Portret
Urcat pe un cui și tras pe sfoară,
Bătut pe-o pânză înrămată
Stă nemișcat; n-o să mai moară
Expresia-i imortalizată...
De unde atât profund în firul
De pensulă în guașa groasă?
De unde umbra-n unghi, profilul,
De unde-i luciul de mătasă?
Și nu-s îndeajuns pixeli, nici poză,
Nu pot să dea cât harul mentor
Mixat într-o metamorfoză
Transpusă-n ochi sclipici de vector...
E-un chip pentr-o eternitate
Râvnit în ore de regret,
Însoțindu-te-n pustietate...
De neuitat in... de-un portret!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre portrete sau poezii despre fotografie
Citate similare
Ia cărămidaaa!...
Se petrece coviltirul bej spre maroniu
Cu laiul Petre cățărat pe-o capră
Tras de-un căluț stelat, un bidiviu
Și gerul strigă "Cărămiiizi!!!"... de crapă.
E de departe, oricum pentr-o căruță
Și mai lung pare drum că încă-i criză
Și-și poartă tot, nevoi într-o tăgârță
C-o păturică, hrană... Nu-i valiză!
Se-oprește iar la bar să se-ncălzească;
Nu e cu țuica, e serios, îi trebuie bani
Și stă și-n noapte așa să povestească
Cum face marfa cu copii... Are dușmani!
O dă p-aici c-a mai adus de sobe,
D-are și groasă d-aia pentru ziduri,
Însă vrea bani s-o dea, nu doar pe vorbe;
La el fac toți și-o dau pe te miri ce... pe bliduri.
A adormit un pic un miez de noapte
Când șubă a pus pe calul priponit
Și s-a trezit speriat, cușma-ntr-o parte...
I-a rămas coviltir cu cal și car... "Totu-i golit!!!"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre ger
- poezii despre sperieturi
- poezii despre somn
- poezii despre nuntă
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre dușmănie
- poezii despre criză
Plin, de lună
... în lumina rece de-un neon
din talerul de argint, bătut să răspândescă în aer plasma
hidrargirului
ce se depune ion cu ion
cum cataplasma vraciului, fachirului,
într-o foiță,
pe basoreliefurile, ce în noapte își iau luciu,
stă, aproape nemișcată,
o palidă, metalică paloare, o pojghiță
de-o zână, peste negrul tuciu',
o fată, savurând pe-o bancă o țigară, calm adulmecată,
c-un melanj de-un fir de fum, cu-o boare,
de monocolor de abur, expirat dintr-un profund,
se topind totul de-un instantaneu,
doar întrerupt de o mișcare ca pentru un miros de floare,
a mâinii arar de buze își căutând
și c-o privire cu suspin de ușurare, din ceva greu,
se înalță un pic spre cerul cu lipite strassuri tremurânde,
ca o pânză de mătase, în cusături,
de un mov închis...
e totul doar o măiestrie de eterne -neștiute, dar plăpânde-
peste al omului parcurs, oricât de mult, mulții albiți din suri
de timp, atât de vechi pân' la abis...
stele, se veșnicind alaiul zânei nopții, Lună,
cu ale sale reveniri, neîncetat, din fir de cupă, luminând iar și iar pe zâna o zi bătrână.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre stele
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre negru
- poezii despre mâini
- poezii despre mișcare
- poezii despre flori
Iubiri în portrete
Rămân de neșters, neuitat treze amoruri,
Chiar platonic de-au fost întâlniri, escapade,
Picături de adulter sub ascunse fațade
Se păstrând talisman în șiraguri de doruri.
În scrinul din minte, în sertarul cu cifru,
Sub rama oglinzii cu propriul portret,
"De dragoste" scrise, "pierdute", "regret"
Pe-o filă de carte, îs un opis sub titlu.
E leagănul veșnic ce-și face balans
Din chipul din sticlă 'nspre gând în imagini,
Visând că iubirile-s tot printre pagini
La fel, neschimbate, în cuplaje de dans.
Și parcă și trupul se înflamă deodată,
Începe să simtă vâltori renăscute
Și timp se topește, cuvinte din mute
Se-aud iar idilic pe buze... într-o șoaptă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre imagine, poezii despre gânduri, poezii despre dor, poezii despre dans, poezii despre cărți, poezii despre cuvinte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Evadare
De ce nu pot fărâme, precum picuri, să stau în zbor,
Colorat gri-deschis, sau sumbru, vânăt nor,
S-alerg pe ceruri, să-mi debarasez din greutăți
Ce împovărează sufletul, mereu... știut din alte dăți
Și, îs veșnic dedesubtului atât, atât de-apăsător,
Parcă strivit... claustrofob, de albastru ies nevăzător,
Fundal de pânză, un Voroneț, ce ca un zid m-oprește
Să șterg cu palma, ca pe-o tablă, alb ce crește
Și să înfig mâna în azurul puf, să pot să scap...
Poate că dincolo, în nemărginit, am locul rezervat, unde să-ncap...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre culori, poezii despre creștere, poezii despre albastru sau poezii despre Voroneț
Portret de fecioară
În ochi se citește un licăr cristal
Și adânc, parcă absoarbe mărita pupilă,
Cum drog de atropină se scurge-n aval
Spre inima-n spasm, când o vezi chip, copilă.
În marmura fină de ochi, de Carrara,
Se aprinde, sub părul de luciu în breton,
Sclipire de iris, de gene-n mascara
Ce lasă prelungi doar culori, toate-n ton.
Se anină dorințe pe buze rotunde,
Alungite în surâsul pe colț de ștrengară,
Lăsând dezgolite șiraguri de unde
De perle, ce atolii-ard 'n albul calcit dintr-o vară.
E întreg de-o sculptură, în suavă armonie
Ce n-are nici sunet, nevoie de însuflet...
Doar vântul vibrează, de atinge, o adie...
Grăbit, să-i transporte în lume răsuflet.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre virginitate, poezii despre transporturi, poezii despre sunet, poezii despre sculptură, poezii despre păr, poezii despre perle sau poezii despre lectură
Fluture
În salturi, sufletu-mi tresalt
La fulg ce văd în zbor penat;
E sol de vierme-n vis de-nalt,
E-un efemer înaripat.
Fragil, sublim, ușor perlat,
Este-n culori uluitoare
Sau albul pur imaculat...
E un sărut din floare-n floare.
E călător de continente,
Monarh de viță, de elită...
Și molie-i, eminamente
Un parazit, o găzduită.
E simplu, o lepidopteră,
E demiurgul de mătasă,
Este-o minune de pe Teră...
Este-o clipită grațioasă.
E skipper, sau e papilon
E-un ciclu, fără întrerupere...
E-un ou, e vierme, e cocon,
E-un insectar... e-un fluture!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre sărut, poezii despre monarhie, poezii despre insecte, poezii despre fluturi sau poezii despre continente
Răscoliri
Primele, pe care le-am uitat de-atâtea dragoste,
Au fost litere, ce nu se mai adună în nume
Și, au rămas imaginile, toate de neșters, ce pacoste...
Doar ele și cu pipăit, căldură, zâmbete de glume.
Îndeajuns e doar privirea, fără noimă, în gol
Și un dans de personaje se îmbulzește într-un prim plan
Fragil, pierzându-se în rânduirea fiecărui rol
De-un puzzle franjurat de chipuri, trup... privirile de alean.
E tot cu aceeași vârstă în frumosul static
Ce n-a întinat de-o clipă sublimele amintiri,
Rămase, cum tăișul, într-o scoarță de-un fanatic
Rănindu-și singur minte și suflet... din trăiri.
E atâta nostalgie plecată în valuri, unde,
Cum picurul ce sparge oglinda apei, sticlă,
Ce poate atinge mal... frumoasa de niciunde
Ce-și scaldă gândul dus pe-un abajur de-o aplică...
Și ochi d-eter se ating, de-un picur timp... ce pică.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre zâmbet, poezii despre vârstă, poezii despre umor sau poezii despre trup și suflet
Însușire de testament
Când tot citesc din ce-a fost scris, demult, în timp imemorabil,
Mă uit în jur mai stânjenit la rama ce-oglindesc, culpabil
Că nu-s nici scrib măcar s-aștern file la fel, spirit de antic,
De învechiți ce-i am model, joc cartea lor, erou romantic
Mă îmbăt latinic în cuvinte ce scurt descriu imensitate
Și mă complac în cugetări ce-mpart de-un veșnic o dreptate...
Mă prosternez îngenunchiat cu fruntea pe-osuar-pământ,
Să simt vibrato în cor de genii de-un humus, ce-am uitat că-i sfânt
Și îndoit mă scol cu greu de-atât regret că-i altă lume,
Ce nu mă învață, nici n-ascultă, își crede gafele antume,
Nu dă îndeajuns sobor de gând la uriași de înțelepciuni
Cu nume aflate din hazard și mulți necunoscuți postumi...
Și-n șirul meu anost de vorbe, nu știu de pot s-aduc prinos
La ce-a trecut și-l vreau d-etern și-o zi-l voi spune, os... la os...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iulie 2014)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vinovăție, poezii despre trecut, poezii despre testament, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre romantism
Colaje
E trist când spațiul te desparte,
Dar și mai trist când timp separă
Și nu se întoarce, cum o vară
Și nici cum pagina de-o carte...
Și aproape-i, doar puțin... departe!
De unde ai cuvânt să pui
Suav, de dragoste să spui,
Așa cum nu-i al nimănui
Și s-atârni inima de-un cui...
În fuga de-un vagon sunt gând,
Ce-ncerc să-l prind ca pe-o nălucă;
O fată blondă fremătând
Și nu pot tren s-opresc... S-o ducă.
Te strig, o, îmi urlu nerăbdarea
Să te-am pe brațe, ca o floare,
Să-mi tatuezi, cu tu, culoarea
Să-ți simt miresme amețitoare...
Când simt citat din mine, parcă nu-s eu, îs mai mulți...
Devin și eu cuvânt, din ce ești tu... pronunți,
Mă relevând sfios, cu ce-am din suflet, tot
Legându-mi gând alături, cu inima-n complot!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre tristețe, poezii despre spațiu și timp, poezii despre păr blond sau poezii despre inimă
Origini incerte
Din două universuri, care ți-e cel mai sfânt;
Necunoscutul nimeni râvnit din neștiință
Sau semenii ce-i știi culcați demult, pământ,
Rămași de rădăcini, să ne sorbim conștiință?
La praf stelar țintim ne căutând origini
Și apăsat călcăm strivind uitate vise
Sub tălpile-n oglindă, pe luciul spart de spini
De la săgeți solare se răcorind 'n abise...
Ne retopim perpetuu din sevele străfunde
Resuscitând nutriți de-un însămi canibalic,
Ne pogorând la rând meteorite arzânde
Înfrățind zbor cu scormon de sapiens animalic.
Nici nu-i mister, în esență e punctul de plecare
De unde raza-ncepe se percepând privire
Ce-ar releva ce suntem; noi, Univers se pare!?...
Arar ne amintind că-i suntem contopire.
Ne creștem trupuri noi din vechile schelete,
Culegem mere roșii din cărnurile-n humă
Și pâinea o plămădim din brațele de fete...
Ne parfumăm de roze din lacrimi-ochi de mumă!
Suntem o coajă groasă pe astrul planetar
Călătorind în vid, stingheri, neplânși, uitați;
Niște orfani, doar mintea cătându-și un amnar
Ce s-a aprins scânteie din palmele de tați...
Pe coapsele de mame... Copii sacrificați!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre trandafiri, poezii despre tată, poezii despre sacrificiu sau poezii despre roșu
Eu, pe din... afară
Am lecția de studiu despre un mine trup
Și mă revolt că nu-s stăpân pe al meu eu,
Cu tot bagaj ce-l am, că am un pedigreu
Și, cultivări de minte zilnic... neîntrerupt.
Răzbat din neant surprize neplăcute,
M-autosesisez de probe noi, uzate,
Ivite-n detrimentul meu, neașteptate,
Pe propriul meu avut... din eul meu făcute.
Deziluzoriu simt din suflet, ori din minte,
Ce sunt tot ale mele, sau mă înșel din nou,
Că n-am niciun control, cum coaja de pe ou...
Ce un "înăuntru''" o sparge... cum gloanțele pe ținte.
De n-am cum să decid, nici măcar pentru mine,
Nici chip, ce e în spate, nici sursa de la chip
Și-s doar o amuletă de-un norocos nisip...
Ce va reprinde formă din eu-mi... Cine-i "cine"?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 august 2014)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre surprize neplăcute, poezii despre surprize, poezii despre revoltă, poezii despre noroc, poezii despre nisip, poezii despre lecții sau lecții de engleză
Melancolia
... ce-n urmă-i, nu-i trăit banalul, doar naturalul în rutină,
parcă se concentrând în seve, scântei, ia luciul de patină,
se-mbracă de-un fior, parfum mai abitir decât prezentul,
devine o poveste, mit, tot mai frumoasă-n ce-i absentul,
cum cauți pe ecranu-aprins, de pânză alb, în sala goală
imagini dintr-un film rulat; pe bănci elevul de la școală
-ce poate n-o iubea și-acum se-anină-n neștiute chipuri-
privindu-se-n câte-o ocheadă și catalog... Sunt multe clipuri
ce se adună, se păstrând uitate-n cufăr, plin-mistere
prin grotele-n pictat rupestru în galerii de emisfere,
unde îi ai -și reci- părinții, suflet topit în palme calde,
vacanțele-n nisip la mare, stropite fete de smaralde
căror le-atingi cosițe fine și moi de-un lustru umezit
și buzele pe piele-n bronz se-nfiorând de-amor trezit...
Sau te pierzi iar printre colegi -de-abia văzuți la nou servici-
și alți la masă, la terasa din parc, râzând cu alți amici.
... Mai sunt și aventuri păgâne ce ți-au pus viața în peril
cu suferința, acum trecută sub voalul timpului-exil;
scăpat de-nec, din accident, trăitul doar de azi pe mâine,
îngheț de-o zi fără benzină pe stradă-n câmp, mușcat de-un câine,
munca în baltă ca student și marșul forțat în armată...
... Se topesc toate-ntr-un fluid de-un zâmbet cristalin de-o fată!
Nu-s amintiri de-o tabără cu foc ce arde ciot, făclie
de-un cântec, un "remake" reluat; zborul din negur, elegie?...
E susurul, izvor de vis, regret de-un fost... Melancolie!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre melancolie, poezii despre școală, poezii despre viitor, poezii despre suferință sau poezii despre studenție
Țepar politic îmbogățit
Întinzând prea tare SFOARA,
Des a tras pe SFOARĂ țara;
SFORI el trage-acum - o mie -
Pentr-o SFOARĂ de moșie!
epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre țări sau epigrame despre politică
Ieșire din mișcare... de revoluție
Mă-nebunește gândul fugii pe elipsă;
Să nu scap ca-n prăpastii, în exterior de pistă,
Că nu-s tribune, e negrul cel absolut și rece,
Acolo unde nu mai știi... Nimic, nu se petrece!
E-un straniu ce m-apasă-n septembrie mereu,
La prima noapte "freeze" de-un rece alizeu...
Și cad din mine frunze, ce-or putrezi orfane
De pom cald, ce-am dat fructe din cupe diafane.
Mă duc spre-un alt cules de trudă zămislită
Mereu, neîncetat, înscursă în stoc ispită
De trecere-n spre frig, ce-ngheață poate veșnic...
Și nu se-ntoarce!? Astrul, e meteorul... sfeșnic?!?
Și nici rotiri nu-s multe; noroc de-s cam optzeci,
Ce poți în alergare să numeri, să petreci...
Și chiar de nu lași timp elipsei reci să cearnă,
Tot riști să nu te-ntorci la cald... Din rece iarnă!...
Oare ce-i ce-au sfârșit cursă... pat o să ne aștearnă?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele căzătoare, poezii despre sfârșit, poezii despre revoluție sau poezii despre iarnă
Cioara
O întrevăd din sunet se repetând în ecou
Croa, croa... pe gri noros de cer de plumb pustiu,
În balans de-o acoladă pătând uni tablou
De-un negru pur, de-un straniu reamintind sicriu.
E doar alarma-n "single" ce se-nmulțește-n sute
Ce-acoperă văzduh și auzul tot îl umple
Se coborând pe câmpuri cernitele cernute...
Până ce-un câine aleargă și liniștea o rupe.
Pe-o țambră cocoțată rămâne una-n urmă
Stând maiestuoasă-n fracu-i lucios din pene lise,
Cu ciocul gros, ochi ageri pe-un griu ce fața-i curmă...
Cu expresia-i înțeleaptă din lumi trecute, închise.
E sigur mai bătrână ca mine, cred mă știe
Că m-a-nvățat să pot din vitregiri să fiu;
În ger pe viscol crunt să zbor, să cresc din glie
Ce-i searbădă la alții... De-ai mei plină... ce-i țiu.
Cât de frumoasă-i pana pe corpul longilin
Cu eleganța-i sobră-n profund de înțelepciune
Arzând pân' la cărbune secol trăit din plin,
Înflăcărând răbdarea-i din sufletul-tăciune.
Privesc uimit semeața ce gândul mi-l citește
Și-ntoarce cap de-o parte și de alta, parc-ascultă
Ce-ar vrea să spun; de știe de când timpul trăiește?...
Și mi se uită-n ochi cu geniul ei de ocultă!
E-atâta de frumoasă, că-i iarnă sau e vara,
În sobra-i pelerină... Misterioasa... cioara.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre viscol, poezii despre plumb sau poezii despre nori
Ansamblu, în căutare
De câte ori fizic mă mut,
gândul mă duce unde am fost;
cum tot întreg n-am niciun rost
și trup și minte... îs desfăcut.
De neînțeles, sunt tot mai mult
regrete având, la ce-am negat-
mister, cum dragoste-i păcat...
doar de mă înșel, nu mai m-ascult!?
Mai rău, ce am nu-mi mai convine,
nu îmi e îndeajuns, riscul prefer;
ce-i altuia adesea cer...
ca și cum nu mi-aș aparține.
Mă uit, ca un străin, la mine
-culmea, că mă cunosc credeam-
dar nu-s oglindă, doar un geam...
și nu mă văd! Oare o-i fi... cine?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre gânduri, poezii despre cunoaștere sau citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre cunoaștere
Amor frugal
Cu siguranță ne prefacem;
Amor ne este ineditul?!?
De la-nceput îi vrem sfârșitul
Și jurământul îl desfacem!
Suntem într-o metamorfoză
Și-apoteotic ne dorim;
Țelul ne-atingem când mințim...
Mimăm credința, totu-i poză.
Mai bun, e tot mereu un altul
-Căci în fond suntem animale-
Ca la tv.; schimbăm canale...
E bun mai gros, mai lung, înaltul.
Ne căutăm simțiri profunde
-Cu clinciuri scurte, vii, în stern-
Și ne-nșelăm într-un... modern;
Dorim amor oricând, oriunde!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 octombrie 2010)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre promisiuni, poezii despre minciună sau poezii despre dorințe
Într-o trecere, de dragoste
E înlănțuit amorul, pe strada ce văzu' își cerșește,
Cu braț după umăr de-o fată mignonă topind de-un sărut,
De un tânăr în suplu, ce s-apleacă să strângă ce-ar fi un împrumut...
De nu, e de dor, de un veșnic molcom zbuciumat... Se iubește!
Probabil că zboară amândoi, că pașii nu-i simt, nu se uită,
Nici unde pășesc, se strâng unul de-altul mai tare,
De parcă-s un tot... Nici ei nu mai știu, oare-s oare?
Se pierd din vedere!... Trotuarul se-ntinde, să-i aibă... ca alaiul, suită.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe sau poezii despre cerșetorie
Trup și minte de-un popor
Drumuri de munte mă petrec cu Calistrat Hogaș,
Drumeț de fel, îs un alt de Panait Istrati.
Cuza de neam m-a adunat, cu chip de ostaș
Și pieptu-am coastele, ce-s pianul de-un Lipatti.
Am vocea răsunând povești de Sadoveanu,
Copil de noapte bună... amintiri de-un Creangă.
Eminovici am stea, luceafăr mi-e aleanu'
Și cu Coșbuc mă-ntâlnesc o seară-n deal, tristul să-mi șteargă.
Mă ispitește spiritismul de-un castel Hașdeu
Și mă încânt s-ascult radiofonic Irimescu,
Recent pierdut... și Ionesco e-un de-al meu, deși-i evreu
Și nu-s absurd că merg pe lângă boi, cu Grigorescu.
Ah, cât de mulți mă simt, un infinit Brâncuși
Cu care am lăcaș poarta de-un sărut... Am zbor cu Coandă,
Planând cu Vlaicu spre Bănești printre cei duși
Și peste tot și toate am Regele Mihai... Ioane, tu, Smarandă!
Visez, cu toți alături, să-mi fac țara o cinste; o Germanie, o Americă, o Olandă...!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre voce, poezii despre radio, poezii despre pian sau poezii despre munți
Regat surghiunit
Nu mai am azi un alt exemplu de umilință,
De bunătate, pe un chip contemporan
De atât bun simț, de-un alt, al meu samaritean,
Iubindu-și țara... și alungat spre suferință!
Nu știu exemplul, altul, calmului, căldurii
Și pielea-mi freamătă la glas molcom, profund, timid...
Cuvinte spuse-altfel, din pieptul nud, torid
De-o viață unică, din secolu' aventurii!
Nu cred că suntem, așa grav, pe veci atinși
De atâta strâmb, de samavolnic, de minciună;
Gudron mâzgos, făcut să fabrice amertumă,
De către vajnici adversari... de buni... pretinși!
Nu înțeleg, nu vă-nchinați nici astăzi mintea,
Cu suflet, dacă mai aveți, nu vedeți clar
C-avem lăsat, ca pe-un Christos, la popor har
Și-l dați uitării... păcătoși, uitând sorgintea?
Nu mai citiți, uitați trecut, de datini, domnitori,
De voievozi, de Sfânt Divan, de patrioți...
Nu vedeți, chiori, că ne furăm între noi, hoți
Și ne-au unit, regat întins, regi iubitori!?
Nu-s așa sigur că n-aveți încă tărie,
Caracter, ochi, pentru o istorie reală...
Uitând că Rege aveți de-un secol spre trezeală,
De inimi lângă, să-i fiți țării amor, mândrie!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!