Lucinda Matlock

Mergeam la dansurile din Chandlerville
Şi jucam snap-out la Winchester.
Odată am schimbat partenerii
Şi, atunci în Iunie, întorcându-ne acasă sub lumina lunii,
L-am cunoscut pe Davis.
Am fost căsătoriţi şi am trăit împreună şaptezeci de ani,
Bucurându-ne, muncind, crescând doisprezece copii,
Din care am pierdut opt
Înainte să împlinesc şaizeci de ani.
Am tors,
Am împletit,
Am ţinut casa,
Am îngrijit pe cei bolnavi,
Am făcut grădina, iar sărbătorile
Cutreieram câmpurile unde cântă ciocârliile,
Adunând lângă Spoon River multe scoici,
Multe flori şi ierburi vindecătoare –
Strigând pe dealurile împădurite, cântând prin văile verzi.
La nouăzeci şi şase de ani am trăit îndejuns, asta-i tot;
Şi am trecut la dulce odihnă.
Ce-i asta, ce aud despre tristeţe şi oboseală,
Furie, insatisfacţie şi speranţe pierdute?
Degeneraţi fii şi fiice,
Viaţa este prea puternică pentru voi –
Trebuie sa fii viu ca sa iubeşti Viaţa.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Josiah Tompkins

Am fost cunoscut de toată lumea şi foarte mult iubit,
Bogat, conform standardelor recunoscute
În Spoon River, unde am trăit şi muncit.
Aici eram acasă,
În pofida faptului că toţi copii mei au plecat departe –
Căci acesta este rostul vieţii – toţi, mai puţin unul.
Băiatul cel mic a rămas acasă
Pentru a fi sprijinul meu la bătrâneţe,
Şi cosolarea mamei sale.
Apoi, eu am început sa devin tot neputincios, iar el tot mai puternic;
Şi nu mai era de acord cu mine in privinţa afacerilor,
Şi soţia lui spunea că sunt o piedică pentru el;
Şi şi-a convins mama să fie de partea lui,
Şi tot aşa până când mi-au dat lovitura finală, încercând să mă mute
În casa unde copilărise ea, în Missouri.
Astfel o bună parte din averea mea s-a pierdut –
Oricum, îmi făcusem testamentul chiar înainte să se fi întâmplat asta,
Aşa ca n-a putut profita prea mult.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Russian Sonia

Eu, născută în Weimar
Dintr-o mamă franţuzoaică
Şi un tată german, un foarte învăţat profesor,
Orfană de la paisprezece ani,
Am devenit dansatoare, cunoscută ca rusoaica Sonia
Pe toate bulevardele Parisului,
Amanta în tinereţe a diversi duci şi conţi,
Iar mai târziu a artiştilor săraci şi a poeţilor.
La patruzeci de ani, passé, venind spre New York
Am întâlnit pe navă pe bătrânul Patrick Hummer,
Robust, cu faţa roşie, deşi trecuse de şaizeci de ani,
Care se întorcea din Germania, de la Hamburg,
Unde vânduse un caric de vite.
El m-a adus la Spoon River şi am trăit aici amândoi
Douăzeci de ani – toţi credeau ca suntem căsătoriţi.
Stejarul de lângă mine este locul favorit de hârjoană
Al gaiţelor albastre care se ceartă, se ceartă toată ziua.
Şi de ce nu? Mâna de praf care sunt acum râde
Gândindu-se la chestia plină de umor care este viaţa.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-na Williams

Am fost confecţionera de pălării
Despre care s-a tot vorbit, s-a tot minţit,
Mama Dorei,
A cărei ciudată dispariţie
A fost pusă pe seama educaţiei primite.
Ochii mei, deprinşi cu frumuseţea,
Au văzut multe dincolo de panglicile
Şi fundele şi fetrul,
Dincolo de paietele şi de penele
Care fac feţele să pară dulci,
Părul negru sau auriu.
O să vă spun un lucru –
Şi o să vă întreb un lucru:
Cele care fură bărbaţi
Poartă fard şi ornamente,
Şi pălării la modă.
Neveste, purtaţi-le şi voi.
Pălăriile pot provoca
Sau pot preveni divorţuri –
Well, acum lăsaţi-mă să vă întreb:
Dacă toţi copiii născuţi aici în Spoon River
Ar fi fost educaţi
De întreg ţinutul, până la ultima fermă,
Şi taţii şi mamele le-ar fi dat libertatea
De a trăi şi de a se bucura, de a schimba partenerii dacă doreau asta,
Credeţi că Spoon River
Ar fi fost cu ceva mai rău?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Archibald Higbie

Te-am dispreţuit, Spoon River.
Am încercat să mă înalţ deasupra ta,
Mi-a fost ruşine de tine.
Pentru că ai fost locul naşterii mele,
Te-am urât.
Acolo, la Roma, printre artişti,
Vorbind italiana, vorbind franceza,
Aveam de multe ori impresia că m-am eliberat
De orice amprentă a originii mele.
Mi se părea că atinsesem zenitul artelor
Şi că vedeam lumea cu ochii maeştrilor,
Că respiram acelaşi aer pe care îl respirau şi ei.
Însă ei treceau pe lângă lucrările mele spunând:
"Către ce anume ţinteşti, prietene?
Câteodată acest chip pare a fi al lui Apollo,
Altădată al lui Lincoln."
Ştiţi că nu exista cultură în Spoon River,
Iar eu mă înroşeam de ruşine şi nu-mi găseam pacea.
Şi ce aş fi putut face, alcătuit şi crescut
Din solul acestui ţinut din vest,
Decât să aspir şi să mă rog pentru o altă
Naştere în lume, cu toate rădăcinile tale, Spoon River,
Smulse din sufletul meu?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wallace Ferguson

Acolo la Geneva unde Mont Blanc plutea ca un nor
Deasupra lacului strălucitor când briza se-abătea
De pe cerul albastru, curat, iar hohotul Ronului
Dădea năvală sub pod prin abisuri stâncoase,
Şi cântecele din cafenele se constituiau în parte a splendorii
Apei dansând sub torente de lumină;
Şi geniul pur al lui Jean Rousseau era muzica liniştită
A toate pe care le-am văzut sau despre care am auzit –
Acolo, la Geneva, oare, extazul a fost mai puţin
Pentru că nu m-am putut conecta la mine cel de altădată,
Cel care acum douăzeci de ani hoinărea prin Spoon River?
Am uitat cine am fost sau tot ce am simţit?
Ne trăim ora uitând cine am fost în orele demult trecute?
De aceea, o, suflete, dacă te pierzi în nefiinţă
Şi te trezeşti departe în Geneva, undeva lângă Mont Blanc,
Ce-ţi pasă dacă nu te cunoşti pe tine însuţi aşa cum îl cunoşti
Pe-al cel care-a trăit şi-a iubit într-un colţişor de lume
Cu numele Spoon River, în vremuri demult, demult trecute?

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Father Malloy

Eşti acolo, părinte Malloy,
Unde pământul este sfinţit şi unde crucea marchează fiecare mormânt,
Nu aici cu noi pe deal –
Noi cei cu credinţa clătinătoare, cu viziuni înnourate
Şi cu speranţe în derivă, şi cu păcate neiertate.
Erai nespus de uman, părinte Malloy,
Oprindu-te câteodată la un pahar prietenesc cu noi,
Umăr la umăr cu cei care încercam să scoateam Spoon River
Din la răceala şi bezna unei moralităţi lipsite de compasiune si înţelegere.
Ai fost ca un peregrin care aduce o cutiuţă cu nisip
Din deşertul piramidelor,
Care deveneau deodată reale, împreună cu Egiptul cel adevărat.
Ai fost parte a unui trecut glorios şi punte către acel trecut,
Şi totodată erai atât de aproape de mulţi dintre noi.
Ai crezut în bucuria vieţii.
Nu arătai a fi fost ruşinat de carnea cea doritoare.
Ai acceptat viaţa cum aşa cum era
Şi cum se petrecea.
Mulţi dintre noi aproape am venit la tine, părinte Malloy,
Văzând cum biserica ta diviniza inima
Şi slujea pentru ea,
Prin Petru cel de Foc,
Prin Petru cel de Piatră.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felix Schmidt

Era o căsuţă cu doar două camere,
Aproape-o căsuţă-jucărie pentru copii –
Cu numai două hectare de pământ în jur;
Şi eu aveam mulţi copii de hrănit,
De îmbrăcat şi de ţinut la şcoală, iar soţia era bolnavă
Din pricina multor sarcini.
Într-o zi, a venit avocatul Whitney
Şi mi-a arătat cum Christian Dallman,
Care era proprietar peste o mie două sute de hectare,
Cumpărase şi pe cele treizeci şi două de lângă mine
În anul o mie opt sute şaptezeci şi unu
Pentru unsprezece dolari, la o licitaţie de vânzare a taxelor neplătite,
Într-o perioadă în care tata zăcea pe moarte.
Pentru a-mi afla dreptatea am mers în instanţa de judecată.
Dar când a venit vorba de dovezi,
Un topograf de la cadastru a arătat clar ca lumina zilei
Că actul fiscal al lui Dallman acoperea şi terenul meu,
Inclusiv căsuţa cu două camere.
Primisem ceea ce meritam pentru că agitasem lucrurile.
Am pierdut procesul şi am pierdut şi pământul.
Am părăsit tribunalul şi-am început să muncesc
Ca arendaş al lui Christian Dallman.

epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mabel Osborne

Florile tale roşii, frumoasă muşcată, stau căzute
Într-o tăcută reverenţă printre frunzele verzi!
Dar tu nu ceri apă.
Tu nu poţi vorbi!
Tu nu trebuie să vorbeşti –
Toţi ştiu că tu suferi de sete
Şi, totuşi, nu aduc apă!
Ei trec pe alături, spunând:
"Muşcata are nevoie de apă."
Eu aveam un prea plin de bucurii de împărtăşit
Şi-mi era dor să-mi împart fericirea cu tine,
Eu, care te iubeam, Spoon River,
Şi care tânjeam după dragostea ta,
M-am ofilit sub ochiii tăi, Spoon River –
Însetată, însetată,
Prea amuţită în puritatea sufletului pentru a-ţi putea cere dragostea;
Iar tu ai ştiut şi ai văzut cum mă sting în faţa ta,
Ca această muşcată pe care cineva a plantat-o peste mormântul meu
Şi a lăsat-o să moară.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ezra Bartlett

Preot în armată,
Preot în închisori,
Predicator în Spoon River,
Îmbătat de divinitate, Spoon River –
Şi totuşi împingând pe Eliza Johnson în ruşine,
Iar propria persoană în dispreţ şi nefericire.
Dar de ce voi nu vedeţi niciodată că dragostea pentru o femeie
Şi chiar dragostea pentru vin
Sunt stimuli prin care sufletul, flămând de sfinţenie
Atinge viziuni extatice
Şi vede până la cele mai depărtate colţuri ale cerului?
Numai după multe încercări de a prinde putere,
Numai după ce s-au consumat toţi stimulii,
Reuşeşte entuziastul suflet,
Prin propria forţa,
Să găsească divinitatea
Ascunsă în sine.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jonathan Houghton

Se-aude croncănitul ciorii
Şi trilul ezitant al sturzului.
Se-aude bătaia unei tălăngi în depărtare
Şi vocea plugarului de pe dealul lui Shipley.
Pădurea de dincolo de livadă stă nemişcată
În aerul încremenit al verii;
Şi de-a lungul drumului chicoteşte o căruţă
Încărcată cu porumb, îndreptându-se spre Atterburry.
Şi un bătrân a adormit la umbra unui copac,
Şi o bătrână trece de partea cealaltă a drumului,
Venind dinspre livadă cu o căldare de mure.
Şi un băiat stă tolănit pe iarbă
Lângă picioarele bătrânului,
Şi urmăreşte plutirea norilor pe cer,
Şi-i este dor, şi-i este dor, şi-i este dor
De ceva, dar nu ştie de ce anume:
De bărbăţie, de viaţă, de lumea largă!
Au trecut apoi treizeci de ani,
Iar băiatul s-a întors, uzat de viaţă, înapoi
Şi livada nu mai era acolo,
Şi pădurea dispăruse,
Şi casa era alta,
Şi drumul era plin de praful ridicat de automobile –
Şi lui îi este dor de un locşor pe Deal!

Edgar Lee Masters, epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020

*** E vorba de dealul unde se afla cimitirul din Spoon River.

poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hortense Robbins

Numele meu era prezent în toate ziarele –
Când cinam undeva
Sau când călătoream undeva,
Sau când închiriam o casă la Paris,
Unde eram parte a aristocraţiei.
Întotdeauna mâncam sau călătoream,
Sau mă tratam la băi, la Baden-Baden.
Acum sunt aici să onorez
Spoon River, aici lângă familia din care cândva am apărut.
Nimănui acum nu-i pasă unde am luat cina,
Sau am trăit, sau cu cine m-am conversat,
Sau cât de des mergem la Baden-Baden.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enoch Dunlap

De câte ori în ultimii douăzeci de ani
Am fost liderul vostru, prietenii mei din Spoon River?
De câte ori aţi neglijat conferinţele şi adunările pentru nominalizarea aleşilor,
Lăsând în mâinile mele
Povara de a apăra şi de salva interesele oamenilor?
Uneori pentru că aţi fost bolnavi,
Sau pentru că vă era bunica bolnavă,
Sau pentru că aţi băut mai mult şi nu v-aţi putut trezi;
Alteori pentru că vă spuneaţi: "El este liderul nostru,
Totul va fi cum trebuie; el se va bate pentru noi,
Noi n-avem nimic de făcut, decât să-l urmăm."
Dar, o, cum m-aţi mai înjurat când am pierdut,
M-aţi blestemat spunând că v-am trădat,
Prin aceea că am părăsit sala întrunirii
În momentul în care oamenii opoziţiei erau adunaţi in corpore pentru vot,
Pândind doar momentul şi şansa de a anihila
Drepturile Sacre ale Poporului.
Oh, adunătură comună! Am părăsit sala întrunirii
Pentru a merge la toaletă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

William Jones

Câteodată o buruiană străină, necunoscută mie,
Avea nevoie de un nume din cărţile mele;
Câteodată sosea o scrisoare de la un mic fermier,
Câteodată, printre scoicile care se adunau de-a lungul ţărmului,
O perlă sclipea ca o lacrimă în iarbă,
Alteori dimineaţa ajungea în Spoon River
O scrisoare ştampilată în Tyndall, Anglia.
Eu, iubitorul naturii, îndrăgit pentru iubirea ce-i purtam,
Am corespondat cu iniţiaţii,
Care o cunoşteau mai bine decât mine.
Oh, nu există mai mic, nici mai mare,
Doar noi facem ceva mare pentru a obţine o mai adâncă încântare;
... cu scoici din râu înveleşte-mă, înveleşte-mă.
Am trăit minunându-mă, venerând pământul şi cerul –
Acum am intrat în marşul etern al vieţii fără de sfârşit.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River (1915), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Henry Tripp

Banca dăduse faliment şi eu îmi pierduse toate economiile.
Eram deja sătul de toate jocurile murdare din Spoon River
Şi m-am gândit să fug departe,
Să părăsesc locul unde m-am născut şi familia;
Dar chiar când trenul de la miezul nopţii a tras în gară,
De pe trepte au sărit repede Cully Green
Şi cu Martin Vise şi-au început să se bată
Pentru a rezolva vechea lor rivalitate,
Cărându-şi unul altuia pumni care sunau
Ca nişte lovituri de măciucă.
Se părea că va învinge Cully,
Dar deodată pe faţa lui a apărut un rictus
De laşitate greţoasă şi, sprijinindu-se de Martin,
A miorlăit " Dar noi suntem prieteni buni, Mart,
Doar ştii că-s prietenul tău."
Martin i-a trimis, scurt, o directă
Şi apoi alta, şi alta, făcându-l una cu pământul.
M-au arestat, ca martor,
Şi-am pierdut trenul, rămânând în Spoon River
Pentru a-mi continua lupta cu viaţa până la capăt.
O, Cully Green, tu ai fost salvatorul meu –
Tu, cel făcut de ruşine şi umilit pentru ani şi ani,
Tândălind fără rost pe străzi,
Încercând să oblojeşti zdrenţele unui suflet
Care refuzase odată o luptă.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dow Kritt

Samuel vorbeşte mereu de ulmul lui –
Dar nu trebuia să mor pentru a învăţa despre rădăcini:
Eu, care sap toate gropile din Spoon River.
Priviţi ulmul meu!
Provenind dintr-o sămânţa bună,
Plantat la timpul potrivit,
Moare începând de la vârf:
Nu din lipsa de viaţa, nici de fungus,
Nici distrus de insecte, cum crede clopotarul.
Uite-te, Samuel, unde rădăcinile au ajuns la piatră
Nu pot pătrunde mai departe.
Şi asta în timp ce vârful copacului
Se istoveşte şi moare – Încercând să crească.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

La aniversare

Cincizeci de ani au trecut
De când alături de tine,
O viaţă-ntreagă-am petrecut
Şi m-am simţit foarte bine.

Astăzi, la nunta de aur,
Trandafirii albi ţi-i dăruiesc.
Aş vrea să fiu un meşter faur
Şi visele să-ţi împlinesc.

Ştiu cât de mult tu ţi-ai dorit
Să ai în viaţă multă sănătate.
Cât am putut m-am străduit.
Mai mult, zău că nu se poate.

Asta nu ţine de mine.
Ea vine de la Dumnezeu.
Dacă-i rău sau dacă-i bine,
Nu-mi permit să judec eu.

De-a lungul vieţii am trăit
Împreună multe bucurii.
Cât am putut ne-am tot ferit
De-ale lumii neghiobii.

Astăzi, la aniversare
Te sărut dulce pe frunte.
Ai fost şi eşti femeia care
Merită flori multe, multe.

Din inimă ţi le dăruiesc.
Şi-ţi mai fac un legământ:
Cât voi trăi, eu te iubesc!
Acesta-mi e cuvântul sfânt.

Cu drag te-mbrăţişez pe tine,
Din suflet vreau să-ţi mulţumesc.
Ai trăit cincizeci de ani cu mine,
Încă cincizeci de ani îţi mai doresc!

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscutul

Voi cei cu aspiraţii înalte, ascultaţi povestea necunoscutului
Care zace aici fără o cruce la cap.
Pe când eram un copil neastâmpărat şi lipsit de griji
Hoinărind cu arma în mâna prin pădure,
Lângă conacul lui Aaron Hatfield
Am împuşcat un şoim care se oprise în vârful
Unui copac uscat. A căzut cu ţipăt gutural
La picioarele mele, cu aripa ruptă.
L-am pus într-o colivie
În care a trăit multe zile cârâind duşmănos spre mine
Când îi dădeam să mănânce.
Zilnic caut prin coclaurile Iadului
Sufletul şoimului
Pentru a îi oferi prietenia
Unuia pe care viaţa l-a rănit şi i-a barat drumurile.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaks Tutt

Mama era militantă pentru drepturile femeii,
Iar tata un morar bogat din London Mills
Când tata a murit, am plecat să văd alţi oameni şi alte ţări
Am călătorit prin multe ţinuturi. Am văzut ruinele Romei
Şi ruinele Atenei, şi ruinele Thebei.
Am stat sub lumina lunii printre necropolele de la Memphis.
Şi o voce din slavă mi-a spus:
"Distruge Injustiţia şi Neadevărul,
Purcede de-acum înainte să predici despre Justiţie! Despre Adevăr!"
Şi m-am grăbit să mă întorc la Spoon River
Să-mi iau rămas bun de la mama înainte de a-mi începe lucrarea.
Toţi au văzut o lumină ciudată în ochii mei
Şi câteodată, când vorbeam, descopereau
Ceva din ceea ce creştea în mintea mea.
Apoi, Jonathan Swift Somers m-a provocat la o dezbatere
Pe subiectul ( eu fiind avocatul eroului negativ ):
"Pontius Pilat, cel mai mare filosof al lumii ".
Dar el a câştigat disputa spunând la urmă,
" Înainte de a reforma lumea, d-le Tutt,
Te rog răspunde la întrebarea lui Pontius Pilat:
- Ce este Adevărul? - "

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Russel Kincaid

În ultima primăvară pe care am trăit-o de atunci,
În acele ultime zile, am stat în livada pustie,
De unde, dincolo de câmpurile verzi, se văd sclipind
Dealurile de la Miller's Ford,
Reflectând la mărul
Cu trunchiul uscat şi cu crengile crăpate şi chinuite
Pe care, pe alocuri, se iţeau frunze
Şi flori delicate,
Menite să nu devină niciodată fruct.
Acolo eram şi eu, cu spiritul închis
De carnea pe jumătate moartă, cu simţurile amorţite –
Dar încă gândind la tinereţea mea şi la tinereţea pământului,
La felul în care înfloresc fantome, sclipind palid
Peste ramurile fără de viaţă ale Timpului.
Visând despre primăvară şi despre tinereţe roditoare,
Am căzut în ciclonul
Care m-a aruncat din îmbrăţişarea sufletului
Acolo unde nu există nici lume şi nici cer.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa... ca un fragment de spectacol

Motto: "Ca o piesă de teatru, aşa este viaţa:
nu interesează cât de mult a ţinut, ci cât de frumos s-a desfăşurat." - Seneca

Spectacolul este despre viaţa care nu ne aparţine
despre cum trăim precum actorii,
care-şi mimează rolurile,
care schimbă mai multe măşti,
un altfel de mymesis într-o altfel de reflectare (ca-n piesele antice)

A zidi un teatru cu viaţa ta e un spectacol viu,
de trăit emoţii, ratări, lumini cu umbre şi bâlbâieli,
iubiri şi dialoguri fel de fel(împărtăşind o identitate comună!)
jucăm pe aceeaşi scenă veche, mereu Fericirea
de cele mai multe ori, cu sufletul făcut bucăţi...

Viaţa rămâne un fragment de spectacol,
un teatru de operaţiuni şi de război
până-ntr-o zi când nici nu se aude cum cade cortina!
cum pleacă viaţa din noi în veşmânt de catifea,
cu sufletul fugit de la locul faptei...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (30 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!