O procesiune de preoţi şi de mireni

O procesiune de preoţi şi de mireni –
fiecare strat al societăţii fiind reprezentat –
trece pe străzile, prin pieţele şi prin porţile
faimosului oraş, Antiohia.
În fruntea impozantului alai
un băiat arătos, înveşmântat în alb,
cu braţele ridicate, poartă Crucea –
puterea şi speranţa, sfânta Cruce.
Păgânii, atat de aroganţi în ultimul timp,
şi-au pierdut acum cumpătul
şi părăsesc pe furiş procesiunea:
să-i lăsăm să stea departe, departe de noi
(atâta vreme cât stăruie-n erorile lor).

Sfânta Cruce este purtată-n faţă; ea aduce încântare şi consolare
în fiecare colţ al oraşului unde trăiesc Creştinii;
iar aceşi oameni temători de Dumnezeu, plini de bucurie,
stau în pragul uşilor şi o întâmpină respectuoşi,
puterea, salvarea universală, Crucea.
Acesta este o sărbătoare Creştină anuală.
Dar astăzi, precum vedeţi, parcă este mult mai evidentă.
Imperiul a fost în cele din urmă izbăvit.
Spurcatul, oribilul Iulian
nu mai este împărat.
Să înălţăm rugile noastre pentru mult mai piosul Iovian.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea este o poartă, crucea este o fereastră spre Înviere. Pentru că ţelul suprem este Învierea. Da! Această Înviere se realizează prin cruce, prin jertfă. Să ne luăm fiecare crucea noastră, într-un fel sau altul, a suferinţelor, a necazurilor, a primejdiilor pe care le întâmpinăm, pentru că ne declarăm creştini.

citat din Părintele Constantin Voicescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignire

Azi mi-aş dori să fug departe,
Cât mai departe de voi, care
Duceţi pe limbă piper, sare
Ca să loviţi cu mult mai tare...
Dar trupul meu, lipit de cruce,
Nu vrea nicicum să se urnească!
Îi pare moartea mult mai dulce
Decât o viaţă pământească.

La ce e bun sărutul Lunii,
Cel întinat şi mincinos?
Eu stau lipit de crucea lumii
Şi nu mai pot privi în jos.

Din inima străpunsă îmi curge
Pârâul vieţii, cald şi lin.
Rămân aici, lipit de cruce
Cu ochii către cer; amin!

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul pentru urări

Oriunde paşii vor ajunge
Să fiţi de Tatăl ocrotiţi,
Necazul El să îl alunge,
Să fiţi de El învredniciţi.

Încă un an lăsând în urmă
Mai mult v-apropiaţi de Cer
În Noul An, în sfânta Turmă
Păstraţi Cuvântul ca reper.

Păşiţi cu dreptul – cum se spune
Deci, Sfântu Duh să fie ghid
Să fie-un an de-nchinăciune,
Să doborâţi ostilul zid.

Înaintaţi pe-ngusta cale
Având ca ghid eterna Stea
Vă fie aşternutul moale
Odihnă să puteţi avea.

Urarea vine din iubire
Rugaţi sunteţi s-o acceptaţi
C-atunci putea-veţi în slujire
Să fiţi cu Cerul conectaţi.

Purtaţi cu demnitate steagul
Ca semn al crezului divin
Rugaţi-vă când treceţi pragul
Şi când necazurile vin.

Urarea-i pentru sănătate,
Pentru tărie-n încercări
Menţineţi sfânta demnitate
Şi cele mai sublime stări.

Uleiu-n vas să nu lipsească
Şi nici din voi un duh curat
Mergând spre Patria cerească
Cinstiţi-L mult pe Împărat.

Priviţi ‘nainte prin credinţă
Şi străluciri o să vedeţi
Spre a învinge-o neputinţă
Ca s-ajutaţi mai mulţi drumeţi.

Va trece timpul de urare,
Veni-va furiosul val
Dar nu vă temeţi! Cel mai tare
Vă însoţeşte pân' la Mal.

Seninătatea din privire
S-o vadă cei descurajaţi
Să ştie că-n cerescul Mire
Pot deveni înseninaţi.

Desigur, anul va aduce
Şi bucurii şi întristări
Dar nu vă despărţiţi de cruce
Şi nici de binecuvântări.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum pot la crucea ta s-ajung?

În lacrimile-n care e Cerul primăverii,
Şi-ncepe, de pe Cruce, Lumina Învierii,
Albinele îşi spală aripile deschise,
Pentru purificarea-n petalele nescrise...

Şi-n florile deschise iubirilor ascunse
Eu îmi petrec azi zborul, cu lacrimile-ajunse
La rădăcini de stele,-nflorite-ntr-o iubire,
Pentru Iisus, speranţă şi frate-n nemurire...

Dar, Doamne, ce departe îmi este răstignirea,
Şi, Doamne, ce departe de Tine mi-e iubirea,
Cât încă mi-este timpul, aici, legat de lutul
În care, prin blestemul dintâi, eu sunt pierdutul...

Tu, însă-n răstignire ai vrut să-mi dai salvarea,
Deci, ştiu că eşti în stare să-mi dai şi-acum iertarea,
Dar cum pot eu, o, Doamne, la Crucea Ta ajunge
Şi ca albina-n floare păcatul meu a-l frânge?

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cruce

Crucea este puterea lui Hristos care, asumată de noi, poate transforma lumea în paradis.

definiţie celebră de Dumitru Stăniloae
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinii n-au înţeles nici acum că Dumnezeu este mai departe de oameni decât oamenii de el. Îmi închipui un Dumnezeu plictisit până dincolo de margini de aceşti oameni care nu ştiu decât să ceară, un Dumnezeu exasperat de trivialitatea creaţiei sale, un dezgust de pământ şi de cer. Şi-mi închipui un Dumnezeu avântându-se în neant, ca Iisus de pe cruce...

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea Bobotezei

CRUCEA BOBOTEZEI

Astăzi pe pământ coboară
Cruce din înaltul cer,
Cu tradiţii şi mister
În credinţă milenară.

Cruce cu Sfânta Treime
De la Tată şi Duh Sfânt
În porumbel coborât,
Cu credinţă-n timp ce vine.

Duhul Sfânt pe nor apare
Cruce zugrăvind în zori,
Cu ger aspru şi ninsori,
De-a sfinţii Agheasma Mare.

Pe Mesia să-l boteze
Sfânt Ioan a primit har.
De-al păcatului coşmar,
Omenirea s-o salveze.

Într-un veşmânt imaculat,
Pe apa Iordanului
Venea Fiul Domnului.
De-a fi-n credinţă botezat.

Propovăduind credinţă,
Ioan pilduitorul
I-a fost Botezătorul,
Din cerească sentinţă.

Adeverind profeţie
Despre Iisus Mesia,
A împlinit poruncă
De cerească-mpărăţie.

Mesia pe Pământ venit,
A scos lumea din păcat.
Dar la moarte condamnat,
Pe cruce a fost răstignit.

*14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci
Din vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri populare româneşti"
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Iisus de pe Cruce este refugiul; acolo este siguranţa; acolo este adăpostul; şi toată puterea păcatului de pe drumul nostru nu ne poate atinge atunci când ne adăpostim sub Crucea care ne ispăşeşte păcatele.

citat din A. C. Dixon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai înţeles

Aiuritorul Iulian, referindu-se la credinţa noastră,
a spus următoarele: "Am citit, am înţeles,
am condamnat". A crezut că ne va devasta
acel cuvânt "condamnat" – capul sec.

Acest gen de butade nu prind la noi, creştinii.
Imediat a venit replica noastră: "Ai citit, dar n-ai înţeles;
dacă ai fi înţeles, n-ai fi condamnat."

* Flavius Claudius Iulianus – împărat roman ( 361-363), cunoscut şi sub numele de Iulian Apostatul (apostat –termen atribuit celui care renunţă la o credinţă religioasă pentru alta, în cazul lui, la creştinism pentru neoplatonism). A fost ultimul împărat păgân al imperiului.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea din noi

Fiecare-şi duce-n spate
Crucea, după cum i-e dat,
Unii-o duc cu demnitate
Făr' să cadă în păcat.

Chiar de-i crucea noduroasă
Iar esenţa-i cea mai tare,
Luciu-i dau şi-o fac frumoasă
Tot frecând-o de spinare.

Ei şi crucea sunt un tot,
Un întreg, s-au contopit,
Când să cadă, zic "mai pot!"
Fiindcă-n cruce s-au proptit!

Greutatea să-i doboare?
Nu! Devin mai întelepţi,
C-au privit mereu spre soare
Şi-s puternici azi şi-s drepţi.

Alţii, alte caractere,
Chiar de crucile-s mai mici,
Strigă, urlă de durere
Parcă sunt loviţi de bici.

Şi plâng şi sunt plini de ură,
Zici că crucile purtate
I-au sleit fără măsură
De i-au cocoşat de spate.

Crucile nu-şi vor a duce
Şi-s atât de aroganţi
Că doresc cuiva s-arunce
Să le-o care, doi talanţi.

Vreun creştin cu suflet mare
Se gaseşte de-l ajută
Şi-i ia crucea în spinare
Celui care îl insultă.

Nu-l ajută pentru-arginţii
Aia ce-i văzu pe jos,
Ci că mai demult părinţii
L-au crescut creştin frumos.

Noi fiind mai păcătoşi
Îi mai judecăm, nedrept,
TU, însă, ne vezi frumoşi,
Că eşti pur şi înţelept

Doamne, binecuvântează
Oamenii crucea să-şi poarte,
Sufletele luminează
Să şi-o ducă mai departe.

poezie de Florentina Mitrică (8 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunul Dumnezeu rânduieşte pentru fiecare om o cruce potrivită cu puterea lui de a rezista, nu pentru a se chinui, ci pentru a urca de pe cruce la Cer.

Parintele Paisie în Viaţa de familie (2003)
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinerea Mare

Un înţelept
Cruce la piept
N-am cum să scap
Cruce la cap

Zilele numeri
Cruce pe umeri
Mă laşi la vatră
Cruce de piatră

Primesc însemn
Cruce de lemn
Ultim suspin
Cruce mă-nchin

Din miez de nuc
Crucea mi-o duc
Spre creator
Pe cruce mor

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici humă nici lemn

crucea mea
e făcută din lemn de tei
o poartă prin măduvă inocenţă de miei

crucea mea
e făcută după inima ta
tresare când singură noaptea

inima ta are gust de lapte
cruce uşoară peste crucea mea
păpădie hrănită cu esenţă de nemoarte

crucea mea
formă tainică de aer presat
slovă, iubite, lumină de cântat

crucea mea
prag de cer
nici humă, nici lemn
numai înger

şi mai ales mă minunează
păsările, ramurile,
umbrele lor mă distrează
pădurea toată, vânturile
mă urmează

crucea mea
crucea ta
lăcrimează.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

E primăvară-n calendar şi-n suflet
Deşi afară-i frig şi viscoleşte,
Dar noi avem nădejde totuşi
Că în curând se risipeşte.

E-o primăvară doar formală,
Se lasă mult prea mult dorită
Şi o să ştim, atunci când vine,
S-apreciem o zi însorită.

E prima zi de martie şi astăzi
O dat' cu mărţişorul ne aduce
În inimă un Soare de Viaţă
Ce ne-a fost împărţit prin Sfânta Cruce.

E sezon nou de an şi-o bucurie
Pe care vrem s-o împărţim cu alţii,
Căci L-am primit, ne facem datoria
Să ajutăm şi să-nmulţim talanţii.

Ah, Primăvară, de Viaţă astăzi
Ne-ai umplut tuturor căminul!
Te aşteptăm să vii şi-afară
S-aduci caldura şi seninul.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am fi puţin mai conştienţi şi mai atenţi la ce se întâmplă în viaţă şi în jurul nostru, am realiza că de multe ori ne irosim cele mai importante resurse, iremediabile, finite, precum timpul... Pentru a obţine lucruri efemere, precum banii în speranţa că într-o bună zi vom putea cumpăra ceea ce nu poate fi cumpărat, timpul, sănătatea, relaţiile, dragostea, prietenia şi aşa mai departe. Ca fiinţe umane, după chipul şi asemănarea unui creator, care pentru fiecare este ce este, ar trebui să ne folosim mai mult conştiinţa decât impulsurile animalice. Astfel încât să ne deosebim şi prin altceva decât prin formă, de speciile regnului animal.

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Văi adânci şi căi deşarte
Se interpun ades' în cale;
Să poţi trece mai departe
Îţi pui crucea peste vale...
Dar de tai din cruce, frate
Să-i faci "dusul" mai uşor,
Cazi în valea ce desparte
Pe cei vii de cei ce mor.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este mult mai bine să gândeşti din punct de vedere istoric, să-ţi aminteşti de lecţiile trecutului. Astfel, este mult mai bine să înţelegi puterea ca fiind făcută şi din înţelepciunea de a ştii când să nu foloseşti toată puterea pe care o ai. Este mult mai bine să fii o persoană care ştie că dacă îţi foloseşti puterea cu măsură, vei reuşi să îi conduci pe alţii cu mult mai bine şi cu mai mult succes.

citat din A. Bartlett Giamatti
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin împlinit

Un cer senin, o inimă ce bate îmi poartă dorul spre zări îndepărtate,
Acolo unde vulturii îşi fac casă, iar îngerii din ceruri ne veghează.
Aud chemarea unui zeu păgân, cu glas de tunet şi sceptru de Neptun
Şi îmi pare că acesta mi-e străbun.

Poţi fi şi pasăre, şi om, cu sufletul arzându-ţi în altar,
Prin braţe te ridici de la pământ şi prin efortul tău de muritor.
Sclipeşti precum o stea lăsând în urmă adevăruri,
În gândurile tale se zămislesc idei,
Iar prin a tale visuri te apropii mult de zei.

Dacă priveşti în urmă vezi secole de-a rândul,
Ce au trecut îndată, uitând să povesteşti
Că ai fost cândva acolo, un personaj din lume,
Ducând o viaţă simplă sau bătălii regeşti.

Oricare zi lumină este o zi regală,
Iar noaptea e stăpâna cu stele mii lucind,
În zi sclipeşte raza prin ani călătorind,
Iar noaptea este sfetnic al multor galaxii.

Doar gândul se desprinde de mantia terestră,
Purtând cu sine viaţa, ca pe un sol trimis,
Să ducă mai departe în sferele înalte,
Amprenta lumii noastre, eon din univers.

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea Lui

La crucea din dealul uitat
Mi-a fost cântărită vecia.
Pe lemn schingiut şi scuipat,
Mi-a dat izbăvirea Mesia.

Pe crucea din dealul durerii
S-a frânt omenirea în două.
Ţâşnind, sângele ispăşirii,
Primit-am eu viaţa cea nouă.

La crucea din culmea iertării,
A plâns Mielul sfânt şi zdrobit.
Şi-având inima închinării,
Prin El mântuire-am găsit.

La crucea salvării de moarte
Isus a luat vina mea,
S-o ducă pe cruce s-o poarte
Să-mi dea izbăvirea de ea.

poezie de Cristian Dume din Exerciţii de zbor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinii au dreptate: Mândria a fost cauza principală a nenorocirilor din orice naţiune şi din orice familie de la începutul lumii. Alte vicii pot uneori să-i aducă pe oameni laolaltă: poţi găsi prietenie şi glume între beţivi şi stricaţi. Dar mândria înseamnă întotdeauna duşmînie- ea este duşmănie, şi nu numai duşmănie între oameni, ci duşmănie faţă de Dumnezeu. În Dumnezeu găseşti ceve ce îţi este infinit superior în toate privinţele. Dacă nu-L cunoşti pe Dumnezeu în felul acesta – şi dacă, prin urmare, nu şti că eşti neînsemnat în comparaţie cu El – tu nu-L cunoşti deloc pe Dumnezeu. Câtă vreme eşti mândru, nu-L poţi cunoaşte pe Dumnezeu. Omul mândru priveşte totdeauna de sus la lucruri şi la oameni şi, bineînţeles, câtă vreme priveşti în jos, nu poţi vedea ceva ce este deasupra ta.

C.S. Lewis în Creştinismul redus la esenţe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!