Noul val
Invazie de poezie într-un tsunami devastator
de liceeni fără de vârstă, ascunși în valurile fără identitate,
în poze gânditoare, răvășite de-un tumult cert simulat;
pe gânduri azvârlite pe țărmuri, să le cucerească
cu mâlul purtat inconștient, fără știința vreunui învățător...
Ramasuri de crâmpeie adunate dintre tot felul de citate
lipite pe sentimente cu subiect tabu... de iubiri de neexprimat,
într-o cerșetorie siropoasă, repetitivă, de vocabule să umple o dorință trupească.
O-ncâlceală de alge, pătunzător, mirositor putrid metaforistă,
se-nșiruind, dându-și mâinile-ntr-o mâzgă de netezit creiere
unul de la altul; la fel necultivate, căci s-au înmulțit școlile
lăsate oriunde, din retragerea apelor restrânse-n matca rațiunii
și uitate pe-un uscat devastat, ca-ntr-o pictură naivă tristă...
într-o democrație a liberei expresii, ce i-a prins pe toți fără prevedere,
se-nsămânțând încet, încet o goliciune invazivă, ca microbii din toate bolile!
... O mare-nvolburată ce nu poate s-adape... din mult-săratu-amărăciunii.
Noroc cu încălzirea globală, ce-ntr-un târziu va topi tot, torente
aluvionare... și nu vor mai rezista decât cei care știu să-nțepe suflete,
să coasă definitiv plăsmuiri de sirene-n pânze pescărești de goblenuri...
Se va-ntoarce-o Mesie pedepsind cu uitarea prohodul de farisei
mascați în secte de nou val, visând dezgropări de valori aparente
și poate va reface-ntr-o cină de taină, un conclav de apostoli în umblete,
propovăduind simplul nesimplist, reîmpărțind arta lumii-n visate terenuri
de-o nouă, cea veche cultură!? Un clasic nou val, un real, nu idei...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre învățători
- poezii despre știință
- poezii despre școală
- poezii despre vârstă
- poezii despre visare
- poezii despre valoare
- poezii despre tristețe
- poezii despre tabu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Trecere
A trecut insesizabilul noroc al vieții mele
definitiv
și m-a prins pe piciorul greșit
al neputinței să fac cale întoarsă,
pe care n-o mai știu oricum,
căci urmele lăsate s-au tot șters,
s-au depus în semne,
pe mine însumi, adunate
de nespălat...
eternitate,
eternitatea mea...
cu numele etate!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre picioare, poezii despre noroc sau poezii despre greșeli
Inadecvat
un oraș fără identitate, un om fără identitate, o idee fără identitate
orașul moare încet, încet, fără zbatere, ca un miel de sacrificiu
omul caută mereu ceea ce nu a pierdut niciodată
și ideea se lasă furată, o sabină în valurile isteriei umane
nimic nou printre litere, aceleași simboluri care se încheagă-n silabe
și aceleași cuvinte terne, greu de rostit și de ținut minte
un om fără identitate devine invizibil, se dezintegrează
un oraș fără identitate moare, intră-n pământ și-n uitare
o idee fără identitate este o idee fără conținut
o formă fără fond, o semnătură indescifrabilă pe cerul cuvântului
pentru că...
orice idee se conține pe ea însăși
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre oraș, poezii despre cuvinte, poezii despre simbolistică, poezii despre sacrificiu, poezii despre oi, poezii despre moarte sau poezii despre devenire
Versatil
Cum pot fi fizic într-un loc
Și gând, un altul, cu altă vârstă,
Iar mintea în calcul, sau în joc,
Își face ades de cap, pe-o crustă.
Și sentimente cum ițesc
Singure, fără vreun control,
Iar vrut, de-l am, nu izbutesc...
Sunt ca actor, 'n multiplu rol.
Pot să vorbesc tot, fără șir
Și tot transpus în altă parte,
Să simt c-am fluturi în respir
Și din amor, să îmi dau moarte.
De unde oare atât cumul
Într-un ego de un simplu om,
Ce-mi pot fi drag, sau un emul
Alergător, pe-un hipodrom...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre gânduri, poezii despre fluturi, poezii despre calcule sau poezii despre actorie
Răscoliri
Primele, pe care le-am uitat de-atâtea dragoste,
Au fost litere, ce nu se mai adună în nume
Și, au rămas imaginile, toate de neșters, ce pacoste...
Doar ele și cu pipăit, căldură, zâmbete de glume.
Îndeajuns e doar privirea, fără noimă, în gol
Și un dans de personaje se îmbulzește într-un prim plan
Fragil, pierzându-se în rânduirea fiecărui rol
De-un puzzle franjurat de chipuri, trup... privirile de alean.
E tot cu aceeași vârstă în frumosul static
Ce n-a întinat de-o clipă sublimele amintiri,
Rămase, cum tăișul, într-o scoarță de-un fanatic
Rănindu-și singur minte și suflet... din trăiri.
E atâta nostalgie plecată în valuri, unde,
Cum picurul ce sparge oglinda apei, sticlă,
Ce poate atinge mal... frumoasa de niciunde
Ce-și scaldă gândul dus pe-un abajur de-o aplică...
Și ochi d-eter se ating, de-un picur timp... ce pică.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre zâmbet
- poezii despre umor
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre iubire
- poezii despre imagine
Au plecat vecinii toți
Au plecat vecinii toți,
S-au pus lacăte la porți.
Din cincizeci, unul rămâne,
Va pleca și el, azi, mâine.
Casele se pustiesc,
Câinii nu le mai păzesc.
Își schimbă și ei stăpânul,
Sau mor, unul câte unul.
Curțile sunt năpădite
De ierburile neprășite.
În bătătura ne măturată,
Nimenea nu mai așteaptă.
Încet, încet se stinge satul
De la un capăt la altul.
Cei tineri se duc afară,
Se lipsesc de neam, de țară.
Prin străini ei pribegesc
Și nimic n-agonisesc.
Nu se mai întorc acasă,
Dorul de părinți i-apasă.
Copiii rămân flămânzi
La bunicii muribunzi.
Copilăria le e ratată,
Fără mamă, fără tată.
Blesteamă viața amară,
Că s-au născut într-o țară
Fără pic de ocrotire
Și-s condamnați la pieire.
Pușcă și cureauă lată
Ce țară aveam odată!
Cu oameni harnici, muncitori
Și copii ca niște flori.
Toate au rămas doar vis.
Destinul nostru, s-a stins,
poezie de Dumitru Delcă (2 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre viitor, poezii despre vecini, poezii despre tinerețe, poezii despre tată, poezii despre schimbare, poezii despre sat sau poezii despre protecție
Sărbătoriri incerte
Mi se apropie din nou zi, mai ar fi două, însă parcă,
Căci e trecut de ora trei, adaug peste iar la număr
La un calcul de când sunt uitat, fără padele într-o barcă
Pe oceane, fără de busolă, tot mai arar bătut pe umăr.
Încurcat, nu mai știu de fel de să mă bucur pentru fiind,
Sau să regret că alții nu-s -ce i-am avut de leați, plecați-
Că se învechește tot de când s-au dus părinții, nefiind,
Nemaiștiind cu toți de mine, m-au pierdut rău, exasperați.
Cert e că în jur e-o bucurie de pregătiri, domol, discrete,
Iar eu tot fără interes, cel mai puțin prezent... și uitasem
Și acum deodată, brusc bătrân cu încă un an, încep regrete...
De timpul n-ar fi calculat, n-ar fi întâlniri, căci doar plecasem...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre prezent, poezii despre ocean, poezii despre numere, poezii despre bătrânețe sau poezii despre bărci
La întâmplare
Pe firul dintre ani se înșiră apusuri, multe răsăriri
neînsemnate, curs în treceri ce par eterne, un șirag
plin de mărgele, un rotund ca un atol, purtat cu drag
pe oceanul ce corali hrănește... și-i groapa, tot el, la pieiri.
Este beția existenței, ce cont de face, ar da frică
cum diagnosticul de-o boală ar pune eul în peril
și neștiutul e mai sigur decât ascunsul cert, abil...
poate de aceea Creatorul lasă incert, când termen pică...
Totul nu are precizare, e doar cherem de întâmplător
și cum nu-i leac la întâmplare, e tot știut necunoscut,
ori poate calendar există, fără sfârșit și început...
doar numere și nume puse, fără atestat de autor?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre început, poezii despre sfârșit, poezii despre medicină, poezii despre frică, poezii despre calendar sau poezii despre boală
Adversitate-i...
... Când opoziția-i un cert în preambul
Neexplicat, căci e inexplicabil
Când din haotic faci indubitabil,
Vestimentând în robă jurământ credul...
... Se înfiripă încet cu gust de ură
Hrănită sadic din exces narcisic,
Se virulând ca-ntr-o ștafetă de olimpic,
Pasându-se-n ranchiună, ce-adevăr sperjură...
Justificată, e calitate și-și conferă
Temeinicie-n dreptul la dreptate
Fără rabat; că făr-adversitate
Întregu-i incomplet, doar (h)emi-sferă...
... Și se prelinge-n încâlciri colante,
Negând valori prin afirmări meschine
Răstălmăcind bun, rău... și răul bine,
În falsul facerii abracadabrante.
Este pe viață sau pe părți de bunuri,
Împarte-o lume fără scara hărții,
Mizând pe neștiința de mister a morții;
Pân' la o cere, a lăsa pe drumuri...
E purtătoare de dureri atroce
Fără vreun leac, căci nu este o boală;
Doar nevăzutu-i negru, prostul fără școală
Ce crede drept cuvânt doar urletul de voce...
E peste "adversar", nu știe echitate,
Se lăfăie-n minciună, crez, de-i repetată!
Nu are vreo geneză, nu știe soră, tată...
E yangu-n excelență, e doar adversitate!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dreptate, poezii despre voce, poezii despre sadism, poezii despre prostie sau poezii despre promisiuni
Naștere... de propriu
... surprinzător, un necunoscut din mine a apărut, azi, pe întinsu' timp o plajă,
topită pe-un celuloid de rolă ce începe într-un obscur, cert negativ,
ce își așteaptă impresionare, un developat dintre revelatoarele de-o unicată vrajă,
în poze multidimensionale, întinse o filmotecă, ce încep s-o simt pe undeva, din mine obiectiv...
... m-am trezit brusc, înspre ora șapte, aproape în țipete, fără de dinți, mic și golaș,
fără de păr, ce nici nu mai contează, s-a văzut că pică, grav însă, fără de nicio minte,
într-un fel de cald, de înconjur de palme mângâind, mă pipăind bucăți, pe rușinos panaș,
ce-mi pare a fi, că știu acum că-i sex, dar și ades pe frunte, mi se tot spunând un neînțeles să fiu cuminte...
... sunt, culmea, obosit de viață, ce se pare că-i a mea și doar începe, îs multe, multe ore
și-o dorm, o sorb din sâni ce-mi vor fi mamă, ce-o cunosc acum, jumatea ce mă doare, doare,
rămasă într-o sticluță o lacrimă uscată ca o pată, mată, alburie, de-ochi pierduți pe mine să m-asculte,
parcă aș fi știut ceva să zic... mă îmbie și bărbatul zâmbind larg, ce ne-a adus la amândoi o floare...
... este, se pare, prima zi, când lume multă-i adunată, nici nu știu de ce doar pentru mine... dăinui-va oare, oare?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre sâni, poezii despre somn, poezii despre rușine, poezii despre plajă, poezii despre naștere sau poezii despre mamă
Traseu
... s-a hotărât tot într-o zi,
fără să fiu întrebat, că nici nu aș fi putut fi,
să mă fac dintr-o întâlnire ou,
apoi să fiu o mură-ncet, încet erou
de-o aventură; să stau într-un marsupiu-nchis
în cineva, foarte de-al meu, un fel de ieri promis,
cerut se pare și la Dumnezeu; dar, de la sfânt,
așa cum timpu-a demonstrat... Un sunt
scos la lumină, rău de tot plângând,
împins într-un ieșind-intrând,
ca pe un tobogan alunecos,
ce-am început să-l urc de jos,
tot încercând să mă agăț,
de pot, de-un neștiut, așa de-un apărut în cale, un băț...
(Ce obositor!
Atâta trudă ca să pot să mă-ntrețin, doar să nu mor!?)
... și-am stat mereu cu capu-n jos, n-am văzut tot
și-ntr-una mă întreb de pot, oare mai pot,
sau doar o să mă fac cocon,
o crizalidă sau un avorton;
să-mi fi ales -de-aș fi putut- singur traseul...
Dar nu; nici eu nu v-aș fi cunoscut.... și nici voi mie, Eul!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre lumină, poezii despre eroism sau poezii despre Dumnezeu
Rezon
O fi un noroc
c-am fost cazon,
nu-ndelungat;
doar un sezon
străjer de-un crez,
disciplinat...
un amorez
un pic baroc?!
O fi fost bine
c-am învățat
fără o plăcere,
aproape-n silă,
m-am îmbătat
de dor sau milă...
vrând mângâiere,
de-un nu știu cine?
Aș vrea pardon
dac-am greșit;
dar cui să fac
o spovedire
c-am fost mințit
că scap de-un "drac"
de-o omenire
cu blazon?
Dreptatea-i "don"
și-o fi corect
să nu fiu un eu,
tu doar să riști
să fii un drept;
să nu exiști
fără tupeu
de dregător!?
... Doar simplu muritor...
e oare un rezon?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre plăcere, poezii despre draci sau poezii despre armată

Podul istoriilor
Să trecem! - e doar o arcadă
Ce ține pe umeri un pod
Cântat într-o veche baladă
De-un mândru, nostalgic, rapsod.
Ți-e frică? tu crezi că-i portal
Ce-ți duce în necunoscut
Un suflet ce, fără trecut,
Va fi ignorat în astral?
Da, știu! ți se pare-aventură
Să lași într-o parte ce-a fost
Și crezi că se cere un cost
Când treci la o altă cultură.
Greșești! e aceeași, e veche,
E-a noastră, iar podu-i de flori
Și trec peste el, uneori,
Istorii ce știu că-s pereche.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poduri, poezii despre mândrie, poezii despre muzică, poezii despre flori sau poezii despre depășire
Locuiri de vise
Casele, ar trebui să-și amintească de cei ce le-au stat,
mai mult decât orice loc, c-au depănat vise,
născute-n somn, într-un pat,
fără voie, nicigând zise, promise.
Sunt toate împărțite celule,
din care, definitiv, nu s-a ieșit decât pe culoarele morții
și țin suflet poate, ceva molecule,
la adăpostul lumii, al nopții.
Ne-am lăsat urmele, pașii, în atâtea locuințe, tacit
ascunși, au răsunat de vorbe
de strigăt, speranțe, sub tapet, văruit...
simt mirosul de amor, fierte ciorbe.
Se zăresc prin ferestre, neșterse de timp, o altădată,
sunt întoarcerea în gând, negândită atunci,
doar o parte, fărâmă lăsată uitată
în casa cea nouă... cu mintea la casa deodată, de vise de prunci...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte sau poezii despre mâncare

Privind în urmă...
(fragment)
(să ne aducem aminte de părinți, nu numai de sărbători)
îmbătrânesc și țiglele pe casă
pereții au crăpat și s-au urnit din loc
vecinii pleacă unul câte unul
spre casa cea de lut și fără foc
toți cei ce/au fost cândva s-au dus
acolo unde nu se poate spune
în țara unde veșnic e apus
o țară fără lacrimi fără nume
o lacrimă uscată pe batistă
îmi aduce aminte că au fost
și lavița crăpată tot mai tristă
îi așteaptă zi de zi dar fără rost
plecăciune mamă tată
și tuturor pe care v-am iubi
(...)
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Teodor Dume despre tristețe, citate de Teodor Dume despre tată, poezii despre sărbători, citate de Teodor Dume despre mamă sau citate de Teodor Dume despre iubire

Privind în urmă
în casa noastră primitoare
rămasa busuiocul prins la grindă
un borcan cu flori mirositoare
pus pe masa mare de la tindă
toți ce au fost cândva s-au dus
acolo unde nu se poate spune
în țara unde veșnic e apus
o țară fără lacrimi, fără nume
o lacrimă uscată pe batistă
îmi aduce aminte că au fost
și lavița crăpată tot mai tristă
îi așteaptă zi de zi dar fără rost
unde, unde sunteți dragii mei
ușa de la poartă e încuiată
în curte peste tot și pe alei
crescut-au spinii până la poartă
din când în când doar clopotele bat
amintind că-i mare sărbătoare
și babele puține câte sunt în sat
se-nchină pentru-n răsărit de soare
îmbătrânesc și țiglele pe casă
pereții au crăpat și s-au urnit din loc
vecinii pleacă unul câte unul
spre casa cea de lut și fără foc
mamă, sunt copilul tău și-aștept la poartă
soarele e dus de mult înspre apus
te rog privește-n mine și mă iartă
precum și Tatăl Sfânt de sus
o să plec și eu din lumea asta
durerea-n umbrele de lut să mi-o ascund
că timpul o să-mi vindece și rănile uitate
și tot ce-a fost și fi-va în curând
plecăciune mamă, tată
și tuturor pe care v-am iubit
mă duc încet că știu că altădată
nu voi putea păși spre răsărit
poezie de Teodor Dume din Cineva mi-a răpit moartea (2018)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare
Epigoniștilor
Oo, Muză de foi mânjite
fă dreptate printre vite!
Nici vers infantil nu știu,
ca bezmeticii îl scriu,
se cred metaforofagi...
Vino de urechi să-i tragi!
Țipă-n metaforofile
ca nebunele-n azile...
Toți scârbiți sunt de real;
nemurire-au ideal
dar pe versuri de doi lei
de idei pletoși... Și-s chei
nu de succes, sau de uși,
Ză(bă)loșii nesupuși...
Îi conjur la demnitate
- cărturari fără de carte-
să-și vadă din ochi gunoiul!
Le urez noroc... sau roiul!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre urări, poezii despre urechi, poezii despre succes, poezii despre păr, poezii despre idei sau poezii despre idealuri
De vis n-ar fi
Îi spune vis
la o poveste fără sens,
ca un crâmpei
dintr-un ochean
cu sticle colorate, sparte,
un fel de real interzis,
sau un condens
din tot ce-am petrecut printre ai mei,
cu toții figuranți pe un ecran,
apropiați, ce la trezire sunt deja departe
ca într-un soi de paradis
pierduți, lăsându-mă cu mintea plină de idei...
Vis i se spune
și la ce-ai dori
să se-mplinească,
ceva mai mult decât ai crede,
un soi de imposibilitate,
la care fără rațiune
-pân-a muri-
tot crezi că s-ar putea s-deverească,
dar nu se vede
din opacitate
sau inacțiune...
O pierdere, de timp, prostească!
Vis poți să-i spui
la o-ncercare
metafizică
de a da sens unei excreții
de prea mult, de resetare
de-o mâzgă cenușie
în care nu mai poți să pui
nicio interpretare
și-i cauți o-nțelegere empirică
la ce se va petrece-n cursul vieții;
un fel de pseudo, parapsihologie,
o alienare...
Îi spune vis
pentru că nu s-explică
nici haosul
-mai mult decât hazard-
nici fuga
din senzația de frică,
când vrei s-alergi
și nu poți avansa
și zbori fără permis
și trăiești holocaustul
în care ruga
nu ți-e împlinită... mori,
afli ce nici n-ai cunoscut;
figuri și locuri inedite
ce nu fac parte din... văzut,
și făr-a vrea, în zori
le ștergi
ca pe ispite!
Vis de n-ar fi
n-am fi capabili de imagini
și nu numai color,
nici în alb-negru,
ca și cum n-am putea vorbi
căci gur-ar fi doar gaura cu margini
iar inim-ar fi un motor
care oricât e de integru
noaptea sau zilnic s-ar opri,
cum cartea fără pagini...
Am fi trăit făr-a ne ști, într-un abis de negru...
Ne-am prăvăli fără repere-ntr-un plictis,
... S-ar spune că în fapt real, n-am fost decât un vis...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre zbor, poezii despre rai, poezii despre prăpăstii sau poezii despre negru
O viață fără cuvinte
Tânjesc, tânjesc aproape până la durere
Să-mi găsesc visatul, rarul, fostul companion
Fără perdea, cu zâmbet larg, fără fason...
Să mă deschid mimoz mascul, să-i cer părere.
Pierdut îs de-o lume tot mai multă mută,
Ce-și spune doar cuvinte neauzite, goale,
Schimbând auz cu idiferență-n veșnice târcoale,
Să afle ca-ntr-o doară pe ascuns știrea pierdută.
Cât bine răscolit mi-ar face confesatul
Din amintiri veninde de un prevăzut trecut;
Să nu se-adune cronic, dintr-un recent acut...
C-un dialog burlesc, boem, mult așteptatul.
Nici vidul nu mai este să se umple din plin,
Căci nu mai e intrare, e doar zid de-un refuz
C-un plictisit apatic, căscatul de mofluz...
Ca-n sihăstria vieții ce ne e pan-destin...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre viață, poezii despre știri, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre zâmbet, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre trecut, poezii despre durere, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre cuvinte, poezii despre amintiri sau citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre amintiri
Etatea iubirii
Este cumva un mal, un stăvilar iubirii,
Făcut din zile strânse, acumulate dig,
Sau e oricând scânteie, să dezmorțească frig...
Inimă, fără piept, bătând porți resimțirii?!
Rămâne tot copil în dragoste, dorință
Ținută ascuns timid, să explodeze floare...
Ca pom fără de vârstă, iar anual candoare
Își scuturând petale, să încânte-n iz sentință.
E ca un bob de dor ce așteptă tresărire
De licăr dintre pleoape, pe sâmbure să-l spargă
Dând buzna peste gând, rămas o goală targă
Cu visul vindecat de-o suavă amăgire.
E poate oboseala ce în profunzimi topește
Ardorile în văpăi în brazier molcom,
Mocnit, plin rădăcini, tot din inele, pom...
De leagăn, ce din veșted eternu-și înverzește.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre verde, poezii despre inocență sau poezii despre inimă
Continente
Ispititoare suprafețe de colonizat
Sunt doar ieșiri dintre abisuri sumbre...
Într-o cutumă le numim, pe scurt, uscat
Și sunt într-un continu derapaj, către niciunde.
Din timp îndepărtat, de mii de milioane
-Nu știu cum știm de-atâta veșnicie-
Se tot despart și le unesc arcane
Tot așteptând, pe ele, lumea ca să vie.
Plutim cu toții pe-un cuptor încins,
E plin de topitură, clocotind mocnit...
De s-ar aprinde, oceane, nu ajung, de stins;
Din răsărit, într-o clipă, este asfințit!
De provenim cu toții din strămoș comun,
De unde-i unul galben, altul alb sau negru
Căci pe o sferă suntem și între toți e drum?!
... Nici rațiunea nu m-ajută pe de-a-ntregu.
Cred cu convingere că suntem niște clone
În familii, linii, gene, sușe independente
Însămânțate în nații, în popoare, rase și pe zone,
Cu repartiție precisă, după "calități"... pe CONTINENTE!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre independență, poezii despre galben, poezii despre continente, poezii despre clonare sau poezii despre calități