O spun deschis...
Te aștept să vii cu mersul grațios,
Spre mine zâmbitoare și splendidă,
Totul mi se pare enorm de grandios,
Ființă de gheață ce rămâi candidă.
Te ascult în nopțile târzii de insomnie
Spunându-mi cuvinte dulci, de miere,
Reintru pentru clipe în farmec și în reverie
Iar gândul mai aproape mi te cere.
Te văd întruchipată în tot ce e frumos,
În fulgi de nea, în mari poeme,
Iar sângele în vene tresaltă furtunos,
Când oare gândul va înceta ca să te cheme?
Nimic nu se va pierde din tot ce-a fost,
Doar tu ai fi putut să schimbi ceva.
Dar nu văd vreun oarecare rost
Și nici motive pentru a te îndepărta.
poezie de Mihai Leonte (20 ianuarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.