Albert Schirding

Jonas Keene credea ca soarta i-a fost potrivnică
Pentru ca toţi copii lui au fost nişte rataţi.
Dar eu ştiu un destin mai încercat dacât al lui:
Să fii un ratat pe când copii tăi excelează.
Eu am crescut o specie de vulturi
Care a zburat departe, lasându-mă pe mine, cioara,
Pe creanga abandonată.
De aceea, cu ambiţia de a pune un prefix
Onorabil numelui meu,
Cum şi pentru a câştiga admiraţia copiilor mei,
M-am înscris în cursa electorală pentru Inspector al Şcolilor din Comitat,
Cheltuind toate economiile, pentru ca în final să pierd.
Asta s-a întâmplat chiar când fata mea a primit premiul întâi la Paris
Pentru pictura ei numită "Moara cea veche" –
(Era moara de apă, de dinainte ca Henry Wilkins sa faca moara cu aburi).
Sentimentul că nu eram vrednic de ea m-a terminat.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jonas Keene

De ce s-a sinucis Albert Schirding
Încercând să ajungă Inspector Al Şcolilor din Comitat,
Binecuvântat cum era cu toate darurile vieţii
Şi având nişte copii minunaţi care îi făceau onoare?
Avea numai şasezeci de ani.
Dacă numai unul din copii mei ar fi în stare să ţină un chioşc de ziare
Sau una din fetele mele ar putea să se mărite,
Nu aş fi umblat prin ploaie
Şi nu m-aş culcat cu hainele ude direct în pat
Refuzând ajutorul medical.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Josiah Tompkins

Am fost cunoscut de toată lumea şi foarte mult iubit,
Bogat, conform standardelor recunoscute
În Spoon River, unde am trăit şi muncit.
Aici eram acasă,
În pofida faptului că toţi copii mei au plecat departe –
Căci acesta este rostul vieţii – toţi, mai puţin unul.
Băiatul cel mic a rămas acasă
Pentru a fi sprijinul meu la bătrâneţe,
Şi cosolarea mamei sale.
Apoi, eu am început sa devin tot neputincios, iar el tot mai puternic;
Şi nu mai era de acord cu mine in privinţa afacerilor,
Şi soţia lui spunea că sunt o piedică pentru el;
Şi şi-a convins mama să fie de partea lui,
Şi tot aşa până când mi-au dat lovitura finală, încercând să mă mute
În casa unde copilărise ea, în Missouri.
Astfel o bună parte din averea mea s-a pierdut –
Oricum, îmi făcusem testamentul chiar înainte să se fi întâmplat asta,
Aşa ca n-a putut profita prea mult.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Julian Scott

Până la sfârşitul zilelor mele,
Adevărul altora a fost pentru mine minciună;
Legea celorlalţi a fost pentru mine fărădelege;
Cauzele morţii lor se constituiau pentru mine în motive pentru a trăi;
Ceea ce îi făcea să fie vii, pentru mine însemna moarte;
I-aş fi ucis pe cei salvaţi de ei,
Dar i-aş fi salvat pe cei ucişi.
Şi am văzut cum un zeu, dacă ar fi fost nevoit să locuiască pe pământ,
Trebuia să se conformeze situaţiei existente,
El n-ar fi putut trăi în lumea oamenilor
Şi merge umăr la umăr cu ei
Fără a avea continuu confruntări.
Pulbere pentru cei care se târăsc, cer pentru cei care zboară –
De aceea, o, suflete, ale cărui aripi au crescut mari,
Ia-ţi zborul, înalţă-te la soare!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Henry Tripp

Banca dăduse faliment şi eu îmi pierduse toate economiile.
Eram deja sătul de toate jocurile murdare din Spoon River
Şi m-am gândit să fug departe,
Să părăsesc locul unde m-am născut şi familia;
Dar chiar când trenul de la miezul nopţii a tras în gară,
De pe trepte au sărit repede Cully Green
Şi cu Martin Vise şi-au început să se bată
Pentru a rezolva vechea lor rivalitate,
Cărându-şi unul altuia pumni care sunau
Ca nişte lovituri de măciucă.
Se părea că va învinge Cully,
Dar deodată pe faţa lui a apărut un rictus
De laşitate greţoasă şi, sprijinindu-se de Martin,
A miorlăit " Dar noi suntem prieteni buni, Mart,
Doar ştii că-s prietenul tău."
Martin i-a trimis, scurt, o directă
Şi apoi alta, şi alta, făcându-l una cu pământul.
M-au arestat, ca martor,
Şi-am pierdut trenul, rămânând în Spoon River
Pentru a-mi continua lupta cu viaţa până la capăt.
O, Cully Green, tu ai fost salvatorul meu –
Tu, cel făcut de ruşine şi umilit pentru ani şi ani,
Tândălind fără rost pe străzi,
Încercând să oblojeşti zdrenţele unui suflet
Care refuzase odată o luptă.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amos Sibley

Nu caracterul, nici forţa, nici răbdarea
Aşa cum credea oraşul m-au ţinut
Lângă soţie, în timp ce predicam,
Urmând calea pe care Domnul o alesese pentru mine.
O dispreţuiam ca fiind cicălitoare, ca pe o femeie uşoară.
Eram conştient de adulteriile ei, ca de altfel toţi ceilalţi.
Aşa fiind, dacă divorţam de ea
Trebuia să mă las de preoţie.
De aceea, pentru sluji Domnului şi a strânge răsplata,
Am rămas cu ea,
Asfel m-am minţit pe mine,
Astfel am minţind pe cei din Spoon River!
Am încercat să ţin discursuri, să engravez cărţi,
Să candidez la alegeri, cu un singur gând în minte:
Dacă astfel reuşesc să fac bani,
O să divorţez de ea.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Eu m-aş fi aşteptat ca ea să rămâie deasupra morii de la iaz!) Cel mai frumos lucru de-acolo pentru mine erau poate iazul şi moara. Şi cred că, în adevăr, era un iaz foarte frumos. O bucată era lung şi trist, singuratic. O altă bucată, cu malurile pline de verdeaţă şi de copaci. Iar moara avea ceva nemaiauzit de misterios.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Herman Altman

Am mers oare pe urmele Adevărului
Oricare ar fi fost drumurile acestuia,
M-am luat de piept cu întrega lume pentru o cauză
Şi-am sprijinit pe cel slab împotriva celui puternic?
Dacă le-am am făcut voi rămâne în amintirea oamenilor,
Aşa cum am fost cunoscut în oraş în timpul vieţii mele
Şi aşa cum am fost iubit şi urât pe acest pământ;

De aceea nu-mi ridicaţi monument
Şi nici nu-mi sculptaţi bust,
Astfel, chiar dacă nu voi deveni semizeu,
Realitatea sufletului meu va fi pierdută,
Iar hoţii şi mincinoşii
Care au fost adversarii mei şi care m-au distrus,
Şi copii hoţilor şi mincinoşilor,
Nu vor putea afirma în faţa statuii mele
Că au fost alături de mine în ziua înfrângerii.

Nu-mi ridicaţi monument,
Astfel amintirea mea nu va fi pervertită de fii
Minciunii şi ai opresiunii.
Voi fi alături de cei care m-au iubit şi de copii acestora;
Voi rămâne întotdeauna proprietatea onestă
A acelor pentru care am trăit.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam Weirauch

Am fost strivit între Altgeld şi Armour.
Am pierdut mulţi prieteni, mult timp şi mulţi bani
Luptând pentru Altgeld, pe care Editor Whedon
Îl denunţa ca fiind candidatul aventurierilor şi al anarhiştilor.
Pe urmă, Armour a început să aducă în Spoon River carne ambalată,
Forţându-mă să închid abatorul,
Astfel că s-a ales praful de măcelaria mea.
Noile forţe ale lui Altgeld şi Armour m-au lovit
În acelaşi timp.
Am crezut că mi se cuvine, pentru a recupera banii pierduţi
Şi pentru a recâştiga prietenii care mă părăsiseră,
Să fiu numit Administratorul Canalului.
Însă Guvernatorul l-a nominalizat pe Whedon de la Spoon River Argus,
Aşa că m-am înscris în cursa pentru consiliu şi am fost ales.
M-am hotărat să dau dracului principiile şi mi-am vândut votul
Lui Charles T. Yerkes pentru achiziţionarea de tramvaie.
Bineînţeles, am fost unul dintre puţinii pe care i-au prins.
Acum, cine a fost cel care m-a ruinat,
Armour, Altgeld sau eu însumi?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literatura pentru copii a fost ca un refugiu într-o perioadă foarte grea, în care scrisul devenise o corvoadă (în perioada comunismului). Exista un vocabular obligatoriu, aşa că m-am refugiat în literatura pentru copii, pentru că acolo mai erau permise note de fantezie, puţin umor, nişte metafore...

Nina Cassian în ziarul Libertatea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă voi considera niciodată mai presus de alt om doar pentru că am nişte reuşite pe care alţii nu le au, pentru că sunt conştientă că fiecare om excelează în ceva, că fiecare om are ceva valoros în el, dar nu toţi ştiu asta sau nu toţi au posibilitatea să arate asta... Şi mai ştiu că întotdeauna va exista cineva mai bun decât mine.

Irina Binder în Insomnii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am făcut o pauză mai lungă în literatura pentru copii tocmai pentru a-mi găsi alte resurse mai bune. Dar această pauză am compensat-o cu un cântec pentru copii pentru care am luat şi un premiu întâi şi m-am bucurat foarte mult de el, că nu am mai luat asemenea premiu din clasa întâi.

Nina Cassian în Interviu TVR (1972)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai bune cadre didactice sunt cele care îşi inspiră elevii. Acea inspirare vine de la pasiunea pe care o au profesorii pentru subiectul pe care îl predau. De regulă, acea persoană şi-a petrecut întreaga viaţă studiind acel subiect şi ea aduce un entuziasm contagios publicului. Eu cred că multe persoane au acel entuziasm, dar sunt împiedicate să devină profesori pentru că nu au trecut prin "moara de profesori". Acum ai profesori care au trecut prin "moara de profesori", şi cu toate astea nu au capacitatea să inspire pe nimeni. Elevii care au fost inspiraţi sunt cei care continuă să înveţe pe cont propriu. Acesta este lucrul care îi separă pe cei care obţin rezultate excepţionale în lume de cei care doar continuă să pedaleze, terminând sarcinile primite.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Johnnie Sayre

Tată, nu o să ştii niciodată
Suferinţa care mi-a cuprins inima,
Pentru că nu te-am ascultat, în momentul când am simţit
Roţile maşinii tăind fără milă
În carnea piciorului meu.
Cum mă cărau spre casa vaduvei Morris
Puteam să văd în vale clădirea şcolii
De la care am chiulit pentru a mă căţăra pe trenurile în mers.
M-am rugat să trăiesc şi să apuc să-ţi cer iertare –
Apoi lacrimile tale, caldele cuvinte de comfort!
Din tristeţea consolatoare a acelei ore a crescut în mine o fericire infinită.
Ai fost înţelept să dăltuieşti în piatră pentru mine:
"Scutit de răul ce va să vină".

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moara părăsită

Jgheab din lemn uscat de moară
Numai vântul te coboară
Şi din când în când vreo ploaie
Adunată în şiroaie.

Piatră seacă ne-nvârtită
Zaci în moara părăsită
Peste-un veac, mai ştiu şi eu
Vei fi piesă de muzeu.

Lemn şi piatră ţărănească
Dumnezeu vă odihnească!

poezie de Mihail Mataringa din Din cartea "Singur în Atlantic", Ed. Muntenia, 2008
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perry Zoll

Vă mulţumesc, prieteni
De la Asociaţia Ştiinţifică a Districtului.
Pentru aceasta modestă piatră
Şi pentru placa de bronz ataşată acesteia.
Am încercat de două ori să fiu membru al onoratei instituţii,
Dar am fost respins;
Doar când micuţa mea broşură
Despre inteligenţa plantelor
A început să fie apreciată
Aproape m-aţi votat ca membru.
După aceea am crescut dincolo de a avea nevoie de voi
Şi de recunoaşterea voastră.
Totuşi, nu resping piatra memorială
Înţelegând că, dacă aş face-o, v-aş deposeda
De onoarea pe care o datoraţi propriei persoane.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste fără final...

O fetiţă-abandonată, care avea câteva luni,
De destin a fost purtată spre casa unor bătrâni
Dintr-un sat uitat de lume şi departe de oraş
Şi-au luat-o să o crească... Doamne sfinte, ce curaj!

Că,, mamaie'' şi,, tataie'' au crescut şi alţi copii
Nedoriţi sau părăsiţi de părinţi plecaţi hai hui...
Chiar şi,, mama adoptivă'' care le-a adus fetiţa
A crescut la ei în casă şi ştia ce-i umilinţa

De-a fi fost abandonată de părinţii ei cei buni
Şi de-aceea, prin ea, Domnul a făcut acum minuni.
Când fetiţa a crescut şi-a-nceput să zică,, mamă''
Mama bună n-a răspuns, n-o ştia, de bună seamă!

Dar pe doamna ce-a adus-o a crezut-o drept mămică
Şi,, mamaie'' şi,, tataie'' la bătrâni ştia să zică.
Acel înger de fetiţă a crescut, s-a făcut mare
Avea doisprezece ani când, ca din senin apare,

Tocmai când era la şcoală, o femeie tinerică
Ce-a venit să o cunoască pretinzând că-i e mămică...
Pentru ea era străina care a abandonat-o...
Fata n-a primit sărutul şi nici n-a îmbrăţişat-o

Mama bună a fetiţei a vărsat lacrimi amare
Şi-atunci a-nţeles şi dânsa ce înseamnă-abandonare
S-a dus plânsă la oraş, resemnată, să aştepte
Poate fata, de-o vrea Domnul, va putea-n curând s-o ierte...

Fata este domnişoară, e frumoasă şi deşteaptă
Are-n viaţă două mame şi-o,, mamaie'' (care-i moartă.)
Şi cum,, mama adoptivă'' s-a dus în străinătate,
... Pe,, mamaie'' -a luat-o Domnul,... de dor şi singurătate,

Pe fetiţa-abandonată glasul sângelui o cheamă
Şi-şi doreşte îmbrăţişarea celei care-i este mamă!
A iertat-o fără zgomot, tot trecutul l-a uitat...
Dar acum bietul,, tataie''-i un moşneag abandonat!

Voi, copii, pe care moşul v-a crescut cu-a lui blândeţe
Să mai treceţi pe la dânsul... poate doar să-i daţi bineţe...
Şi s-aveţi, copii, respect şi cu el s-aveţi răbdare
Că-n curând va cere moşul să-i aprindeţi lumânare!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Horace Burleson

Am obţinut premiul pentru eseuri
Aici, în oraş,
Şi am publicat un roman înainte să fi avut douăzeci şi cinci de ani.
Am mers în marile oraşe pentru diferite teme sau pentru a îmi îmbogăţi arta;
M-am căsătorit cu fata bancherului
Şi mai târziu am devenit preşedintele băncii –
Întotdeuna am sperat să-mi fac timp liber
Pentru a scrie un roman despre război.
Am fost totodată marele prieten şi adept al literaturii,
Şi gazda lui Mathew Arnold şi Emerson.
În afara discursurilor din timpul seratelor, scriam eseuri
Pentru asociaţiile locale. La sfârşit am fost adus aici –
Acasă, unde am copilărit –
Ştiţi, nu a apărut nici un articol în presa din Chicago
Să-mi amintească numele.
Ce grozav ar fi fost să fi scris un singur rând:
"Cuprinde-mă, tu, adânc şi intens şi albastru Ocean, cuprinde-mă!"

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morarul

Melodiile, cupele pline,
Orele zilei, ritmate-n poeme
M-au gonit şi pe mine
Pentru o vreme.

Am găsit moara deschisă în sat,
Adică la marginea satului, scundă,
Moara cu glas răguşit şi cântat
În scrâşnet de piatră şi plânset de undă.

Plutea înăuntru o spuză amară
Şi-afară, la geam, luceau dulce caisele.
Mulţi oameni îşi mai macină-n moară
Grâul şi visele!

Morarul era un bătrân filosof,
Ştia ce-i în ţară şi ce-i mai departe,
În Lună sau Marte,
Şi nu cugeta la moarte.

Dar moara deschisă în sat,
Adică la marginea satului, scundă,
Are un glas răguşit şi cântat
În scrâşnet de piatră şi plânset de undă.

Morarul şi el cântă, plânge aproape
Un rai pitoresc ori aproape-un prăpăd.
Privirile-i duse prin geam ori prin ape
Nu ştiu ce văd ori nu văd.

Cântă, morarule, plângi!
Eu îmi plâng până şi-un vis ce se leagă,
Până şi-un dor! Tu să plângi, să te frângi
Pentru viaţa-ţi întreagă.

Căci aş cere prea mulţi să mai fie
Ori nu!
Roşi de iubire, asemenea mie.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul cosmic a fost vârful pentru mine. În momentul în care m-am oferit voluntar să particip la selecţionare nici nu mă gândeam că voi ajunge în spaţiul cosmic, dar intrând şi înţelegând, performând, mi-am dat seama că este un domeniu de viitor. Zborul m-a atras întotdeauna, fie că a fost cu avionul sau racheta. Ceea ce a constituit un dezavantaj pentru mine a fost poate faptul că eram prea tânăr pentru o carieră anterioară pe care să construiesc ulterior viitorul carierei, beneficiind de experienţa zborului cosmic. Practic, dintr-un tânăr inginer de aviaţie care a apucat să lucreze jumătate de an în fabrică, să promoveze nişte procese tehnologice, am ajuns să efectuez stagiul militar, iar acolo să fiu selecţionat pentru zborul cosmic, şi chiar am zburat în spaţiul cosmic.

citat din Dumitru Prunariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pachet de biscuiti

Nu stiu daca ati aflat cu totii, oamenii milostivi si instariti
De batrana ce-a furat de foame un banal pachet de biscuiti.
Ea de acolo isi cumpara sarmana, ieftin alimentul preferat
Pana cand cu preturile astea, n-a mai avut bani si l-a furat.

Totusi cat de rea esti soro lume,
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti

Nu stia sa minta si sa fure, a trait in cinste din putin
Si-au vazut-o ca e speriata, parca o muncea un gand strain
Nici n-au apucat s-o controleze, ca s-a si predat ca intr-un joc
Si innebunita de durere a cazut si a murit pe loc.

Totusi cat de rea esti soro lume,
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti

S-au furat averi de miliarde, tari intregi au fost facute praf
Nici n-ar fi mai potrivita sigla decat o ruina si un jaf
Iar acei ce le-au furat pe toata dau din cap profund dezamagiti
Ca batrana a murit umila pentru un pachet de biscuiti.

Totusi cat de rea esti soro lume,
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!