Regat surghiunit
Nu mai am azi un alt exemplu de umilință,
De bunătate, pe un chip contemporan
De atât bun simț, de-un alt, al meu samaritean,
Iubindu-și țara... și alungat spre suferință!
Nu știu exemplul, altul, calmului, căldurii
Și pielea-mi freamătă la glas molcom, profund, timid...
Cuvinte spuse-altfel, din pieptul nud, torid
De-o viață unică, din secolu' aventurii!
Nu cred că suntem, așa grav, pe veci atinși
De atâta strâmb, de samavolnic, de minciună;
Gudron mâzgos, făcut să fabrice amertumă,
De către vajnici adversari... de buni... pretinși!
Nu înțeleg, nu vă-nchinați nici astăzi mintea,
Cu suflet, dacă mai aveți, nu vedeți clar
C-avem lăsat, ca pe-un Christos, la popor har
Și-l dați uitării... păcătoși, uitând sorgintea?
Nu mai citiți, uitați trecut, de datini, domnitori,
De voievozi, de Sfânt Divan, de patrioți...
Nu vedeți, chiori, că ne furăm între noi, hoți
Și ne-au unit, regat întins, regi iubitori!?
Nu-s așa sigur că n-aveți încă tărie,
Caracter, ochi, pentru o istorie reală...
Uitând că Rege aveți de-un secol spre trezeală,
De inimi lângă, să-i fiți țării amor, mândrie!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.