Dăruie-mi aripa
Dăruie-mi aripa
să oprim risipa
viselor căzute în noroi,
unul lângă altul
explorând înaltul
vom spăla păcatele din noi.
Numai împreună
vom lua arvună
stolurilor albe de dorințe
și vom crește-n glastra
inimii, albastra,
crinii așteptatei biruințe.
Dăruie-mi aripa...
Răstigni-vom clipa
pe o arsă amforă de lut,
unul lângă altul
dăltuind bazaltul
nemuririi noastre în sărut.
Numai împreună
rătăciți pe lună
vom căuta neizvorâte ape
și vom crește-n glastra
inimii, sihastra
floare a iubirii de aproape...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.