INCERCARE

Strig în vasta-mi singurătate
Cuvintele, singur nu le înţeleg,
Încerc din minte să le şterg
Dar ele stăruie pe mai departe.

Caut ca nepăsător să merg,
Să fac lucruri cât mai însemnate
Purtarea-mi să fie în fapte
Numai după real vreau să alerg.

Tac. Supus de forţe importante
Care sunt mici în a lor esenţă
Şi nu pot ocupa locurile vacante.

Dacă sunt trist în aparenţă
Interiorul mi-e pe culmile înalte
Din care iau doar câte o secvenţă.

24 noiembrie 1965 Baia de Arieş

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

PREVIZIUNE

Zbuciumul meu sufletesc, interior
Îmi strânge inima ca într-un cleşte
Durerea mea pe zi ce trece creşte
Că gândul tău acum e nepăsător.

Tot idealul meu la tine se sfârşeşte
Şi nu mai sunt acelaşi visător
Pentru tine sunt un oarecare trecător
La care privirea nu se mai opreşte.

De ce s-ar mai opri asupra unui punct
Cu dimensiuni atât de minuscule
Nu mă asculţi, căci tu te-ai rupt.

Mă contrazici? Argumente sunt destule
Însă e veridic că tu mi-ai întrerupt
Mersul meu de idealist, prin lume.

11 octombrie 1965 Baia de Arieş

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

ALERG

Alerg după o stea
În universul întreg
O voi găsi undeva
Sau degeaba alerg?

Alerg după un ţel
Dar care este în esenţă?
Între paşnic şi rebel
O fi vreo diferenţă?

Alerg în jurul unui punct
Rotindu-mă degeaba poate,
Alerg aşa neîntrerupt
Şi n-am ajuns departe.

Dar cât voi alerga aşa ?
E singura mea întrebare.
Va fi oare degeaba ?
Sau voi rămâne-n căutare.

1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

RASPUNDE-MI !

Să te şterg din inimă de tot,
Nu crezi că e mai bine să rămâi?
Pleacă sau rămâi, sunt de acord
Şi aceeaşi mereu o să fii.

Să te dau uitării vezi, nu pot
Chiar dacă tu vei vrea s-o fac,
Mi-aş aprinde în inimă un foc
Pe pământ nimic nu mi-ar fi drag.

Surâsul blând, sfielnic de unde oare
Să-l mai împrumut atunci?
Rămân încă destule sub soare.

Visările vor fi desigur şi mai lungi,
Sentimentele, doar întâmplătoare.
Tu, dacă vrei poţi să mă alungi.

6 februarie 1966 Baia de Arieş

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU M-ASCUND

Te aştept tare demult
M-am săturat de aşteptat,
N-am uitat magicul sărut
Cu care tu m-ai fermecat.

Tot aştept cu-nfrigurare
Ceea ce a fost să retrăiesc,
Iubito eşti în depărtare
Tu nici nu ştii cât te iubesc!

Sub apăsarea buzelor fierbinţi
Se cutremură trupul întreg,
Căci nu am vrut să fim cuminţi
Unde eşti iubito? Te întreb?

Orice zi ce trece este mare
Având mai multe ore de parcurs,
Îmi pun o veşnică-ntrebare
Te iubesc iubito îndeajuns?

Şi deodată singur îmi răspund
Cu siguranţă iarăşi îndrăznesc,
De nici-o lume nu m-ascund
Vreau să se ştie „TE IUBESC”.

Baia de Arieş Ianuarie 1965

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUNT SI EU...

Sunt şi eu un punct pribeag,
Ca multe alte câte sunt,
Purtând acelaşi steag,
Al vieţii pe pământ.

Când mă ascund sub cer,
Îmi trag plapumă de stele,
Cu Căi Lactee în eter,
Pierzându-mă prin ele.

Acest cearşaf foarte incert,
Cum îl vedem în aparenţă,
Noi nu-l percepem concret,
În necuprinsa lui esenţă.

Cerul nesfârşit îmi e acoperiş,
Încărcat de stele sau de nori,
Iarba verde îmi ţine înveliş,
Asta, chiar de foarte multe ori.

Îmi caut sufletul departe,
În veşnica lui rătăcire,
Nu văd nimic ce mă desparte,
De neant şi fericire.

06 octombrie 2003

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

OARE VA MAI EXISTA?

În noul an eu am intrat
În suflet cu tine,
Dar iată, azi tu m-ai uitat,
Uitând total de mine.

Inima de-acum îmi bate
În ritmu-i sacadat,
Dar tu eşti foarte departe
Oare ce s-a întâmplat?

Nu-ţi mai pun noi întrebări
Tu răspunsuri le găseşti,
Printre grele încercări
Fără mine tu trăieşti.

Iubirii mele dau tribut
Asta este soarta mea,
Aş mai vrea un început
Oare va mai exista?

Am rămas singur pe lume
Fără tine sunt mai trist,
Nu mai am nimic a spune
Iată tac, nu mai insist.

Baia de Arieş Ianuarie 1966

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

IPOSTAZĂ

Semeaţă de îţi ridici privirea ta severă
Căutând să-i dai nuanţe cât mai dure
Şi te preumbli cu gesturi prea mature
Nu vei putea vreodată să te simţi lejeră.

În faţa mea îţi impui o autoritate
Pe care cauţi să ţi-o accentuezi
Totuşi în puţine ipostaze te limitezi
Pierzându-te în întuneric, nu în seninătate.

De aceea nu vei rămâne în posteritate
Nici nu-ţi vei crea un nou tablou
Care să aibă o cât de mică claritate.

Eu ? Niciodată nu voi fi erou
De mică sau de mare popularitate
În suflet voi avea eternul nou.

15 octombrie 1965 Baia de Arieş

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

DOR

Nu ştiu cum, mă simt tot singur
Şi parcă sunt trist mereu,
Mi-e dor de frontul lung,
Prin gânduri trec,
Doar bulgări mari de minereu.

În muşchi simt parcă trepidaţii
Ale aceluiaşi perforator C.P.-eu,
Deasupra mea sunt constelaţii,
Nu bulgări mari de minereu.

Urcă zgomotoasă Mocăniţa la Abrud,
Locomotiva mică, suflă tot mai greu,
Razele de soare usucă pământul ud
Şi sclipesc, ca bulgări mari de minereu.

Dar abatajul e departe sub pământ,
Gândul mi-l aduce-n faţă mereu,
Păstrez un singur lucru-n gând,
Bucăţile de minereu.

„Mocăniţa” - Turda – Abrud.
18 noiembrie 1963

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

URARI ANTICIPATE

Când ceasul va bate aspru-n noapte
Trezind spirite, prelungind clipe,
Ascultă văzduhul, ale lui şoapte
Încunună-te toată-n tulipe,

Vei fi frumoasă cu roşu carmin,
Înfăşurată în astfel de culoare,
Chipul îţi va fi şi mai senin,
Luând valenţe mult superioare.

Când în mari saloane de baluri
Se va aşterne supremă tăcerea,
Mă voi plimba sub a norilor voaluri
Aşteptând a noului an Învierea.

Îmbătat de aerul de sărbătoare
Care va pluti în jurul meu,
Voi aştepta în ziua următoare
Să apară chipul drag al tău.

23 Decembrie 1965 Baia de Arieş

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liber, foarte liber

Sunt om liber, foarte liber, pot trăi sau pot muri,
pot iubi în miezul zilei sau sfârşi în zori de zi,
sunt o simplă întrebare, cu un complicat răspuns,
pot urca pînă la stele, fără-a şti că e de-ajuns.

Sunt ca cerul nopţii, liber, când mai jos şi când mai sus,
nimeni nu mă mai întreabă ce-am făcut şi ce am spus,
sunt o simplă licărire ce, mai toţi, cred că o văd
doar când viaţa-i o dilemă şi le pare-a fi prăpăd.

Sunt om liber, foarte liber, n-am ce da, n-am ce să cer,
ştiu ce-i viaţa, ştiu ce moartea, am curaj să cred, să sper,
vin din marginile lumii, însă eu n-o mărginesc,
în deplina-mi libertate, n-am de ce să mă feresc.

Sunt ca fluturele care simte ploaia după vânt,
simte vântul după forma umbrelor de pe pământ,
caut boabele de rouă ce, mereu, în zori de zi,
udă firul crud al ierbii ce-şi doreşte a trăi.

Sunt om liber, foarte liber, paşii singur mi-i măsor,
şi tot singur pot decide dacă vreau sau nu să mor,
dacă merg spre mai departe, dacă vreau să stau pe loc,
dacă vreau să fiu ca focul, sau să ard cu totu-n foc.

Sunt aşa cum este firea celor ce-şi doresc trăi
fără teama că li-i dată datoria de-a muri,
sunt mai liber decât clipa care ştie că a fost
şi-a dat timpului măsură, şi a dat faptelor rost.

Sunt om liber, foarte liber, sunt precum mi-e dat să fiu,
ştiu ce-nseamnă libertatea, tot ce-nvăţ, învăţ să ştiu...

poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (9 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercând mereu

Eu nu pot şi nu am cum
Să-ţi schimb ceva-n gândire,
Să te abat din al tău drum
Nu pot, îmi este peste fire,

Ar fi un demers zadarnic
Fără de nici-un succes,
Dar m-am înşelat amarnic
În ceea ce era de înţeles.

Te voi căuta mereu cu gândul
Încercând mereu a te uita,
Ocolind latent, Pământul
În suflet cu icoana ta.

Mă voi ruga din când în când
Pentru a-mi îneca amarul
Şi voi trăi, luptând, sperând
Că-mi voi uita curând calvarul.

Baia de Arieş Octombrie 1965

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi scriu şi şterg

Şi scriu şi şterg
Ezitant
Gândul meu se apleacă
Ca o salcie pe mal
Sărutând bucuria vieţii
Care tresare intre maluri
Real si efemer
În acelaşi timp

Aştept să-ţi aud vocea
Venită de departe
Deschid uşa
Imi pare că aud paşi
Nu-i nimeni
Doar vântul
Ezitant si real
Şi scriu şi şterg....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou

Un an s-a dus din viaţa mea
S-a dus usor, încet s-a stins,
Contur alt an să prindă vrea
Şi trece totul ca un vis...

Mă-ntreb de anul ce-a trecut
L-am dedicat lui Dumnezeu?
Fapte de laudă am avut
Sau am făcut mai mult ce-i rău?

Mă-ntreb de Domnu-I mulţumit
De jertfa, care I-am adus?
Dacă mă mustră c-am greşit
Şi nu am fost în tot supus?

Să meditez încerc acum
La toate, câte le-am făcut
Căci am atâtea să Îi spun
Şi vreau s-o iau de la-nceput,

Să fiu pe placul lui Isus
Căci El e Dumnezeul meu,
Să împlinesc tot ce mi-a spus
Chiar dacă, uneori mi-e greu...

În fiecare an promit
Că voi fi altul, bun şi drept,
Dar apoi uit ce am vorbit
Şi nu mai sunt cel înţelept

Îmi cer iertare de la Tine
Isuse blând şi iubitor
Ai milă astăzi şi de mine
Te-ndură, drag Mântuitor,

Pe Tine, vreau să Te slujesc
Aşa cum sunt eu păcătos
Promit de azi, mă străduiesc,
Să fac doar ce e de folos

Şi plină candela să-mi fie
Cu undelemn, eu îmi doresc
Căci vreau a Ta Împărăţie
Cu ai mei cei dragi, s-o stăpânesc.

Anul acesta care vine
În toate am să chibzuiesc
Căci Doamne, ştiu, că fără Tine
Nimic nu pot să izbutesc.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan (27 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtări şi alte gesturi

învăţ mereu, cuvintele fără însemnătatea lor legată de altceva nu au nicio noimă şi ele aleargă prin ploaie să se adăpostească undeva,
în autobuz şi ele şterg cu mâneca geamul aburit să vadă potopirea, bulele de aer din bălţi,
la fel îşi alintă copiii şi le vorbesc blând,
devreme ce multe nu le înţeleg încerc să îmi fac propriul meu dicţionar de gesturi, le privesc
să fac un vocabular al privirii, o sintaxă a atitudinii, văd uşor care sunt prielnice şi care nu după cum se poartă, să ştiu să mă feresc,
într-un moment voi fi pregătit şi-o voi lăsa să intre fără să înţeleg prea multe, vom avea amândoi o dragoste pe cât de mică ce va face
însă noaptea o umbră pe cât de mică în lună.

poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere...

Şi sunt momente în care nu vorbesc...
Nu vreau să mă audă nimenea.
Nimeni să ştie ce simţăminte eu nutresc,
Şi câte lacrimi vărs doar pentru ea...

Şi sunt momente de tăcere şi ascuns...
În care harul se revarsă-n veselie...
De nimeni nu mă las pătruns,
Sunt ca un cântec mut pe o hârtie.

Şi sunt momente când nu mă înţeleg,
Deşi cunosc motivele străine...
Şi plâng în inimă ca să mă dezleg,
Să zbor spre înălţimile divine.

Şi sunt şi clipe-n care-mi este dor...
Dar dorul e departe mult de mine!...
Şi iar mă nasc, renasc şi mor
În ce mi-e destinat... să-mi fie bine!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie?

Cine ştie câte amintiri
Strânse ani şi ani de zile,
Au în ele trandafiri
Sau sunt triste, inutile?

Dintre multele trudiri
Printre care ai trecut,
Ţi-au adus şi trandafiri
Ce mai greu s-au vestejit.

Eu ţi-aduc doar suveniri
Care poate sunt minore,
Pozele cu trandafiri
Şi cuvintele sonore.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldaţii duc lupte, mor şi şterg răni

sunt un soldat
care se încăpăţânează să înainteze prin el, deşi, uneori, drumurile se înfundă,
ajung la răscruci de mine cu mine, de mine cu tine,
iar uneori, când drumurile se închid cu totul, mă găsesc zidită ca Ana lui Manole
şi mă mai eliberez o dată. mai eliberez o teamă, o slăbiciune, un lanţ.
sunt un soldat care se încăpăţânează să înainteze fără hărţi, fără arme,
chiar dacă viaţa mă mai aruncă în mijlocul unor bătălii, iar eu nu am nimic,
decât o inimă pe care o bag la înaintare. şi mor.
mai moare o iubire, mai moare o încredere, mai moare o bucată adâncă din mine,
mai mor nişte vise, dar eu sunt un sodat şi nu contează.

ce dacă mai mor o dată?

soldaţii se ridică din morminte, mai şterg o rană, mai şterg o moarte
şi merg mai departe. eu sunt aşa cum spunea tata:
un soldat neinstruit care are mai multe inimi de rezervă, din prea multă dragoste.
care crede în drumuri nestrăbătute. uneori, ajung la luminişuri de mine cu tine,
de mine cu mine şi înţeleg de ce soldaţii stau mereu de veghe,
nu dorm şi nu bat pasul pe loc

soldaţii duc lupte, mor şi şterg răni!

poezie de Sandrina-Ramona Ilie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămân constant

Acum ce să mai caut în visare?
De ce să mai alerg după stele?
Când Universul ca tine nu-i mai mare,
Vreau să am gânduri tot rebele.

Dar mi-aş pierde romantismul pur
Aş deveni un egoist, s-o crezi,
Desigur sufletul mi-ar fi mai dur
Nu m-ar încânta fiorul ochilor verzi.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa pe care o duc e tare păcătoasă. De doi ani încoace, evit să mă duc în lume, deoarece îţi închipui că nu le pot spune oamenilor: Sunt surd. Dacă aş fi avut altă meserie, încă ar mai fi mers; dar, cu meseria mea, sunt într-o situaţie îngrozitoare... La teatru, trebuie să-mi caut loc chiar lângă scenă, ca să înţeleg ce spun actorii. Dacă stau ceva mai departe, nu aud deloc sunetele înalte, fie că-i vorba de instrumente sau de voci. E de mirare că mai sunt oameni care, stând de vorbă cu mine, n-au observat încă beteşugul meu. Cum mi se întâmplă deseori să fiu distrat, totul e pus pe seama distracţiei mele. Când cineva vorbeşte încet, abia dacă-l aud; sunetele, ce-i drept, le disting, însă nu şi cuvintele; pe de altă parte, dacă cineva strigă, mă scoate din fire.

citat clasic din Ludwig van Beethoven
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie

În suflet e perfectă armonie
Îmi doresc ceva mai mult?
Supraîncărcat de melancolie
De singurătate eu m-am rupt.

De ce să mă despart de tine?
Nu ai forţe ca să mă reţii?
Orice vei transforma în mine
Vreau stăpână să-mi rămâi.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!