Atletul cosmic
După ce a salutat Pământul,
Privindu-l luminat doar din profil,
S-a relaxat, și a luat avântul
Cu un elan deplin.
A câta încercare reușită,
N-a reținut arbitrul Soare
Doar Luna l-a privit uimită
Cu fața zâmbitoare.
Și a sărit atâția kilometri,
Distanță colosală. Timp record
Le-a parcurs în câte ore?
Împins de al atomului resort.
Se pare că se pregătește tare
Un salt cu totul epocal.
Un om pentru aselenizare
Pe spațiul Lunii selenar.
poezie de Mihai Leonte (1963)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Optimism
Freamăt mare,
Lume multă,
Peste tot,
Grupuri ascultă.
Noutate, sentimente
A plecat, un Om
În Lună.
Toată lumea-i
Bucuroasă
Și plină de voie bună.
A câta încercare reușită?
N-a reținut arbitrul
Soare
Dar Luna a rămas
Vrăjită
Cu fața întrebătoare.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai important semn de punctuație este punctul. Privit de la miliarde de kilometri distanță, Pământul pare doar un punct, rătăcit în imensitatea spațiului... Oare nu acolo se petrec cele mai frumoase și cele mai cumplite lucruri, oare nu acolo ne trăim viața și ne murim moartea...?
Mihail Mataringa (23 iulie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
O spun deschis...
Te aștept să vii cu mersul grațios,
Spre mine zâmbitoare și splendidă,
Totul mi se pare enorm de grandios,
Ființă de gheață ce rămâi candidă.
Te ascult în nopțile târzii de insomnie
Spunându-mi cuvinte dulci, de miere,
Reintru pentru clipe în farmec și în reverie
Iar gândul mai aproape mi te cere.
Te văd întruchipată în tot ce e frumos,
În fulgi de nea, în mari poeme,
Iar sângele în vene tresaltă furtunos,
Când oare gândul va înceta ca să te cheme?
Nimic nu se va pierde din tot ce-a fost,
Doar tu ai fi putut să schimbi ceva.
Dar nu văd vreun oarecare rost
Și nici motive pentru a te îndepărta.
poezie de Mihai Leonte (20 ianuarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suprematism
Moto: NASA a publicat de curând o imagine cu planeta noastră văzută din spațiu.
Poza a fost realizată de la 1,6 milioane de kilometri distanță
și surprinde Pământul luminat complet de Soare.
O pustietate pur monocromatică
inconjoară singuratica mea sferă,
oferind din energie suprematică
inc-o zi de viață efemeră.
Și pornim la muncă cinematică,
asiduă, uniformă, proliferă,
prelungind nuanța suprematică
din pustietatea efemeră...
poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uimiri
Acum, după ce ne-am cunoscut
Pentru mine altă lume nu există,
Căci cu tine viața a reînceput
Și din nou nu mi se pare tristă.
Cerul nesfârșit nu are nori
Ziua e cu soare, noaptea e cu stele,
Mă simt așa de bine iar în zori
Căci te am pe tine printre ele.
Văd în jurul meu doar flori
Sufletul mi-e plin de noi uimiri,
Inima-i cuprinsă de fiori
Scăldată-n miros de trandafiri.
poezie de Mihai Leonte (iunie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Ah, Luci... Nu știu ce să-ți spun... Dar zău că nu e bine!
Lucian: Off, da, știu că nu e bine. Dar ce pot face? N-am nici o putere. Sunt atât de neputincios... Și atâția ani pierduți degeaba? Opt ani din viața mea, de iluzii, de speranțe, totul dus, din cauza lui Sid... Cine și-ar fi putut imagina?! Bine, poate că și eu am greșit, dar... Uff, mai bine făceam cum îmi spunea mama și rămâneam acasă; renunțam la misiunea asta afurisită... Era mult mai simplu! Fără complicații inutile! Ce rost au toate astea?! Comandantul misiunii... Halal! Sunt jalnic!
Mihai: Uff, Luci... Zău, nu vorbi astfel!
Lucian: Dar cum altfel ai vrea să vorbesc? Când pierd totul printre degete? Când nimic nu-mi merge bine?! Situația îmi scapă de sub control. Încerc să mă amăgesc că încă aș avea vreo șansă, dar văd bine că mă amăgesc doar... Ce-mi rămâne? Nimic. Cu Lia n-am nici o șansă. Probabil n-am avut niciodată, doar așa credeam eu...
Mihai: Ba ai, dar trebuie să-i vorbești. Să-i spui odată ce simți pentru ea! Nu-i atât de dificil. Dacă eu am putut, cu Ly, nu văd de ce n-ai putea și tu; mai ales tu, Luci! Zău așa...
Lucian: Da, tu nu vezi ce ar putea fi atât de dificil; normal, pentru tine e greu de înțeles... Cum să-i spun?! De ce? Să mă refuze din nou? Să mă respingă, ca de fiecare dată? Pentru a câta oară? Ce folos?!
Mihai: Ah, de asta te temi tu?
Lucian: Păi, m-a respins de atâtea ori; nici măcar nu mai țin minte de câte... Mi se pare normal să-mi spună, categoric, "nu"... Dar, nu contează. Mă retrag în rezervă, să n-o lăsăm pe Ly să aștepte prea mult.
Mihai: Da, bine, mergi. Mă găsești tot aici.
Lucian: Tu, cu computerele astea... Nu poți să stai mult timp departe de ele!
Mihai: Obișnuința, Luci. Obișnuința... Și în plus, pasiunea!
Lucian: Bine. Revin imediat.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
INDEMN...
Nu plânge suflete, fii tare,
Îmbărbătează-te, cu sânge rece!
Va fi o nouă încercare
Pe care sigur o vei trece!
Nu te lăsa cuprins de jale,
Să-ți râdă toți în față!
Mergi înainte, pe a ta cale
Și din greșeli iarăși învață!
Chiar dacă soarta nu-ți surâde,
Nu fi cuprins de disperare!
Și astfel fețele perfide,
Nu vor mai fi așa de zâmbitoare!
Încearcă să-ți învingi durerea,
Chiar dacă este foarte mare!
Nu fă dușmanilor plăcerea,
Deci, luptă în continuare!
Mașloc 21 noiembrie 2002
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu le-a dăruit unora ceva, pe de-o parte, și le-a luat pe cealaltă parte. Aceștia trăiesc. Unora le-a luat totul... și supraviețuiesc. Altora le-a dăruit totul, dar se autodistrug.
Viorel Muha (iulie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Egoism omenesc: a considera spațiul cosmic doar dincolo de atmosfera terestră, când de fapt aceasta și însuși Pământul, cu tot ce se află pe el sunt parte a Cosmosului. La opt minute "în sus" e doar hăul, plutirea, imensitatea, dar care în fond fac parte din aceeași familie ca și noi. Nava "Pământ" hălăduiește prin spațiu după legi precise, noi suntem cu toții exploratori ai Universului, fără ca măcar să fim pe deplin conștienți de acest lucru.
Mihail Mataringa (6 octombrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul cecen
(după război)
Sau... Trandafirii războiului cecen
Am visat un trandafir - o floare ofilită
Ieri, estul era mândru de el,
iar azi nimeni nu cântă trandafirii,
Îl bombardează, îl împușcă.
Acum, floarea stacojie e-n dizgrație,
soldatul rus a nimicit trandafirul,
l-a călcat grozav cu cizma lui murdară
în grădinile în care au crescut trandafirii...
Cred că e mare necaz
pentru că odată, în liniștea nopții,
când soarele n-a strălucit, ci doar luna
m-a privit uimită, văzând cum Zeul
războiului al zecelea a procedat fățarnic,
oferind trandafiri, 19 trandafiri.
Iar eu mirat priveam din șanț sau de pe înălțimi
Cum Venus oferea-n secret
Câte un trandafir...
Zeului Apollon sau Marte.
poezie de Valerian Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte drame?
Câte Drame sunt pe lume,
Cu nume și fără nume.
L-ai iubit și te-a lasat,
Fără să știi a plecat
Tu plângi după El,
Și în suflet te frămânți,
El cu alta la Hotel,
Tu rugându-te la Sfinți.
Lasă-l dragă-n pacea lui,
Inima fă-ți-o de piatră,
Nu ești chiar a nimănui,
Fii tare încă o dată.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drum spre spațiul interstelar, sonda "Voyager One" a fotografiat Pământul pentru ultima dată, de la șase miliarde de kilometri... Un ultim salut, un ultim omagiu, o ultimă privire spre locul de unde și-a luat zborul spre necunoscut și unde nu se va mai întoarce niciodată...
Mihail Mataringa (4 august 2018)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filosofie
Semnale luminoase, acustice eu nu primesc
Nu pentru că receptorii îmi sunt defecți,
Dar nu există oamenii acei perfecți
Care din greutăți ies și optimiști pășesc.
Puțini au gândul mereu semeț
Laconici în mișcări, dar aprigi se strivesc
În situații simple nu se regăsesc
La ei nimic nu-i sigur, ci răzleț.
La mine, după propria-mi gândire
Îmi pare totul conturat destul de clar
Și totuși mă încurc în nevăzute fire.
Uneori în sentimente sunt avar
Dorind să am doar singur fericire
Ceea ce se-ntâmplă foarte rar.
poezie de Mihai Leonte (15 octombrie 1965)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Record
Caută cheia succesului
Nu cumva se devii
Aplicație ratată
A unor extratereștrii
Puși pe programe galactice
Mai bine încearcă
Cea mai tare reușită
Performanță terestră
Proiect operațional
Nou record spațial
Împinși de concurența acerbă
Cei mai mulți competitori
Se vor antrena frenetic
Având model perseverența
Și antrenor propria voința
Motivați până peste poate
Înalță opere din mers
În versuri și idei
În exprimări și sintagme
poezie de David Boia (22 august 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Toamna
După cum ți-am mai spus, după cum ți-am jurat,
Pot să râd, pot să tac, pot să rabd, pot să duc,
Doar că toamna m-a luat... iar m-a luat la-njurat
Și mă scuipă cu ploi și cu frunze de nuc.
Nu contează că eu, nu importă că tu,
Nu înseamnă că noi, nu înseamnă deloc,
Doar că toamna mi-a luat cel din urmă atu,
Mă anunță dator și mă scoate din joc.
Nu-nțeleg cum de nu, nu regret dacă da,
Nu mai pierd câștigând câte clipe mi-ai dat,
Doar că toamna a vrut să-mi lipsească ceva:
nu o zi, nu un an, ci... întregul mandat.
După cum mi-am tot spus, după cum mi-am promis,
Pot să dorm, să mă spăl, să mănânc, să respir,
Doar că toamna nu vrea niciun alt compromis
Și-mi scrîșnește, din vânt, un alint: "hai sictir!"
Mă împiedic de ea ca de trei maidanezi,
Vreau să scap, vreau să uit, vreau să trec, vreau să vreau,
Doar că toamna sunt eu (tu nici nu mai contezi),
Anotimp dezolând, vreau să uit ca să beau.
poezie de Radu Luca Dupes
Adăugat de Radu Luca Dupes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui "prieten"
Eu te admir, ți-ai luat avântul
Și ai ajuns azi sus și tare,
Dar ia amite, ești în stare
Să cazi... să bubuie pământul...
epigramă de Constantin Enescu (12 martie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Obloane-'n fața morții
Lacrimile rup părți din trup, clipele... rup din suflet!
Pământul își cere partea lui... din trup, Cerul partea sa din... suflet!
Acum chiar și cel mai mare Om, e doar pământ, un ultim păcătos de rând!
Păcatul își face veacul dincolo de porți, se închid biserici!
Se pun lacăte la porți, ferestrele își trag obloanele în fața morții!
Vlăstarele.. născute în miezul nopții nu mai apucă razele de soare!
Afară suflă un vânt... a pustiu, bate nisipul în negurile timpului!
Afară timpu'-i fără timp și fără Noi, dimineața pare doar un vis în ochii de copii!
Bătrânii caută un zâmbet de copil, dar degeaba, sunt toți ascunși de... Omul Negru!
Povești se pierd fără de cuvinte, tăcerea lasă loc cuvintelor de plumb!
Să plec sau să rămân, nici nu știu de-i prea târziu, îmi plec capul în pământ!
Mă doare un... răsărit de Soare, mă ard lacrimile ce-mi curg pe față!
E atât de frig, parcă sunt la pol, se-'ntoarce iarna... lipsă!
Trezește-mă în dimineață și dă-mi o palmă peste față!
Poate că încă mai sunt viu, poate că doar a fost un vis urât!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Mai ales pentru Nis. De fapt, pentru el, totul e înălțător, la 2,18 m.
Mihai: Înalt băiat; și amuzant...
Lucian: Îți vine să crezi că-n urmă cu vreo opt ani era atât de scund, încât i se spunea Piticu'?
Mihai: Cui?! Geografului acela?
Lucian: Chiar lui.
Mihai: Pare tare nostim. Un pic poate cam distrat, aiurit...
Lucian: Așa și este. Ne vom distra în misiune, cu el la bord.
Mihai: Da, e simpatic.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimensiunile Cosmosului sunt atât de mari, încât recursul la unități familiare de măsurarea distanțelor, cum ar fi metri sau kilometri, alese pentru utilitatea lor pe Pământ, nu ne-ar folosi la nimic. În locul acestora, măsurăm distanța cu viteza luminii. Într-o secundă, o rază de lumină călătorește aproximativ 300000 de kilometri sau de zece ori în jurul Pământului. Distanța de la Soare la Pământ o traversează în 8 minute. Putem spune astfel că Soarele se află la o distanță de opt minute lumină. Într-un an, lumina traversează aproape zece bilioane de kilometri de spațiu. Această unitate de lungime, distanța pe care lumina o parcurge într-un an, este numită an-lumină. Nu măsoară timp, ci distanțe distanțe enorme.
Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Dragons of Eden: Speculations on the Evolution of Human Intelligence Paperback" de Carl Sagan este disponibilă pentru comandă online la 32.99 lei.Călătoria
Ieșeam în noapte, sus... Pe-acoperiș,
O umbră străvezie în surdină,
Cu pași plutind și parcă pe furiș,
Din lună îmi făceam o trambulină.
De-acolo, unde credeți c-ajungeam?
În cosmos? Da de unde! Vi se pare...
Un salt în timp! Tot pe Pământ eram:
În altă eră făuream cărare.
Giganții monștri, insulă de jad,
Nemaivăzuți copaci, sub foc de soare,
Flori vii, suave... Ape-n valuri cad...
În zare plânge marea în splendoare.
Și când credeam că-i drumul mai frumos,
Tot luna era leagăn revenirii:
Prin geam intra un suflet radios,
În trupul părăsit al rătăcirii.
A doua zi nu-mi aminteam nimic
Sau poate doar o clipă efemeră,
În care colindasem doar un pic,
Prin viața asta scurtă, austeră...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!