Valeriu Cercel

Resemnare

Se spune că pe vremi, demult de tot, uitate,
Când școli nu existau, nici google, mai ales,
Iar plebea de agrari era-n majoritate,
Ceva se întampla cu greu de înțeles:

De câte ori era gâlceavă între inși,
Ăl mai inteligent, țăran, cioban la oi,
Pân' ce se ajungea la gulere de-aprinși,
Ceda,-n mod evident, făcând pasul napoi,

Și-apoi, el își vedea, savanții spun, nu eu,
De drumul hărăzit, cu jenă și respect
Și pentru el, ca om, și pentru Dumnezeu...
De-a dreptul anormal oricărui intelect,

Văzând iluștrii azi, toți intelectuali,
De câte ori apar discuții pentr-un fleac,
Cum sar la beregăți, chiar de nu sunt rivali,
Făr‘ a găsi, de fel, conflictului un leac,

Și-n plus... neobrăzați, trufași, impertinenți,
Dar... ce s-o mai lungim, rămâne între noi...
Demult s-au dus acei țărani inteligenți,
Cu jenă și respect, făcând pasul napoi!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Jenă

Astăzi, fără nici-o "jenă",
Scuipă și-njură toți blegii,
Legea nefiind perenă,
Toți sunt împotriva... legii.

epigramă de din Justiția e oarbă... (2009)
Adăugat de Vasile IușanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Bolnav de moarte

Cât de greu îmi e să-mi car, anii adunați în spate
Până-n ultimul hotar, până unde scap de toate
Simt piciorele uscate, sângele îl simt uscat
Curge sec, napoi, nainte, greu la vale, la urcat

Ceasul trage limbile, orele alergătoare
Cum se scurg secundele, cum sunt ele sfidătoare
Îmi sunt scurte zilele, nopțile-s lungite tare
Nu-mi sunt albe zările, prea puțin mai îmi e soare

Sacul meu e tot mai greu, câte toamne car în spate
Câte ierni și câte veri, câte primăveri uitate
Urc cu ele către cer, pe o scară nevăzută
Mă dor zilele de ieri, mă dor tâmplele și-mi urlă

De când sunt pe-această lume, zi de zi și ceas de ceas
M-am îmbolnăvit de moarte, mă îndrept spre ea la pas
Unde duce drumul ăsta, eu nu știu, doar bănuiesc
Bănuiala e în mine și nu vreau s-o răvășesc

M-am îmbolnăvit de moarte, nu m-am vindecat de ea
Chiar din prima zi de viață, boala asta îmi e grea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Dramaturgul și poeta

Un dramaturg cu pasul rar
Se-ntreabă: Câte piese am?
Din ele câte au succes
Și câte fără înțeles...?

Oricum, rămân apreciat
Și deseori aplaudat,
Infatuat nu pot a spune
Față de cei fără de nume

Privi spre mine la un vers
- Tu te cam plimbi prin univers.
- Adevărat, și Terra-i stea
În univers pe undeva.

- Tu nu ai înțeles deloc...
Vrei să te laud chiar pe loc?
- Nu... nici gând, maestre,
Eu iau viața așa cum este.

Și dacă mă gândesc un pic,
Pot să mă supăr din nimic?
Apocalipsa de-o să fie,
Desigur nu e poezie....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Valeriu Cercel

Pastel de toamnă

A-nceput demult să cadă
Câte-un fir, acum a stat,
Parcă s-a mai luminat
Și în casă și pe stradă
Pe-nnoptat,

Ziua însă, mândru' Soare
Se reflectă cu respect.....
De atâta intelect
Umbrele-mi cresc pe picioare
Și pe piept;

Urâcios, mă tot privește
Când mai ies prin cartier,
Rece ca al iernii ger,
Chelios și el, firește,
Un frizer;

Vântului, mereu de z'gură,
Câte-o-njurătură-i scap....
S-o lipesc aș vrea cu pap,
Băscălia mi-o tot fură
De pe cap,

Singurul care zâmbește
Către mine, cu amar,
E un pieptene-n sertar....
Nici un dinte nu-i lipsește,
Pensionar!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am iubire și respect

Am iubire pentru tine,
am iubire pentru țară,
Pentru timpul care vine,
pentru blânda primăvară.
Am respect pentru bătrâni
și pentru copilul mic.
Pentru toți oamenii buni.
"bună ziua", la toți zic.
Pentru bunii mei părinți
zi și noapte mă închin,
La Dumnezeu și sfinți
să aline al lor chin.

poezie de (martie 2018)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton amuzant

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Valeriu Cercel

Nepoții

În viața mea, nicicând n-aș fi crezut
Că am să fiu vreodată fericit
De-ai mei copii pe care i-am făcut,
Pân' ce nepoții-n lume s-au ivit,

Căci de ai mei băieți ce-au tot crescut
Zi după zi, fi'nd veșnic ocupat,
Abia acum, când anii au trecut,
Realizez că nu m-am bucurat,

Dar de nepoți, adică nepoței,
Când vin la noi mereu sunt bucuros,
De cum apar și-n brațe-mi sar toți trei,
Și cerul pare mult mai luminos!

Iar mai apoi devin chiar exaltat,
Când facem câte-o boacănă, belea...
Nici vorbă... cum pe vremi eram blamat,
Nevastă-mea de mine să se ia!

Și-n special, cum sunt ei de vioi
Și-ntr-una mă aleargă pân' asud,
De-atâta gălăgie, tărăboi,
Nici soacra nu e chip s-o mai aud...

Că de știam ce fericit voi fi,
Indiferent ce o să credeți toți...
Pe cinstea mea, și nu vă zic prostii...
Făceam direct, de la-nceput, nepoți!

poezie satirică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton comic

Distribuie

Tatăl nostru

nu e rău fără bine și nimic fără tot
și nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
și nici haos integru și nici voi fără noi

nu există iubire fără chinuri și dor
nici nu poți nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deșert în abis
ca căldura în rece și ca somnul din vis

nu se poate opri nici o clipă pe loc
și nici omul feri între ape și foc
tot ce vine de sus se așterne pe jos
și la câte s-au spus și la câte s-au scos

stai de strajă mereu între spațiu și timp
când la soarele tău când la propriul nimb
și mai stai așteptând resemnări de destin
între propriul gând și azurul senin

că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor și ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet

va rămâne doar vid și nimic în nimic
nici solid nici lichid și nici mare nici mic
vei rămâne doar tu și cu tine doar eu
între da și-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...

poezie de (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Definiție

Se găsesc 23 de adolescenți,
Nici prea înalți, nici prea scunzi,
Nici prea răi, nici prea cuminți,
Nici prea slabi, nici prea activi,
Nici prea responsabili -
Asta dăunează grav sănătății!
Se adaugă 34 de ore pe săptămână -
De 4 ori câte 7 și o zi de 6 -
Din care rămân doar...
Shhh!
Se mai sparge câte un geam,
Se mai trântește câte o ușă,
Se mai aruncă cu câte o cretă,
În fine!
Apoi se obține câte un rezultat
Pe la câte o olimpiadă,
Niciodată pe măsura așteptărilor,
Se mai ia câte o notă de trecere
În lucrare,
Apoi se mai face și câte ceva bun,
Doar tre’ să existe un echilibru în toate!

Dar dacă-i vezi dincolo de aparență,
Vei observa 23 de suflete,
Nici prea mari, nici prea mici,
Nici prea tari, nici prea slabe,
Nici prea optimiste, nici prea pesimiste,
Însă pline de zâmbete rotunde
(Care uneori apar și-n timpul orei…)
Și de speranța că vor găsi la școală
Sprijinul, imboldul și puterea de a
Intra în vârtejul vieții,
Prietenii de suflet, dar și reperele
De care au nevoie.
E, și-n timpul orei
Dacă se mai aude câte un bip,
Sau dacă se mai uită melancolici
Pe fereastră,
Ori dacă pe chip le-a mai apărut
Câte un coș
E clar: sunt îndrăgostiți
Sau și-o doresc;
Înlăuntrul lor se poartă războaie
Mai grele decât vor ei s-o arate.
Ei, ar mai fi multe de amintit.
Ca să rezum voi spune
Că totul trebuia
Să poarte un nume,
Așa că i s-a spus
Clasa a X-a A!

poezie de
Adăugat de Rucsandra RizescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Valeriu Cercel

Thanksgiving day Story

Îmi amintesc și-acum frumoșii ani,
Când la sfârșit de toamne celebram
Cu toți, ziua recoltei, căci aveam
De toate și, în plus, chiar și țărani ;

Avem și azi, dar toate-s din import,
Ce nu mai vezi, țăranii bucuroși
Prin târguri, iarmaroace, pe la Moși,
Fiind, c-așa-i comerțu', la export,

De ajunsei, și io, cam de vreun an,
Prin țara ce se-ntinde sub arțari,
S-aud că,-n toamne, ăștia, de barbari
Ucid și devorează un curcan,

Unde, pe Jii, mai bine-o ții pe praz,
Să frigi, tu, un curcan, ori să-l prăjești,
Și-apoi, cu garnitură, să-l servești (?!)...
E caz de pușcărie și necaz,

Pân' ce mă luară niște consăteni
Veniți, tot din Pielești, cu ani ‘napoi,
"Să frigem un curcan, c-așa-i la noi!"
Vorbind ca băștinașii canadieni,

De îmi scuipai în sân de speriat,
Făcui câteva cruci, pentru dușmani,
Da' cum aveam, eu, boală pe curcani,
M-am dus, la ei acas', ca invitat,

Să înțeleg doar dup-un păhărel,
Mirându-mă când Veta se ivi
Cu-o tavă, ce de-abia se opinti
Punând-o-n fața noastră, ușurel,

Că mă-nchinai din nou, către Înalt,
Văzând ce pui, mă vere, barosan!...
Și io, care credeam că-i un curcan
Dintr-ăla care umblă pe asfalt!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Bunduri

Rondelul unui independent

Eu sunt un tip independent,
Făcând doar ce-mi dictează viața,
Și-n modul cel mai pertinent,
Mă-ndrept spre ce mă trage ața.

Ba chiar sunt și inteligent,
Mă scol în cap cu dimineața,
Că sunt un tip independent
Făcând doar ce-mi dictează viața.

Fac totu-n casă - permanent,,
Că-s harnic, nu stau ca paiața
Ba chiar am zugrăvit, recent,
Adeseori mai fac și piața,

Că sunt un tip independent...
Făcând doar ce-mi dictează soața.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Hoțul: Oamenii sunt ciudați în ziua de azi. Politețea a dispărut. Odată i-am smuls poșeta unei femei tinere. O nimica toată: ceva mărunțiș, o batistă, un ruj, câteva scrisori de dragoste. S-o fi văzut cum alerga după mine. Și ce vorbe îmi arunca în spate! Fără pic de respect, fără pic de jenă. Și erau numai copii în jur.

replici din piesa de teatru Veșnicie provizorie (Hoțul cinstit), scenariu de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton amuzant

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Valeriu Cercel

Unor intelectuali foarte modești

După școli, o facultate,
Plus cei șapte ani de-acasă,
Unii nu vor să arate
Nici măcar un pic de clasă!

epigramă de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton amuzant

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Valeriu Cercel

Vară toridă

N-am avut așa o vară...
Toți din bloc sunt în vacanță (!)
Câteodat' la noi pe scară
Mai aud câte o clanță
... pensionară,

Și nu vezi mașină mică
Pe asfaltu-ncins de soare (!?)
Noaptea doar, un hoț mai pică
Făcând spume prin parcare
... de oftică...

Pe-nserat, nici amorezii
Nu mai umblă pe sub tei,
Iar în arșița amiezii
Nu se-avântă chiar și ei
... maidanezii ;

Peste drum, scurtând eu zarea,
Plânge, parcă în pustie...
A uitat chiar și culoarea
Vr'unui chior prin lăptărie
... vânzătoarea...

Doar în colț, un polițai
Pus de soartă la dietă
Și-o pipiță-ntr-un Hyundai
Ce se scarpină-n poșetă
... de mălai,

Pe trotuare, bișnițari?!
Florărese veștejite?!
Chiar și ei, falimentari,
Stau pe plajele-nsorite
... la bulgari...

Și-n canicula barbară,
Doar eu cuc, sus pe balcon,
Îmi fac singur de ocară
Că nu sunt cu lumea-n ton
... pierde vară.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Valeriu Cercel

Reumatism

Șeful meu, domnul Georgică,
Om integru, respectat
La birou, la una mică,
De tot natu-i salutat (!)

La frizer, la lăptărie,
Prin talcioc și când mai iese
Cu Tănțica lui nurlie,
De șoferi și florărese,

Chiar și-afar', în deplasare,
Fi'nd a' lui subordonat,
N-am văzut vreunul care
Pe el nu l-a salutat,

Până luni, la Eforie,
Când făcurăm un ocol,
Delegați la Cisnădie,
După colț, la Techirghiol,

Să ne ungem cu noroi,
Că din iarnă, din Bucegi,
Reumatici amândoi,
Leac mai bun nu-i să te dregi,

Numai că, unși cu noroi
De la tălpi pân' la chelie,
Dezbrăcați, ca dracii goi,
Cin', pe șefu', să-l mai știe (?!)

Arătând în fundul gol,
(Mă iertați de-acest cuvânt)
Sub beneficul nămol,
Toți o apă și-un pământ,

Pân' ce-apar vreo câțiva inși,
Cum ședeam noi la uscat,
Ne măsoară și... surprinși,
Cu respect m-au salutat,

Ca apoi, mai mulți din gloată
Exclamând "ooo!" se mirau,
Și-unii chiar, ca la armată,
Cu-n salut mă onorau,

Că de marți, șefu' meu, Gică,
Din orgoliu, fanatism,
Mă urăște,-mi poartă pică,
Pentru-al meu... reumatism!

Valeriu Cercel

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Rondelul plecării

Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Și m-ai lăsat să plâng îndurerată...
De ce n-ai spus atunci, de prima dată,
Dacă pân' la urmă nu ți-am fost pe plac?

Suspin în noaptea grea, înlacrimată,
Căci n-am curaj de-ați spune de ce zac.
Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Și m-ai lăsat să plâng îndurerată...

Nici nu mai știu ce-aș mai putea să fac
Să-ntorc acele vremi de altă dată.
Cred că deja mai bine-ar fi să tac
Și să te las să pleci în lumea toată.

Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac...

rondel de
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țărână luată de vânt...

oare, de câte ori trăim?
oare, de câte ori murim,?
de câte ori ochii deschiși?
de câte ori ochii închiși?
plătim ceva ce nu vom știi,
lăsăm păcate celor vii,
călcăm atâtea jurăminte,
ne amăgim apoi oriunde,
suntem atât de falși în viață,
urcăm mereu un vârf în ceață,
suntem acei ce nu se lasă
și când murim ne vrem în față
și pentru ce? și pentru ce?
apoi de ce? și-apoi de ce?
același glod ne e mormânt,
țărână luată de un vânt...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Krishnamurti

Poți spune că arăți respect, dar respectul tău este pentru un superior, este doar respectul provenit din dorința de a căpăta ceva sau respectul izvorât din teamă. Dacă respecți cu adevărat, ar trebui să fii respectuos cu cei de mai jos la fel ca și cu cei așa-numiți mai înalți decât tine. De vreme ce nu ai respect, nu ai nici dragoste. Cât de puțini dintre noi sunt generoși, iertători, binevoitori? Tu ești generos când ai de profitat, ești binevoitor când poți primi ceva în schimb!

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Poetul

Poetul e firav, bolnav
Se plimbă prin oraș fără un tel
Și se oprește, din când în când,
Pe stradă, și își aduce aminte de ea, de el.

Rămâne uimit. Ea nici acum nu a venit
Ea îl visează, dar pentru el este cumplit
O sperie, dar îl iubește
Se cunosc demult, dar nu s-au întâlnit.

Sperie lumea pe bulevarde
Când rămâne cu ochii neclintiți
Prin crâșme, și parcuri,
Sau pe poduri, privind la ape,
Toți îl știu - vorbește singur..

Acasă se întoarce poetul, târziu
Și suferă, pentru ceva nedefinit
El suferă pentru noi,
Suferă pentru tot ce este viu.

poezie de
Adăugat de Iustinian CruceanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vasile Ghica

Am dreptul la respect. Sunt os de țăran!

aforism de
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Portret de lume

Minciuna azi e rege, stă la masă,
Toți oamenii în jurul ei roiesc,
Mulți uită să mai meargă pe acasă,
Iar alții cred că doar așa-i firesc.

Despre cei sfinți vorbesc cei cu păcate,
În fața celor mulți să pară sfinți,
Voindu-și lor să-și poată da dreptate
Că sunt părinți pentru ai lor părinți.

Sunt judecați cei ce-și cunosc greșeala
Lăsați în pace sunt cei vinovați,
Și chiar când e absurdă socoteala,
La întrebări chiar și cei morți sunt luați.

Ne luminează cei ce văd lumina
Doar dacă-n nori e soarele ascuns,
Cei ce găsesc apusurilor vina
Că se grăbesc și ei n-au timp de-ajuns!

Acei ce-s mulți și spun că știu de toate,
Pe cei ce știu ce spun îi fugăresc,
Valoare dând doar datului din coate,
Cumva, înnobilat, de-un râs grotesc.

Sunt tot mai mulți ce se doresc la masă,
Nici nu le pasă că sunt doar lachei,
Și nici de viața lor nu le mai pasă,
Crezându-se ei înșiși dumnezei.

Se tot rostesc și se tot scriu cuvinte
Despre ceea ce ar putea fi sfânt
Și scrie, cu nesaț, cel care minte
Pentru a fi un "ceva" pe Pământ.

Pe la biserici, unii, vindecarea
Și-o vor, prezența zi de zi făcând,
De parcă totul își doresc urmarea
A tot ce-i pun, lui Dumnezeu, în gând.

Firescul nu mai poate să se-ntâmple,
Pus sub consemn de cei ce văd firesc
Să își ascundă albul de la tâmple
Ca să se-ntâmple ceea ce-și doresc.

Și-așa minciuna ia în stapânire
Întregul neam, ce-și zice, omenesc,
Lăsându-l chiar pe om în părăsire,
De-a dreptul rob acestui trai prostesc.

poezie de din Dincolo de praguri (13 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru DarieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook