Poezia mea e în comă profundă
o privim îndelung
tu îi pui mâinile pe piept
eu îi fardez trecutul
o adun de pe zidurile reci
de pe mobilă
podele
de pe abdomenul femeilor tatuate
din privirea ta
din camera de unde a râs
și a plâns
unde a înjunghiat
și s-a lăsat înjunghiată
poezia mea e în comă profundă
poți să-i trântești adevăruri în față
să-i iei brațele
să te joci de-a viața cu ele
că nu mai simte nimic
pentru că toate cuvintele
își dorm somnul adânc
sub grămezile de moloz
poezia mea a fost poezie
cu tine
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.