Răstignire

Azi mi-aş dori să fug departe,
Cât mai departe de voi, care
Duceţi pe limbă piper, sare
Ca să loviţi cu mult mai tare...
Dar trupul meu, lipit de cruce,
Nu vrea nicicum să se urnească!
Îi pare moartea mult mai dulce
Decât o viaţă pământească.

La ce e bun sărutul Lunii,
Cel întinat şi mincinos?
Eu stau lipit de crucea lumii
Şi nu mai pot privi în jos.

Din inima străpunsă îmi curge
Pârâul vieţii, cald şi lin.
Rămân aici, lipit de cruce
Cu ochii către cer; amin!

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult aş vrea...

Aş vrea să-mi amintesc
De căldura din pântec,
Aş vrea iar să cresc
Sub dulcele tău cântec,
Inimă, te-ai rupt în două,
Şi ai creat o viaţă nouă.

Aş vrea iar o mângâiere
Şi să îmi vorbeşti întruna.
Aş vrea s-aud în tăcere
Cum inimile bat ca una.
Aş vrea să te ţin de mână,
Un pupic de noapte bună.

Aş vrea să te joci cu mine
Şi să mă alini când doare,
Să îmi spui c-o să fie bine,
Să mă strângi în braţe tare.
Aş vrea tot ce e mai simplu
Şi să nu mai treacă timpul.

Aş vrea la pieptul tău să stau,
Să mă simt în siguranţă,
Aş vrea o floare să îţi dau,
Iar tu să o păstrezi o viaţă.
Aş vrea să aud râsul dulce
La fel de sfânt precum o cruce.

Aş vrea sa mă duci la şcoală
Şi să mă ajuţi la teme
Aş vrea pe o foaie albă
Să te desenez o vreme.
Aş vrea iar să îmi găteşti,
Arome dulci, copilăreşti.

Aş vrea să mai văd cerul
În ochii tai, să vad şi marea.
Aş vrea să văd în ei reperul,
Calea mea şi îndrumarea.
Aş vrea să nu mai plec de acasă,
Căci doru-i greu şi mă apasă.

Cât aş vrea, cât mi-aş dori
Timpul... să îl pot opri
Sau, măcar, aş vrea să pot
Până în pântec să mă întorc.

poezie de Iulia Ionela Năstăsache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă refac în vers

Mă rup din mine, bucată cu bucată,
La fel cum lemnul, ţăndări e sub daltă.
Şi nu regret deloc, cât mă refac în vers,
Nimic nu-i mai frumos decât acest demers.

Deşi mă strânge ridul, pielea nu îmi plânge:
Un mire şi-o mireasă mi se răsfaţă-n sânge!
Astfel mă simt un ghem ce se destramă-n iarbă,
Văzându-mi tinereţea cum încă vrea să fiarbă.

În streaşină de stele mi se opreşte gândul,
Iar şoaptele-ţi trimise tot prelungeşte rândul...
Cămaşa mea de noapte mi s-a lipit de trup
Şi încep să tremur ca foamea într-un lup.

Tu mi-ai promis că vii în visul care cântă
Privighetori frumoase, alese pentru nuntă...
Dar sufletul din mine a decupat din ape
Inelul lunii ce ţi l-am lipit de pleoape.

Acesta este semnul că unde ne vom duce
Vom fi inseparabili, cum braţele din cruce...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt peste timp

E iar românul oropsit,
Căci iar sunt vremurile grele,
Dar nu-i "pământului lipit",
Azi e lipit... prin cafenele...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul palmelor...

Mi-am lipit palmele
de palmele tale
şi am ales infinitul...
Ochii erau verzi
ca pādurea
şi mi-am dorit marea...
Pārul avea miros
de busuioc
si am ales asfintitul...
De data asta,
mi-am lipit palmele
de inima ta
si am simtit cum bate,
lupta pentru viatā...
Trupul meu voia
sā respire alāturi de tine
si cerea iubire...
Era bine, era rāu,
sau era jocul
palmelor mele
si ale tale
lipite de iubire?

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinerea Mare

Un înţelept
Cruce la piept
N-am cum să scap
Cruce la cap

Zilele numeri
Cruce pe umeri
Mă laşi la vatră
Cruce de piatră

Primesc însemn
Cruce de lemn
Ultim suspin
Cruce mă-nchin

Din miez de nuc
Crucea mi-o duc
Spre creator
Pe cruce mor

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-ai credinţă-n Dumnezeu eşti sărac, lipit pământului; dacă ai, eşti bogat, lipit cerului.

Cornel Stelian Popa
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

El e mai mult decât un erou

El e mai mult decât un erou,
în ochii mei e un zeu –
omul căruia îi este permis
să se aşeze lângă tine – el,

cel care ascultă de-aproape
murmurul dulce
al vocii tale, ispititorul

lui râs care-mi face inima
să bată mai repede. Dacă te întâlnesc
pe neaşteptate, nu mai pot

vorbi – îmi amorţeşte limba;
îmi arde o flacără subţire sub
piele; nu mai văd nimic,

aud doar zumzetul din propriile urechi,
transpir înfiorată;
un tremur îmi scutură trupul

şi devin mai palidă decât
iarba uscată. În asemenea momente
moartea nu-i departe.

poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să rămân aici aşteptându-te. N-ai cum uita. Ţi-am sărutat visele cu vară şi văzduh sărat de emoţie. M-am lipit de fiecare gând. Ai rămas cu mult înainte de a pleca. Şi marea n-ajunge nici acum să şteagă urma paşilor din sufletul meu...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între minus şi plus infinit

mă dezmorţesc în cercuri tot mai largi
până ce impurul s-a lipit de pământ
şi trupul parcă s-a lipit de cer

secunda zburătoare a scăpărat în palmă

metaforele au dezvelit tăcerea
şi au destrămat o umbră din adânc

lumina joacă de spaima zării aprinse
şi scoate un cântec din scoici

graniţa dintre zi şi noapte
încărunţeşte luna care a uitat să plece
şi gândul rămâne-n uitare
între minus şi plus infinit.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu sânge rece

Stau cu obrazul
Lipit de iarbă
Să ascult cum bate
Inima pământului

Oare de ce ne grăbim
Să zgâriem pielea
Cea mai fragilă
Cu un număr precis
De cuvinte?

Am auzit că
Dacă plângi în spaţiu
Lacrimile rămân lipite
Pe faţa ta.

poezie de Ecaterina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva

cerul ochii s-au închis
fără joacă de câine
pariem opt opt opt
nimeni nu m-aude
sar după fiecare sărut
m-arunc în stele tare
mi-e dor de aripile mele
profit de inima de tâmplă
acum s-a lipit
gust un acid gastric
descărcat de pe un site
un bolid de lux labirintic
drum vibrând a parcurs
între două corzi de teamă
mi-e teamă de a nu uita
să te sărut să te sărut
ţine-mă strâns de limbă
limbă cu limbă vom lipi
ne vom uni să învăţăm
limbajul corpului sărutat de vânt
în vânt sărut trimit timid
să pot respira începutul meu
neînceput de lumină în lumea ta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşul cu amintiri

Azi stau în pat cu ochii către stele
Vreau să mai scriu în cartea vieţii mele...
Să fie o mică deziluzie în iubire,
Dar asta e, ştiu se cheamă, trăire.

Aş vrea să duc o viaţă mai rafinată,
Cum, nu ştiu, dar s-ar putea să am zilele numărate.
Vreau să trăiesc frumos această viaţă
Să fiu bună, veselă în fiecare dimineaţă.

Mi-aş umple coşul cu amintiri frumoase,
Să văd, s-ajut, să fiu mărinimoasă,
Apoi mi-aş prinde-n gene lumina nestemată
Şi mi-aş aşeza în plete o cunună fermecată.

Numai că povestea va avea un sfârşit...
Şi-aş vrea ca-n coş să mai am de scotocit.
Realitatea e că-mi duc din nou ochii către stele
Să fac din urmă turul vieţii mele...

poezie de Eugenia Calancea (18 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a fost

sunt acolo, departe
o mică frântură de lumină, pe retină
o lume mare într-o picătură
te culeg dintre stele
străin cu ochii goi

suflă vântul, a toamnă cu ploi
o frunză s-a lipit, umedă de geamul meu
citesc o carte, încă nescrisă despre noi
despre o viaţă, ce încă nu a fost
între noi doi

poezie de Viorel Muha (octombrie 2018)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, lume de catifea

mi s-a lipit de gene
visul acesta nebun
în care nici o corabie
nu cutează să se hazardeze

iarna cuvintelor ameninţă
lumi paralele
printr-un cer nevăzut
în pânza reveriilor argintii
flagelul iubirii doarme
înghesuit într-o clipă supremă

mi s-a lipit de gene lumea
ca un fulg ludic
trup de sidef albastru
într-un poem de lacrimi şi soare

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O procesiune de preoţi şi de mireni

O procesiune de preoţi şi de mireni –
fiecare strat al societăţii fiind reprezentat –
trece pe străzile, prin pieţele şi prin porţile
faimosului oraş, Antiohia.
În fruntea impozantului alai
un băiat arătos, înveşmântat în alb,
cu braţele ridicate, poartă Crucea –
puterea şi speranţa, sfânta Cruce.
Păgânii, atat de aroganţi în ultimul timp,
şi-au pierdut acum cumpătul
şi părăsesc pe furiş procesiunea:
să-i lăsăm să stea departe, departe de noi
(atâta vreme cât stăruie-n erorile lor).

Sfânta Cruce este purtată-n faţă; ea aduce încântare şi consolare
în fiecare colţ al oraşului unde trăiesc Creştinii;
iar aceşi oameni temători de Dumnezeu, plini de bucurie,
stau în pragul uşilor şi o întâmpină respectuoşi,
puterea, salvarea universală, Crucea.
Acesta este o sărbătoare Creştină anuală.
Dar astăzi, precum vedeţi, parcă este mult mai evidentă.
Imperiul a fost în cele din urmă izbăvit.
Spurcatul, oribilul Iulian
nu mai este împărat.
Să înălţăm rugile noastre pentru mult mai piosul Iovian.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port...

rubinul fierbinte
lipit de retină,
soarele în toartă
şi coroană capilară,
rochiţa-n alb –albastru
mândră pe câmpie,
dragostea în unghii,
ochii de căprioară
şi flacăra nestinsă
a iubirii eterne.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel cosmic

îmbrăţişarea glasurilor
în cerurile crude
cutremură ecoul luminii
departe soarele lipit de o geană
îşi legăna speranţa
în crestele norilor
curgând

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

sărutul ăsta e secunda care a venit din apusul lumii, e felul în care aş dori să
mă culc pe ape spre far, e fragmentul clipei albastre în noapte; sărutul
ăsta îmi zdrobeşte celulele, îmi desface pupilele, mă-nnebuneşte până la
fisurile anilor care trec chiar aici lângă noi, lângă far; sărutul
ăsta al mrejelor îmi răscoleşte marea, mă face-un val ce scufundă
oraşul, învârtindu-se în aripa stângă a lunii; sărutul ăsta îmi trezeşte simţurile, imprimă
milenii pe clipă, se tipăreşte în zori, se condamnă, nebuloasă a ochilor noştri de apă
sărutul ăsta e sărutul tuturor descendenţilor, străbunilor, nepoţilor, urmaşilor
e anul-lumină cambrat peste noi ca un arc suav, răcoritor ca o briză peste-amurg
mi-au amorţit paşii şi ochii, mi s-a oprit inima, mi-a picat cerul în ochii tăi,
sărutul ăsta este minunea pe care-o aşteaptă creştinii, e salvarea ce vine peste
noi ca un gând, e speranţa ce pâlpâie

poezie de Cristina Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isuse-nvaţă-mă

Isuse-nvaţă-mă de-acum
cântarea viitoare,
desprinde-mi ochii de pe drum
să pot privi la soare
şi scapă-mi sufletul, pe rând,
de orişice povară —
ca liber să pot fi intrând
în mult dorita-mi Ţară.
Isuse-ajută-mă să-mi pot
mai larg deschide mintea,
spre Rugul Sfânt, venind, să scot
grăbit încălţămintea —
ca inima să mi-o sfinţesc,
mai blând plecat sub cruce,
ca la intrare să primesc
Sărutul Tău cel dulce...

Primeşte-mă, Isus, zâmbind
cu-o dragoste duioasă,
cu ai primi-un copil venind
de prea departe-acasă —
că prea rănit şi obosit
mă-ntorc din lunga-mi cale,
primeşte-mă, Isus Iubit,
la Inima Ta moale...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea ca lipit de corpul tău să mi se deschidă toate vinele pentru ca sângele meu să pătrundă în vinele tale şi să curgă amestecat, împreună cu sângele tău, - atât de mult te iubesc!

citat celebru din Alexandru Macedonski
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!