Johnnie Sayre
Tată, nu o să știi niciodată
Suferința care mi-a cuprins inima,
Pentru că nu te-am ascultat, în momentul când am simțit
Roțile mașinii tăind fără milă
În carnea piciorului meu.
Cum mă cărau spre casa vaduvei Morris
Puteam să văd în vale clădirea școlii
De la care am chiulit pentru a mă cățăra pe trenurile în mers.
M-am rugat să trăiesc și să apuc să-ți cer iertare
Apoi lacrimile tale, caldele cuvinte de comfort!
Din tristețea consolatoare a acelei ore a crescut în mine o fericire infinită.
Ai fost înțelept să dăltuiești în piatră pentru mine:
"Scutit de răul ce va să vină".
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.