Am luat...

Am luat din munţii României,
Rezistenţa rocii dure,
Cântând Oda Bucuriei,
Am găsit esenţa vieţii pure.

Mi-am încărcat sufletul cu flori,
Care au cea mai aleasă gingăşie,
Acumulând înaltele-i splendori
Ce emană în juru-mi bucurie.

Ce ştii de cântecul de ape?
De simfonia linului izvor,
Pe care o asculţi când eşti aproape,
Aducându-ţi linişte în grai odihnitor.

Acesta e cerul fără nori,
Albastru ca marea liniştită,
Acesta e câmpul plin de flori,
Ca rochia ta fiinţă iubită.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

SIMFONIA CIOFULUI...

Nu vreau cedrii din Liban,
Nici să mă scald în Nil,
Vreau răchiţi în satul meu natal,
Să mă simt din nou copil.

Am ascultat la Ciofu simfonia,
Din ape limpezi curgătoare,
Cântând prin unde veşnicia,
Trimisă prin susur de izvoare.

Oare de ce de multe ori,
Mă cuprinde dor de casă,
De fânaţele cu flori,
Şi grădini cu iarba grasă?

Drumule să mă asculţi,
Revin în satul meu natal
Încălţat şi nu desculţ,
Cu două cârje de metal.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia Primăverii...

cum Iarna e abia trecută,
şi Primăvara-i încă mută,
ea scoate nasul temătoare,
şi mai cerşeşte-un strop de soare,

apoi...
apare zâmbitoare
cu miros de liliac,
muguri răsuciţi pe-arac,
zumzet dulce de albine,
ciripit de păsărele,
nori de ploaie,
cer cu stele,
soare cald şi luminos,
pomi în floare,
chip voios,
susur sfânt de mic izvor...
toate,
toate cântă-n cor...

Simfonia Primăverii.

De Ziua Ta!

Tu...
eşti ogorul ce ne zămisleşte
eşti lumina ce ne ocroteşte
eşti candela ce ne dă viaţă
eşti surâsul sfânt de înviere
eşti izvorul cald de mângâiere

iar Tu...
eşti câmpul plin cu flori
adierea ce ne da fiori
eşti sursa noastră de plăcere
şi clipa ce ne dă putere
eşti dorul inimii ce niciodată nu piere
toate astea's pentru tine...

Fiinţă Sfântă cu chip şi nume de Femeie!

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

DIN AL VIETII...

Cu toată dragostea soţiei mele ANA

Din al vieţii larg pridvor,
Te uiţi la diverse suveniri,
Închise cu lacăte fragile de dor,
Bătrâneţe scrin cu amintiri.

Alergând prin Univers,
Am cules stea după stea,
Astfel m-am oprit din mers,
mi-am găsit perechea mea.

Ai observat că eu trăiesc,
Mereu cu zâmbetul pe buze,
Îţi spun sincer te iubesc,
Fiind tu singură-ntre muze.

Când iubeşti e lumea plină,
De trandafiri şi multe flori,
Orice zi e mai senină,
Chiar cu cerul plin de nori.
---
poezii cuprinse in volumul tiparit;
AGATE MAGICE 2006
---

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Vântul cald mângâie marea,
Soarele dăruieşte bronz,
Vacanţa-şi face de cap
Printre muritori,
Poveştile de dragoste
Se trăiesc intens,
Şoaptele de-amor
Se spun sub clar de lună
În cântul greierilor.

Pretutindeni culori vii,
Cerul, tablou spectaculos
În mişcare,
Predominat de seninul albastru.

Totu-n jur e bucurie;
Plante, flori, copii,
Munţii numai buni de luat la pas;
Se trăieşte frumos,
Se pregătesc din vreme nostalgiile
Pentru toamna care va veni.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însemnare

Este adevărat,
Eu nu sunt cel aşteptat.
Eu nu iau munţii în spate
Să mă duc cu ei în singurătate.
Nu am timp ani să număr,
Nu pun secera lunii pe umăr.
Eu nu iau soarele în mâini,
Nu arunc cerul la câini.
Eu trec prin viaţă
Ca printr-o zi cu ceaţă.
Tinereţea mea e o stradă
Pe care se topesc oameni de zăpadă.
Eu nu aplec sferele
Să caut în părul nopţii stelele.
Nu sunt făuritorul de pâini,
Nu aduc zorile în mâini.
Eu nu sunt profetul care să moară pe cruce,
Nu am ce să spun, nu am unde mă duce.
Dar sufletul acesta cu şerpii curcubeului în plete,
Sufletul acesta chinuit de sete,
Sufletul acesta care aşteaptă drept,
Cât o pitulice în piept,
Sufletul acesta aduce sare şi pâine,
Pentru toţi uriaşii de mâine.

poezie celebră de Virgil Carianopol din Scrisori către plante (1936)
Adăugat de Elena Druţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele care răsar din Linişte ating Liniştea ce sălăşluieşte în cel care le citeşte. Liniştea nu poate fi scrisă, dar se poate scrie despre Linişte. Se poate scrie, se poate vorbi despre Ea, însă Liniştea nu poate fi cuprinsă într-un element finit al creaţiei, căci toată creaţia este chiar un rezultat al unei melodii provenite din Linişte. Creaţia, la forma ei de bază, este un sunet care se află mereu în mişcare. Esenţa cântă, iar forma dansează. Esenţa este Liniştea, cântecul este Forţa Creatoare, iar dansatorul este creaţia. Mişcările dansatorului depind, în mod fundamental, de spaţiul din care acesta ascultă cântecul Esenţei, pentru că, întotdeauna, cel ce ascultă cu toată fiinţa, va dansa în mod natural, fără a învesti efort şi trudă. Nu este nevoie de nicio tactică, nu e necesar niciun plan, întrucât ritmul Esenţei determină orice dans să îşi dezvăluie tainele şi să devină Una cu dansatorul. Iar dansatorul care acceptă total ritmul Vieţii, se acceptă total pe Sine, deoarece El devine Una cu Viaţa, în mod conştient. Când omul trăieşte fără a se împotrivi Vieţii, el descoperă puterea nemăsurabilă a acceptării. Căci acolo unde nu este răzvrătire, binecuvântările curg fără oprire şi pacea se aşterne pe fundal.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PALETA DE CULORI

Oare ce culoare
Ţi se potriveşte?
Eşti un albastru
Ca cerul nesfârşit?
Eşti verde precum
Câmpul în primăvară?
Eşti roşie ca merele
În toamnă?
Doar părul
E înzăpezit.
Culori diverse,
Inter pătrunse,
Amestecate palete,
Ca evenimente,
Devenite amintiri.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uimiri

Acum, după ce ne-am cunoscut
Pentru mine altă lume nu există,
Căci cu tine viaţa a reînceput
Şi din nou nu mi se pare tristă.

Cerul nesfârşit nu are nori
Ziua e cu soare, noaptea e cu stele,
Mă simt aşa de bine iar în zori
Căci te am pe tine printre ele.

Văd în jurul meu doar flori
Sufletul mi-e plin de noi uimiri,
Inima-i cuprinsă de fiori
Scăldată-n miros de trandafiri.

poezie de Mihai Leonte (iunie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpul meu cu flori

Iubitule, eşti câmpul meu cu flori,
Ai buzele ca macii, tremurânde, moi
Si ochii ţi-s ca florile de Soare-n nori.
Când mă priveşti, dispare totul, numai noi

Ramânem. Singuri, pe Pământul tot
Şi toată frumuseţea lumii e a noastră.
Dă-mi mâna să mă ţin de tine, nu mai pot,
Picioarele mă lasă, inima e albastră.

Inchide ochii că mă ard şi doare,
Cu palma ta cuprinde-mi sânii, gura.
Opreşte-mi inima, că vrea să zboare,
Să-mi lase pieptul gol. Iubesc natura

Şi campul meu cu flori creat de ea, al meu,
Doar pentru mine, asta mi-e averea.
Iubitule, atat de bun e Dumnezeu,
Că mi te-a dat să îmi alini durerea.

Şi ce miros indrepţi spre mine,
De trandafiri când râzi şi de bujori,
De liliac când mă săruţi şi ţi-e ruşine.
Iubitule, eşti câmpul meu cu flori.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avionul

Ai aripi de vultur şi-ţi place să zbori
Că-i vară sau iarnă te plimbi printre nori
Aproape ţi-e cerul albastru de sus
Iubeşti răsăritul, eşti trist la apus.

Eşti iute ca vântul cel veşnic grăbit
Sclipeşti ca un fulger din neguri ieşit
Şi ca o săgeată în aer te-nfigi
Alergi ca la curse când vrei să câştigi.

Ţi-e mare curajul să zbori în văzduh
Priveşti omenirea de parcă eşti duh
Şi munţii semeţi te salută voios,
Iar marea înspumată te-admiră de jos.

Dar oricât de mândru şi liber te crezi
Mai vine şi vremea să aterizezi,
Căci chiar dacă-n aer eşti plin de avânt
Când n-ai combustibil revii pe Pământ.

poezie de Octavian Cocoş (25 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng primăveri (pozie în grai bănăţean)

Plâng primăveri aproape supce,
Şî oceşâce d-orşie dor...
Şî-n mine gândurilii rupce,
Iară rămân fără izvor.

Plâng primăveri dă vânt ascunsă,
În mine toace să închină,
Şî noapcea me care mă unsă,
Mă lasă ca umplut dă vină...

Plâng primăveri, beceje flori
Îşi vaită şeasu dă născare..
Şî ploaia ruptă întră nori
Îm udă gându şe nu-l are...

Plâng primăveri şî nopţ dă mai
Nu pot prişepe rostu lor
Dă şe mă ceamă şî scăpai,
Să mă ogen, să mă scobor...

Plâng primăveri, şe-or măi plânje
Şî nopţâlii supce dă dor,
Şî gându meu care mă strânje,
În mincea me fără izvor...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dă-n flori tot pământul
dă-n flori acum cerul
Însuşi dă-n flori Dumnezeu?
Cer şi pământ
şi ce-n dumnezeire-i
viaţa vieţii
îşi primesc zbucnite-n
înaltul bucuriei ce le ţine
şuvoaiele sângelui meu

poezie de Nicolae Ionel din Roua de raze (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limpezire...

Când mă gândesc la trecerea vieţii
Nu-mi cenzurez diverse amintiri
Din anii impulsivi ai tinereţii,
Plini de muncă, dar şi de iubiri.

Revin trecute, multe întâmplări
Cu hazul sau cu tristeţea lor
Dar şi câte alte contemplări
Care mă purtau în viitor.

Acum când viitorul e prezent,
Ţi-aduci aminte pronosticul tău,
Dacă a fost sau nu eveniment
A devenit realitate, nu-ţi pare rău.

Un covor albastru plin de stele
Este cerul fără de sfârşit
Nu te mai caut printre ele
Căci pe pământ eu te-am găsit.

În suflet mi-ai pătruns, surpriză
Şi te-am păstrat cu inocenţă
Nu ştiu de cine ai fost trimisă
Dar sunt fericit cu a ta prezenţă.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii pierduţi

Sculptez gheaţa
din inima ta
cu flori de iubire
târzie
cad din ochi
cascade de scântei
pe rochia de mătase
cu dor flămând
te-am căutat
în cântecul viorii
pe aripă de vis
care învinge
tu eşti un ţărm
ce linişteşte marea
când valuri de furtună
o risipesc
paşii pierduţi
puţin se mai zăresc
la poarta minţii.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul albastru fără nori e ca grădina fără flori.

citat din Terri Guillemets, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori

Unii preferă dalbe flori,
Alţii, în galben purpuriu,
Dar mai ales de sărbători
Eu le doresc de timpuriu

Flori care trăiesc în glastre,
Sau cele care dau prestanţă,
Care lucesc în zări albastre,
Eu le râvnesc ca ambianţă

Flori care cresc pe câmpie,
Pe coclauri sau grădină,
De orice fel, cu bucurie,
Eu le iubesc cu rădăcină

Flori de piatră, ori de mină
Sau adunate în buchet,
Care răspândesc lumină,
Eu le ador în mod concret

Flori iarnă, flori de vară
Flori pe care cade bruma,
Zi de zi, seară de seară,
Prefer florile de numa.

poezie de David Boia (3 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniste in plus...

Eu vreau azi linişte şi poezie
În cântecul cu sentimente pure...
Mai pune peste azi, doar o felie
Şi uită de cuvintele murdare, dure.

Să înălţăm doar cântecul iubire...
Să-l scoatem din povestea cea tăcut.
Să daruim din tortul fericire...
Să spunem lumii cât e de plăcut!...

Te vreau în zâmbetul de dimineaţă,
În zorile ce cheamă sufletul sublim.
Pornesc cu cântecul şi inima curată
Voi spune sentimentului ce ne dorim.

Ascultă liniştea ce cheamă gândul
Şi visele din cartea cu poveşti.
Iţi construiesc cu lacrimi, ţie, basmul
Şi te intreb senin: tu unde eşti?...

poezie de Magdalena Rosca
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori...

Peste tot dai doar de flori...
Peste dealuri şi câmpii,
În buchete la copii,
În ghiveci, pe rămurele
Dar şi-n locuri strâmturele;
Mai găseşti flori şi pe piept
Şi pe cap când eşti deştept,
Flori poţi prinde la stomac,
Sunt şi-acelea cu caimac;
Flori se scot şi prin viu grai,
Sunt şi flori de mucigai,
Nu mai zic, les fleurs du mal
Recitate gutural....
Iar primordiala floare
Cea trimisă de la soare...

poezie de Vasile Zamolxeanu (11 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să mai spun?

Ce să mai spun când viaţa e frumoasă,
Când inima iubirii o ţin în zbor ades,
Când tu eşti muza din rime, luminoasă
Şi vieţii mele cu zâmbete dai ghes?

Ce să mai spun când vise împlinesc
La pieptul tău fierbinte cu miros de flori,
Când ştiu că-n puful vieţii cu tine locuiesc
Sub cerul de rugină cu stele-n loc de nori?

Ce să mai spun când ştii că port în piept
Inima-ţi de aur cu fericirea-n picuri
De zâmbete şi rouă-n profilul de poet?
Pe care l-ai pictat în irişi, să mă bucuri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi flori...

Daţi-mi flori cât sunt în viaţă,
Să le simt a lor miros,
Rupte din grădină, luate de la piaţă,
Primite ca un cadou frumos.

Pe mormânt când veţi aduce,
Multe sau puţine flori,
Ele vor putrezi sub cruce,
Nu-mi vor provoca fiori.

Nu le voi simţi mirosul,
Nu le voi vedea culoarea,
Care mi-ar mai fi folosul,
Să sacrificaţi voi floarea?

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!