Micul meu prieten
La fereastră, de o vreme,
Pe un ram uscat de nuc
Se oprește, nu se teme,
Un puiuț de guguștiuc.
I-am pus firmituri afară,
Pe o poliță de tei
Și-uite-așa, întreaga vară,
A crescut sub ochii mei.
Timpu-n scurgere firească
S-a tot dus. Noi am rămas
Buni amici. Să-mi mulțumească
Vine-n zori să-mi cânte-un ceas.
poezie de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.