Foc
Culoare-n nuanțe vii nimicitoare
Lăsând neant din propria ei sursă
De-o limbă-n scrâșnet vâjâind dogoare
De tunet, pocnete-nspre cenușiu de cursă.
Clăbuc în ronduri se spărgând în vid
Suflând ce-a fost în spațiul de-o secundă
Se-aneantind în zgomot surd, avid
D-ecou rămas din clipa muribundă.
E dansul dezmembrând fluid de plasmă
Ce se topește-n zero absolut
Pierzându-se-ntr-un iz fără mireasmă,
Se dezmembrând în ascuns spre-un neștiut.
Misterios e cum orice dispare
În mrejele de gaz, ce și el arde
Și nu știu unde-i dus de reapare,
Sau totu-i inutil cum jocul de petarde.
Diabolic rău, sublim pastel de bine
Ce totul ține viu în a sa moarte;
Un erg ce viața el o întreține...
E și inimii avut, când n-are parte.
E nano elementul comprimat genune
Într-un infim se implozând... e-un poc
Ce-o zi va rebondi iar, surse de minune
Și-odat' cu el și noi, dacă avem noroc...
Este-o scânteie a minții ce-a luat foc!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre noroc
- poezii despre jocuri
- poezii despre inimă
- poezii despre dans
Citate similare
Închipuit real
Penumbrele-s fizic că Soare dă umbre
Și straniu lumina e sursa de sumbre,
Iar binele dat este-o sursă de rău
Ce stă să distrugă orice, lăsând hău.
Cuvânt nu ar fi fără a fi o tăcere,
Nimicu' e-un dar doar atunci când se cere
Și a cere-i refuzul sortit a nu fi...
Cum tații nu sunt, nefăcuți de copii.
În fond lumea toată n-ar fi de n-am fi
Și suntem o clipă cât ochi o clipi,
Căci tot e-o himeră, un caz de conștiință...
Creată de drag, nu eroare de-o știință.
Oi fi închipuire... Un act de voință?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre știință
- poezii despre tăcere
- poezii despre tată
- poezii despre greșeli
- poezii despre cuvinte
- poezii despre conștiință
- poezii despre Soare
Fluture
În salturi, sufletu-mi tresalt
La fulg ce văd în zbor penat;
E sol de vierme-n vis de-nalt,
E-un efemer înaripat.
Fragil, sublim, ușor perlat,
Este-n culori uluitoare
Sau albul pur imaculat...
E un sărut din floare-n floare.
E călător de continente,
Monarh de viță, de elită...
Și molie-i, eminamente
Un parazit, o găzduită.
E simplu, o lepidopteră,
E demiurgul de mătasă,
Este-o minune de pe Teră...
Este-o clipită grațioasă.
E skipper, sau e papilon
E-un ciclu, fără întrerupere...
E-un ou, e vierme, e cocon,
E-un insectar... e-un fluture!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre viermi, poezii despre sărut, poezii despre monarhie, poezii despre insecte, poezii despre fluturi, poezii despre flori, poezii despre culori sau poezii despre continente
Imaginație...
... e scaunul, în întuneric,
cu un umăr gol
și plinu-i s-a golit
de-o faclă mistuindă-n trecere,
cum timpul fără întoarcere,
odată încântător, feeric...
când dispare actorul, diva de pe rol
și lasă totul un deșert, în pieptul celui rămas pustiit
cu ochii-n pâcla de-o penumbră...
scânteia nu mai este, ea ce-aprindea focul
și s-ar renaște -ce se-ncearcă să rămână veșnic sumbră-
când o lumină vie apare, strălucind să-și reia locul...
halou, ce-i scaunul șezând într-un încânt, imaginație,
ca într-o prostrație.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre imaginație, poezii despre foc, poezii despre deșert sau poezii despre actorie
Emulația morții
Dedicat lui Mircea Luncașu, "forever my friend"
Murit, e început de moarte,
forma normală de a "nu fi",
iar naște viață-i doar o carte,
capitol scurt... de-a viețui.
Moartea-i inexistența lungă,
un fel de infinit crezut,
iar viața, ca la foaie, o dungă,
un pliu infim ntre "nu-i", "avut".
Morți, "nu suntem" o întregă moarte,
doar între rupt de-o scurtă "viu",
un episod cu-o formă, a parte
la o esență... etern "nu fiu"!
Viața e tot o despărțire
prin naștere, "nu vreau", murit,
când te întorci în nemurire,
ea veșnicie... nu "pierit"!
E ea, murirea, o sfințire,
intrarea în sublim suprem.
De aceea morții, în fericire,
ne uită, nu ne vor... de-i vrem.
Doar ea murirea ne adună
pe toți, rămași etern fideli,
evadați vieții, o Scriptură
de nefiri... Ființe doar nițel.
E negrul dominant, e lipsa
preponderent universal,
iar nașterea-i numai eclipsa...
un fel de "a fi", nenatural.
Fărâme am fi dintr-un Bing Bang
ce-a rupt inexistentul veșnic,
dând viața... un "a fi" de ștreang,
doar dovedind "nefiind" cucernic.
"A fi" e doar o îmbrăcăminte
de forme de la un "neform".
O rațiune scurtă, minte
de la neantul... el conform!
Muriți, redevenim esență,
"netrăind" moartea de la viață,
tristețea, amar de-o existență...
ce-a dat doar la "ne fim" o față.
De acolo liniștea deplină,
chipul senin la cel murit
indiferent, găsind lumină...
ce tot mereu ne-a ispitit.
Am tot aprins-o celor morți,
ce ei o au ferice în negru,
odihniți, nebătând la porți
o viață... tot visând "integru"
de neatins... de-un viu tenebru...
La moarte, nașterea-i recul
și viața... mortului un emul...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre naștere, poezii despre fericire, poezii despre început, poezii despre vestimentație, poezii despre tristețe sau poezii despre odihnă
Aeriforme existențe
Sunt inefabil doi pe stradă orișiunde;
palpabilul văzut, uitat din când în când
de mine însumi, ce-s nebănuit... și-o plasmă, gând
ce câteodată singur nu mă pot pătrunde!
Eteru-ar fi condens de atâtea neființe
cotrobăind nedeslușit, se baladând tăceri,
se îmbinând în neștiut exitusuri de cereberi,
ce emană nanonimice presimxistențe...
... unde se pierd subliminalele-n pierduta sursă
și pot fi ordonate în vreo zi, le relocând
să ne-ntrebăm ce nu credem; pe spirit, de la mort, trecând!
Atunci mă voi reîntregi; ce-am fost atom, voi fi ideea cursă...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre gânduri sau poezii despre existență
Conjugare
Parcă-s trecut compus, fusesem,
fără să știu că voi fi fost,
de atâtea ori, simplu anost
parcurs... ce nu mi-l alesesem.
Că timp era doar viitor,
nesigur, nesfârșit ce-o fi;
multe culori, lipsind doar gri...
ca cerul cu albastru nor.
Căci este, nu se mai sfârșea,
aninat zilnic de-o oglindă,
de tot uitat... uitând să prindă,
din tot ce-a fost, ce nu era.
Restrâng mereu din conjugare,
de timp, ce n-ar avea sfârșit;
tot loje, doar un pic lipit,
cu mine... în curs de întâmplare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre sfârșit sau poezii despre albastru
Lacrimă în... "Purple rain"
Stă soarele-n "purple", cu sufletul stins
De-o rază răsfrântă de-un luciu pierdut,
Rămas fără vlaga sclipirii de-un vis,
Adânc înecat... pe Univers lăsând slut.
E sunet mai gol, doar în scoici lăsând vuiet,
Ce poate într-o zi va renaște-n recifuri,
Când ploi vor dispare și "rain", doar un tunet,
Va sparge timpanele... închise cu cifruri.
Fantoma de" Prince" va renaște dansând
Pe tocuri și, tril ce va scurge chitară,
Va face amintirea, rămasă plângând,
Să învie din nou în fiori... iar și iară.
E lumea atâta de trist de perenă,
Cu atâta nedrept scris în indiferență
Și își uită că viața îi e doar o scenă
Fugară... ca mintea, pierdută în demență...
Sunt strop... "purple rain", dezbrăcat de prezență...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2016)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre sunet, poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre pantofi cu toc, poezii despre nuditate sau poezii despre indiferență
Celălalt
Se umple timp de tine, spațiu-i vid
Dacă nu ești, mi se oprește totul;
Nici gând nu trece, sufletu-i arid,
Nu mai e țel... cenușă este focul.
Nu mai e sunet de-ți dispare glas,
Cum nu-i auz de nu mai ești un sunet
Și nici speranță nu-i când bun rămas
Nu-ți lași... nici fulger nu-i de nu ești tunet.
Nici vânt n-adie de nu te atinge
Și amprentă-și caută-n elicea rozei
Ce arsurile le răcorind durere stinge...
Ești poezia vieții din neantul prozei.
Cum un cristal de gheață nu-i nea fără tine
Să stingi febra din suflet, lacrimi să-ndulcești
Sorbind sarea și amar din tot ce nu e bine
În cuvinte calde... ești gesturi îngerești.
Ești nevoia-n sine de-a fi parte într-una
Ca într-un Univers fără de planete,
Existența însăși cum lumea-i doar una
Ce-o ți tu... în dulceag, sorbit pe-ndelete.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre trandafiri, poezii despre proză sau poezii despre poezie
God bless you
Pentru tot ce-a trecut, va fi, posteritate,
Dorințe mult visate și amintiri de basm
Ce-ar merita popor pedepsit în marasm...
Să ne fiți veșnic viu, iubită Majestate!
Pentru ce-a fost frumos, odată, libertate,
Ne-a îmbogățit un neam pe frunte c-o coroană,
Aș vrea și glas să-mi schimb; cu înaltul de-o soprană
Să strig din răsputeri... Trăiască Majestate!
Pentru iubita-mi țară, a mea imensitate,
Ce știu cât o iubiți mai sincer ca oricine
Să fie iar mândrie, să-i fie din nou bine...
God bess you, from my heart... La mulți ani, Majestate!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre sinceritate, poezii despre schimbare, poezii despre mândrie, poezii despre libertate, poezii despre frumusețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lumânare
Bătaia cremenelor inimii m-aprind făclie
Și mă topesc din ceară, mă ard fir
Tot lăcrimând, mă curg, scurtez magie
Ce-am fost turnat... rămân o pată de-un parcurs-delir.
Doar fumul poate-a dat un nergru de culoare
Din tot ce ard, poate-am mânjit tavanul
Înalt la nesfârșit; oi fi în fondu' întunecat cel mare
Din care resclipesc noi aștri... luminând ebanul?
Misterul stă în boarea de-o nanosecundă
Când din fitilul stins e-un roșu-n tresărire
Sfârșind în palid gri, cenușă, lăsând undă
Un dalb de firicel întortochiat... Eu, de-o amintire!...
Așa de puțin pur dintr-un arzând traseu... o fire în nemurire...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre lumânări, poezii despre fum, poezii despre cenușă, poezii despre amintiri sau poezii despre alb
Ură
Înverșunare-n circumstanțe motivată,
Ce se prelinge-n spre străfunduri de abis,
Purtată-n hău ascuns, o Iuda, de nezis
În machiavelică justificare; lumea-i vinovată.
Nemotivat, se tot proclamă "sentiment",
Lipsită-n fond de orice simț, de suflet;
Din om, e-un individ, dușman, într-un răsuflet!...
Iubirii-ntre prieteni, păcii, e-un impediment.
Credința milenară o repudiază
În timp ce-ai noștrii zilei o practică ades
-Gratuit, sau când banu-i interes-
Ne face viața chin, umanu-l explodează.
Nu-și are merit feminin de-apelativ,
E doar un subterfugiu de nereușită...
E-o gelozie hâdă la dorința-ți izbândită;
Draconic exemplar, de anti-creativ.
Pentru nu știu, nu fac, sunt prost, e-o cuvertură
Și-ades, final pericol, e-o funestă aritmie.
N-are respect de adevăr, de științe, este-o alchimie...
E josnicul, e inumanul, e mizeria, e URĂ.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre respect sau poezii despre prostie
Piersic Florin
Oare știți ce-am avut hărăzit cum destin
Sfânt popor, așezat în frumoasă de țară?
Cel ce face etern anotimp, primăvară!...
Singur el masculinul de floare... Florin!
Este visul ascuns d-orice fată, femeie;
Timpul său se consumă-n frumos și talent!
N-are limite-n ani, veșnic nou, e ardent!...
Îl avem din noroc... De n-ar fi... e-o scânteie!
E bărbatul veciei, Elvis-dac adulat!
E eroul prin sine-al legendei de neam!...
E flăcău Făt-Frumos!... Sângele-i de-ardelean
E cum vinul de soi, roșu fin și perlat!
Pot sta ore întregi să-l ador, să-l ascult
Să-mi recite poeme, de viață să-mi spună!
E frumos și voinic cum e brad din cadână!...
Mă încântă de suflet, de vis, de ocult!
E o parte din noi, minunatul decor;
Amintirea prezentă de-o altfel de țară!
E haiducul semeț dintr-o odinioară...
E-o legendă, un mit... E un om! E-un actor!
Este esticul suflet cu minte de vestic,
Filigramul-tezaur ce conferă valoare!
Ne încântă savoarea-i, glas de dulce licoare...
E sublimul, parfumul din pomul de... Piersic!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre valoare, poezii despre talent sau poezii despre sfinți
Eu știu c-au fost puține
Eu nu știu ce ți-a fost... dar știu ce-a fost cu mine,
Poate-o poveste tristă... sau poate-un basm nebun!
Tu știi c-au fost prea multe, eu știu c-au fost puține
Acele vorbe-alese... și-aș vrea și-acum să-ți spun...
Că visu-mi este-același... același vis din care
Trezire să nu-mi fie... dacă nu-mi ești trezire!
Nu pot fără de ochii-ți, ce-mi amintesc de-o mare,
Cu valuri verzi-albastre și-un țărm plin cu iubire...
Născută-n miez de timpuri, la jumătăți de vieți,
Un rug născut spre-a arde... și-o singură vestală.
Au fost prin noi... și frunze... și toamne și nămeți,
Ne-au mai rămas memorii... și-o ultimă petală...
Eu nu știu ce ți-a fost... dar știu ce-a fost cu mine,
Tu știi c-au fost prea multe, eu știu c-au fost puține.
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre toamnă, poezii despre nebunie sau poezii despre frunze
Erecție
Orice sămânță își are vis să fie o zi cotiledon,
Să se înalțe de la sol ce e și cheie în sunet, zvon-
Și adversar, de la pământ trântit încearcă o flexie,
Să se înalțe apoi ca nou, învingător... 'n erecție!
Chiar mintea, în lenea ne simțirii ajunsă o debilă,
Se răzvrătește de-i sedată, în țipăt umple filă,
Așa că și de prostu-ar fi așa, fără reflecție,
O zi se va trezi și el c-un cap... într-o erecție!
Așa-i și-n general speranța că va fi tot mai bine
De când ne tot decidem soarta, crezând fără rușine,
Căci votu-n sine nu-i cinstit, e partizan, elecție,
Să își ajungă lingău scop; pe-a altuia... erecție!?
Ah, cât naiv am fost mereu, credeam demult răscoală,
Cum c-ar fi fost cu adevărat ni se spunea la școală-
Ca apoi să aflu că-i mai mult o jalbă, un vrut, pretenție...
Cum revoluția-i, ce-a fost, la șmecheri... o erecție!
Mă tot întreb cum alții sunt ambiții de popoare,
Sârguincioși, cinstiți și mândri mai albi, sau de culoare-
Și ce-am putea și noi, culoar, să ne luăm pentru lecție,
Poate-om fi tot la fel de exemplu; un neam... într-o erecție?!
E tot dorință, cea mai sfântă, totul de-o viață, mai presus,
Ce doar credința nu ce-a oarbă, în barba popii- ci-n Iisus,
Că-i doar un scop, fiind orișicui, cel ce-are în predilecție
Un rai cinstit și drept să fii... Înălțarea-i tot... erecție!
Sunt multe piedicile în viață, emuli, prietenii ostile
Și-s fără leac, că vinovat nu se tratează cu "pastile",
Doar singur tu... Și să nu crezi în Viagra, e tot o frecție
Și riști, sculat, să nu mai ai cui (s)pune... de-o erecție?!
Într-un final, sunt subiecte, semne de interjecție,
Ce pot sfârși nefericit erecția în... decepție!!!
Rămânând minții așa ceva, o v(l)agă de percepție...
Un acceptat, ca să nu zic... de-o prea bună intenție!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre sfințenie, poezii despre rușine, poezii despre prietenie sau lecții de engleză
Imigrant
E devenit aproape o rasă
Făr' de culoare definită.
"Exterior" îi este ispită...
S-a săturat, de viață "trasă".
Visează sigur motivat,
Câștigu-i doar mulțumitor.
Își face plan de viitor...
De unde e, s-a săturat!
Nimic nu vrea, nu mai îl leagă.
Renunță fără să clipească
La neam, la țara strămoșească;
Nu o mai vrea, nu-i mai e dragă.
Își vinde tot și pleacă-n lume
Căci fiu de neam, este hulit.
N-are nimic, chiar de-a muncit...
Nu-i dintre fortunați, nu-i nume.
Ajuns "aiurea" nu-i ușor,
Muncește mult, de se spetește.
Adună un pic, dar reușește...
Nu-i fericit, dar are spor.
Îi e dor de țară, sau de-o rudă,
Dar timpul trece, uită-ncet.
E drept, trăiește sobru, ascet,
Ban se câștigă greu, cu trudă.
Vine pe-acasă tot mai rar,
Pentru cutume, ce-a lăsat.
Prietenii l-au și uitat,
E ruda, ce aduce dar.
Are mâini roase de la muncă,
Dar are casă și mașină;
Putea să stea, el n-are vină...
Acasă-s hoți, știu doar poruncă.
De ce-i mai bine în altă parte?
De ce, noroc, au numai curve
Și n-are cine să-i perturbe!?
Ne pierdem neam... ne dorim moarte!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rude sau poezii despre muncă
Geometrie de timp
Iau timpul ca pe un elastic
Și-l întind poză, o cocă, plastic,
Îl subțiind, mai mult s-ajungă...
Să nu deșire, îi fac dungă.
Îl pliez bol, sfârșit s-ascundă,
Că el îmi bate orice secundă
Și-l bat și eu să-l fac să curgă
Lin, lent, cum un balet de-o murgă.
Din drojdie îl mai fac alcool,
Să umfle lipsă, piardă gol,
Îl strâng, într-un final, în mine...
Ce l-am avut tot; 's timpu-mi 'n sine!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre geometrie, poezii despre fotografie sau poezii despre balet
Incendiar...
... nedefinit,
alb scânteiază
roșu asfințit,
albastră rază
în grena condens
spre negru fum
de gri intens,
brumăriu scrum...
închis potent
în foc deschide
ardent, ardent
atins cuprinde
dintr-un nimic,
ajuns scânteie,
exultă-n pic
văpăi de fee,
ce-n abur mor
lăsând doar fum
de-un negru dor,
sfârșit în scrum...
nici n-ar fi fost
de nu-i o umbră,
probabil cost
de-o moarte sumbră!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu sau poezii despre abur
Gurmand
Plutesc cam la aceeași oră aproape în fiecare zi,
o levitație,
ce neagă orice gravitație;
c-aș fi mai greu ca oricine, ce ar mânca, ar înghiți!
N-aștept moment, iubesc neașteptatul
ca o papilă;
cum mirosul de-o zambilă
mă transpun, extaziat de-un moft plictisitor... mâncatul!
Reflectând însă, cum și sex este o cutumă,
o fantasmă,
de ce nu și mireasmă,
gust nu poate fi sublim? Deci pot iubi și-un mic... legumă!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zambile, poezii despre mofturi, poezii despre legume sau poezii despre gravitație

Ecouri de mai
La distanță de-un ceas de vestitul popas,
Pe-o potecă urcând și cu setea luptând,
Repetam, pas cu pas, un cuvânt ce-a rămas
Un refren repetând o scânteie de gând.
Și mergeam, aplecat, dându-i gândului sfat,
Explicându-i că eu nu mă tem nici de greu,
Nici de tot ce-a-nsemnat o privire ce-a dat,
De atunci și mereu, cântul gândului meu.
Deodat' m-am oprit, fără voie, silit
De-o rafală de vânt ce m-a pus la pământ,
De putere sleit, ca pe-un gând nerostit,
Slab și fără avânt cât nu-i pus în cuvânt.
Hoț e, vântul acel! L-a luat și, cu el,
În ecouri de mai, ca un pașă-n serai,
Îmi repetă, fidel, neschimbându-l defel,
Un cuvânt ce, spre Rai, mă invită: hai!... hai!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre fidelitate sau poezii despre ceas
Când...
Când voi muri 'mi vei întâlni priviri
rămase-n umbre pe lumina zilei
întinsă-n ultime cotloane...
ne vom atinge pe mobilier, coloane,
pe ziduri, pe versetul filei,
pe iriși... De ne-om nimeri.
Când voi muri mă vei avea-n auz
din rezonanța vântului ce-adie,
ce mi-a atins în treacăt por
și-l vei găsi freamăt, fior,
nebun de dor să te mângâie
timid, înfiorat, ocult... Obtuz.
Când voi muri vei avea iz de flori
de la parfumuri de narcise
din luminișuri, păpădii-n miriște,
din roze, lăcrămioare triste
ce le-am cules cu brațe ninse,
de la petale... Îndrăgostit de atâtea ori.
Când voi muri mă vei atinge
pe-amprentele ce nu se șterg
de timp, ce se vor încrusta-n mătăsuri,
în fald ascuns spunându-și păsuri
neostoite-n drum ce-l merg
de-atunci... De când, "nu-i" se prelige.
Când voi muri EU, voi fi golul
rămas pe veci cât o scânteie
de-o stea murindă-n hău de negru
de neatins, tânjind tenebru...
vei fi doar tu o epopee
cât simțuri îți voi fi... Eu, dorul.
Când voi muri voi plânge amarnic
căci mă voi pierde, gând, de mine;
mă uit, mă văd, mă-ncânt că-s încă,
mă gust, știu timp că mă mănâncă...
doar poze mă vor întreține;
cred că ce sunt, nu sunt zadarnic!
Când voi muri, dispare crunt,
doar dragoste va fi, nestinsă,
va fi doar bucurie, bine
și valuri rele vor fi line
și munți, câmpie va fi-ntinsă...
Căci nu mai știu... De nu mai sunt!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri, poezii despre roz sau poezii despre plâns