cuvânt,
Am plâns rodind în noi dureri, tristețe,
Trudind din greu până la bătrânețe.
Eu voal de fluturi, tu poem de stele,
Tu pom în floare, eu un râu de miere.
Tu salcie și vis, sfântul copac,
Eu blând poem, o lebădă pe lac...
Îți aparțin în gânduri, ființă, nume...
Tăicuță bun, tu m-ai condus prin lume
Precum pe-o arcă valul unduios,
Pe drumul vieții-adesea sinuos.
Tu mi-ai fost sprijin, lacrima mi-ai șters,
Pe drumul vieții împreună-am mers.
Vlăstar din tine rupt voi fi mereu
Și am să te iubesc, tăticul meu.
Etern îți voi sluji în astă lume,
Prunci vor veni iubirea să-mi adune,
Să pună iar în cofa-nțelepciunii
Lumină și nectar, ca toți românii
Înfometați de dragoste, să ia,
Din dragostea și din lumina mea.
Și din seninul inimii să plângă
O lacrimă pe rana mea adâncă.
Etern îți voi sluji în astă lume.
Îți aparțin în gânduri, ființă, nume,
Ne va uni același jurământ.
Zbura- vom, zmee iarăși înălțând.
Și-atunci când transcendent adesea vom
Cunoaște plânsul, dragostea de om,
Tăicuță, eu prin tine am rodit,
Copac cu flori, copac înmugurit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!