Micul meu prieten

La fereastră, de o vreme,
Pe un ram uscat de nuc
Se opreşte, nu se teme,
Un puiuţ de guguştiuc.

I-am pus firmituri afară,
Pe o poliţă de tei
Şi-uite-aşa, întreaga vară,
A crescut sub ochii mei.

Timpu-n scurgere firească
S-a tot dus. Noi am rămas
Buni amici. Să-mi mulţumească
Vine-n zori să-mi cânte-un ceas.

poezie de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi toate erau pentru mine, să-mi mulţumească auzul şi ochii, să-mi ureze bun sosit, să-mi spuie că m-au aşteptat, să mă încredinţeze că n-am murit!

Cella Serghi în Mirona
Adăugat de Monica Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

Când să mor o fi să fie,
Vreau să-mi cânte-un popă bun
Care are-n cap răchie
Ş-n cădelniţă tutun.

epigramă de Gheorghe Şchiop din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glastra inimii

e o zi de luni şi vară,
mă scald în smâlcuri toride de gânduri
credeam că ploaia de ieri le va duce-n şuvoaie departe,
dar cum ochii i-am deschis, la primul ceas al dimineţii
le-am găsit cu pleoape încreţite, hlizindu-se la mine
s-au întors şi te-au adus din frământări
mi te-au adus din neştiinţă
în glastra inimii te-au aşezat,
m-au transformat în nefiinţă.

şi zac aşa ca pe-o fereastră
şi stropi de apă nu primesc
şi simt cum frunzele-mi jelesc
nici soare n-am cum să găsesc
căci nu-mi auzi chemarea,

mă-ntreb de ce-am lasat eu ochii să-mi priveşti?

parcă ne ştim din alte lumi,
şi-n lumea asta nu e nimb de biruinţă
dragostea e moartă în a ei sămânţă,
chemarea nu e auzită
sunt fară apă, fară soare
intr-o zi de luni şi vară.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul destinului

Să-mi spună-un ultim bun rămas,
Când triste zorile se duc,
Cânta o mierlă, într-un nuc,
Cernită, c-un angelic glas.

Cu tact, rozându-mi un papuc,
M-aşteaptă-un câine de pripas,
Să-mi spună-un ultim bun rămas,
Când triste zorile se duc,

Cu glasul grav, de contrabas,
Destinul îmi mai joacă-un truc,
Fiindcă-n ultimul meu ceas,
Mă aştepta un pui de cuc....

Să-mi spună-un ultim bun rămas!

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii albastre

aspiraţii se dilată pe sfera albastră
gânduri cristalizate le transpun poeme
zori prietenoşi pătrund pe fereastră
la radio se-anunţă minunată vreme.

mi-am aţintit privirea spre zbor
corpul vibrează ca struna de vioară
aş vrea să am şi eu aripi de condor
să plutesc pe ceruri din zori până-n seară.

mă bucur de avânturi de libertate
pot să-mi imaginez farmecul vieţii
sentimente se desfată în seninătate
cuprind şi noaptea albastre reflecţii.

anotimpuri mă seduc prin vastă claritate
poeţii visători ştiu să-mi ofere lecţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pensiei uşoare

Să-ţi fie pensia uşoară! -
Îmi tot urau ai mei amici -
De-acum n-ai niciun fel de frici,
Ai să te naşti a doua oară!

Eşti liber, poţi ieşi afară -
Excursii, tabere, gagici...
Să-ţi fie pensia uşoară! -
Îmi tot urau ai mei amici.

Şi-aveau dreptate. Bunăoară,
Mâncând de-o vreme doar urzici,
Funcţionează tubul... brici,
Că dat mi-a fost, muncind în ţară,

Să-mi fie pensia uşoară.

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste ani

Pe doi amici, colegi de facultate,
I-am revăzut la mare, astă vară;
El a ajuns un tip cu greutate,
Ea a rămas cum o ştiam – uşoară.

epigramă de Florin Rotaru (2009)
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept să-mi scrii

Să-mi scrii, să-mi spui că in grădină
La noi acasă caisele s-au copt
Că seara la fereastră e lumină
Si toate sunt aşa cum ştiu c-au fost

Aştept să-mi spui dacă la crucea veche
In iarbă-s maci sau fire de mohor
Dacă e gardul rupt si prin el vede
Ochiul tăcut al unui trecător

Aştept să-mi scrii dacă a fost aseară
O ploaie in torent nestăvilit
Si dacă tigla a rămas pe casă
Aş vrea să-mi spui că incă n-am murit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa mortului

Paznicul mi-a-nchis cavoul
Şi-am rămas afară-n ploaie...
Paznicul mi-a-nchis cavoul
Şi-am rămas să-mi plimb scheletul
Pe sub sălciile ude,
Ce mă cheamă
Şi se-ndoaie
Să-mi sărute golul negru ce-mi pluteşte în orbite,
Să-mi sărute alba frunte –
Freuntea ce-mi ştia secretul
Aiurărilor trăite –
Şi să-mi şteargă de pe oase picăturile de ploaie...

Paznicul mi-a-nchis cavoul şi-am rămas în ploaie-afară.
Şi-am rămas să-mi plimb scheletul printre albele cavouri
Unde-ai noştri dorm în paza lumânărilor de ceară –
Şi-am rămas să-mi plimb scheletul pe potecile pustii
Şi pe crucile de piatră să cetesc ce-au scris cei vii.

Şi-am cetit...
Din depărtare, vântul mi-aducea ecouri
Ne'nţelese, de orchestră
Şi de voci ce cânta-n cor –
Cei ce-aveau să moartă mâine
Beau în cinstea morţilor!...

Vântul mi-aducea ecoul bucuriilor din lume
Iar "regretele eterne" scrise-n josul unui nume
Lăcrimau,
Ducând în albul picăturilor de ploaie
Aurul lipit pe cruce!...

Printre albele cavouri
Pe sub sălciile ude,
Ce mă cheamă şi se-ndoaie
Să-mi sărute alba frunte,
Rătăcesc de-atâta vreme –
Paznicul mi-a-nchis cavoul
Şi-am rămas de-atunci afară!...

Unde-i paznicul?
Să vină,
Să mă vadă,
Să mă cheme,
Să-mi deschidă iar cavoul
Şi s-adorm din nou în paza lumânărilor de ceară!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui în fiecare zi că eşti,
Să-mi murmuri cald că sunt şi că ţi-e dor.
Să-mi dărui pacea şi să mă iubeşti,
Să mă înalţi, să mă cobori uşor.

Să-ţi iei tainul de frumos din flori,
Să strângi în braţe gându-mi fremătând,
Să-ţi umpli inima cu mine-n zori,
Să-ţi fie, ziua, sufletul flămând.

Să-mi faci, din seri, senine dimineţi,
Să-mi fii lumină, dragoste să-mi fii!
Să fii tu sensul-ntregii mele vieţi,
Să nu mai pleci nicicând, să vii, să vii...!

poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna croşeta
cu razele soarelui
un pastel în zori.

haiku de Gheorghe Vicol (2012)
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui confrate

Cum tot mă caută să-mi spună
Ce multe epigrame-a scris,
Fiind amici, i-am spus deschis:
- Nu-ncerci să scrii şi una bună?

epigramă de Eugen Albu din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea tremurând
în oglinda bunicii –
vară pe ducă

haiku de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să nu uiţi,
să mai treci într-o zi să-mi aduci din iubire
şi muguri, şi sloi, şi zăpezi înflorind
şi-o lumină culeasă cu strigăt tăcând.
să mai vii să mă vezi, de-ţi mai sunt amintire.
să mai vii poate o clipă, cu-n gând şi zâmbind
să-mi aduci ce-a rămas neatins şi nespus
dintr-o lampă pustie ce-a rămas tremurând.
îmbrăcată-n omăt, câte şoapte ne-am spus.
să mai vii că te-aştept în veranda de lemn
unde noi ne-am iubit prin ninsoarea căzând
să mai vii să-mi aduci mâna caldă de-atunci
şi strânsoarea cu tine să-mi aduci neuitând.
să mai treci într-o zi să-mi ţii tâmpla în palmă
şi să-mi mângâi şi ochii, şi umerii reci
să nu uiţi să-mi aduci din iubire fărâma
ce-ţi şopteşte "mi-e dor, să nu uiţi să mai treci..."

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să împărţim!

Să împărţim!
Eu să-ţi dau cuvintele.
Să-ţi cauţi în ele răspunsul.
Tu să-mi dai tăcerea
Să-mi caut în ea întrebarea.
Iar din îmbinarea firească
Să construim
O poveste.

Să împărţim!
Tu să-mi dai visul
Să-mi caut în el ipoteza.
Eu să-ţi dau realitatea
Să-ţi cauţi în ea tot cuprinsul.
Iar din îmbinarea voită
Să desenăm
O poveste.

Să împărţim!
Eu să-ţi dau bucuria
Să-ţi cauţi în ea nemurirea.
Tu să-mi dai nevăzutul
Să-mi caut în el stăruinţa.
Iar din îmbinarea cerută
Să colorăm
O poveste.

Să împărţim!
Tu să-mi dai un suflet
Să-mi caut în el jumătatea.
Eu să-ţi dau iubirea
Să-ţi cauţi în ea fiinţarea
Iar din îmbinarea lor senină
Să trăim
O poveste.

poezie de Gabriela Chişcari (7 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Septembrie mă strigă iar pe nume
Şi iar mi-e frig cu sufletul pe-afară
Ca unui nou-născut, venit pe lume
Din pântecele unei nopţi de vară

Să vină ploi să-mi plângă iar pe umăr
Să-mi zboare frunze-n cale şi să-mi ceară
Cu ultima putere să le număr
Şi să le-ascund de frig, până la vară

poezie de Gabriel Cîndea (august 2019)
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine un ceas

Vine un ceas, când ridicând privirea
descoperi în azurul beat ivirea
unor cumplite păsări: nu pot fi
decât acvile de la miazăzi,
reflexul la zenit al faptei tale.
Adormi sub zborul lor. Ca să te scoale,
un zeu la pândă a tocmit pigmei.
Şi te trezeşti în zori, te uiţi la ei,
Şi – "parc-au mai crescut..." – îţi spui deodată.
Te uiţi în sus, în zarea fără pată:
şi păsările au crescut. Le sorbi
cu ochii mari, înspăimântaţi: sunt corbi.
Ai vrea să-ntrebi, apoi renunţi. Mai bine:
pigmeii sunt de două ori cât tine...

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onomastică

Mai plâng o secundă, ce vieţii mi-e luată
Şi-o alta mi-e pusă ca timp trecător.
Mai am bucuria ca încă odată
Să-mi număr tristeţea din clipe de dor.

Mai am şi puterea să trec peste vreme,
Să-i nărui speranţa. Ea veşnic se vrea
Stăpână pe lume. Şi totuşi se teme...
În lupta cu timpul puterea-i a mea.

Şi pun în sertarul cu gânduri nebune
Ruptura de vreme ce trece prin noi.
Nu vreau veşnicia să-mi pună un nume.
Mi-ajunge o viaţă, spre viaţa de-apoi.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În taina nopţilor de vară

În taina nopţilor târzii de vară
aştepţi să-ţi curgă viaţa înainte
şi te strecori, tăcut, printre cuvinte,
când gândurile ţi-au rămas afară.

Poveri şi griji în braţe te luară
şi-abia-ţi mai aminteşti de cele sfinte
şi n-ai pe nimeni care să îţi cânte
când gândurile ţi-au rămas afară.

Doar dragostea uitată te-nfioară,
ţi-e inima precum un boţ de humă,
iar Sfinxul vieţii nu te mai adună
când gândurile ţi-au rămas afară.

E, oare, viaţa dulce şi mai clară
în taina nopţilor târzii de vară?

poezie de Liliana Mihaela Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ

Am rugat primavara
să vină în toamna
din suflet
să-mi înflorească ghioceii
speranţei.
I-am cerut pădurii
cu împrumut
parfum de lăcramioare
să-mi împrospătez
seva lacrimilor.
Obrazului
i-am dat canon
să le numere;
cele de bucurie să le adune
de tristeţe să le scadă.
Iar inima
să-mi contabilizeze
suspinele;
din noptile cu dor
şi cele ce dor...
Apoi să fac bilanţul
trăirilor
şi să aştept
un nou anotimp
sau o altă viaţă...

poezie de Angelina Nădejde (5 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!