La dzâua muerilor (Poezie scrisă în limba românilor din Banatul Sârbesc)

La dzâua lor a muierească
Noi le urăm să trăiască
E ş-atunşi dacă urăm
Trăbă-ntâi să închinăm
"Trăiască muierili
Şi să golim paharili!"
Acuma la aniversare
Vreau să ţân o cuvântare
Unii spun că istoria
Ar fi-nşeput dâla ea
Şâ dă când îi pă pământ
Îş are ultimul cuvânt
... Acuma unge am rămas
Da... muierili-s tot acas'
Multe lucruri tră-să facă
Da dişie nu pot să tacă
Când să pun să bleocească
Nu măi pot să să oprească
Daia vedz noi ne-mbătăm
Că nu pucem să le răbdăm
Nişi fără iele nu pucem
Ş-atunşi îi musai să bem
Nu şciu şe-am vrut să spun
Acuma iară mă-mbăt tun
Musai să mă pregăcesc
Că trăbă să sărbătoresc
Da şe-i cumpăr la muiere
Îi dau o ladă dă biere
Şî facă cu ea şie vrea
Şciu că ea bere nu bea
Nu poace să mă ocărască
Că-i dzâua lor a muierească
Rămânie bierea iară mie
Ş-atunşi să ce ţâni bieţâie

poezie de Ionel Stoiţ
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum îl cheamă pră veşinu?

Într-o sară baba Chiva şî cu moşu ei Văsîlii,
Şăd pră scaun în şofru mare, şî ghijăsc dă cîcea dzîlii.
-Audzî babo, dzîşe moşu, nu şciu şe mi s-o-ntâmplat,
Pră moş Ion, veşinu nostru, nu şciu cum l-o fi chemat?

Aşa rău să mă zăuit, parcă n-am şciut vrodată,
Trăbă să îi întrăb baba. Ia să ies până la poartă.
Poace-o văd pră subpărece, ori măturând pră afară,
Gi rostît la marva toată o fi gata, acuma-i sară.

Uice-o văd, vine acuma, are două cănţi cu apă,
Pentru vaşili dîn ştal, să duşe şî le adapă.
- Tu Mărio, vino-aişea, că i-o m-am buzumenit,
Ş-aşa rău să mă zăuit, nişicum n-am măi pomenit.

Şciu pră toţi în satul nostru, cum îi cheamă, cum le dzîşe,
Chiar şî pră aia dă nu-s, d-oginesc sub neagra cruşe.
Baş al meu veşin şî precin, Ion, al tău bărbat d-o viaţă,
Să nu-i şciu numele lui! Ş-am vorbit dă gimineaţă.

Stă Măria şi să uită, şî nu-i vine parc-a crege,
Şî-i mirată, şi să strâmbă dă şi-auge şi şe vege.
-Mă Văsîlii, tu eşci prost? Ori vrei ca să râzi dă mine?
Şe-ntrebare îi şi asta? Ion îl cheamă, şciu eu bine.

-Ai dreptace tu Mărio! Cum naiba dă m-am prostît,
Să zăuit că el îi Ion, cu şin´̉̉ beau la asfinţît.
Bine că acuma şciu, că mă făşeam dă ruşîne,
Nu şciam cum să îl strîg să bea răchie cu mine!

poezie de Nicoleta Stavrat (noiembrie 2016)
Adăugat de Nicoleta Stavrat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea în vremea virusului

Chiar acum, dar
chiar acuma, mi-au luat călcâiele foc după tine!
Musai acuma, în învelişul din nu ştiu ce polimeri izolatori să ard eu cu flacăra genezei,
iar, tu, rece aidoma vremurilor de ciumă,
oh, când nici pur ca o piatră vulcanică,
nu m-ai atins!

Neapărat acum,
dar obligatoriu acum,
chiar eu să mă îndrăgostesc,
numai eu sa iubesc muntele de sare,
când pentru altul ai respirat virusul!

No, numai!
Nu eşti tu, cea plecată prin Gomorele
sodomiţilor!
Tu nici măcar ciumă nu mai eşti!
Eu sunt cu eterna Mea în vremea noastră!

Doamne,
Întrucât
Chiar acum sa mă îndrăgostesc eu,
musai acuma de cea care
poartă pe un blid de lemn
retezarea unui cap,
fără să ştie
că buzele lui nu vor amuţi niciodată,
în vremea dragostei
pe timp de virus!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism

Ce spun acuma nu sunt teze
Privind iubirea omenească:
Cei ce trăiesc, făr'să viseze,
Există fără să trăiască!

epigramă de Mihai Haivas din Tangoul poantelor în pas de vals (2009)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a supărat pe mulţime

A ieşit preşedintele din tipar.
Nu mai vrea să fie popular.
Acuma nu-i mai convine
Să facă băi de mulţime.

Se mulţumeşte cu: - Băi Emile,
Ce mă fac eu fără tine?
Cine-mi mai duce-n mulţime,
Decizia ce-mi aparţine?

Nu mai vreau să aud iară
Cum mă strigă ei afară.
Nu mai vreau s-aud mulţimea
Huiduind şi fluierând.
Haide, pleacă tu în China,
Că eu sunt puţin bolând.

Vezi ce faci cu autostrada!
Eu rămân să ascut spada,
Poate mai tăiem ceva,
Când iar criza ne-o-ncerca.

poezie de Dumitru Delcă (12 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fotbalu' dă muieri - poezie în grai bănăţean

Numa’ staţ’ şi m-ascultaţ’ şe-am păţît alaltăieri
Când m-or luat nepoţî' mei la fotbàl d-ăl dă muieri:
-Vino uico, hai cu noi, dă nu vrei să-ţ’ pară rău,
Că jioacă fecili noaşce cu Moldova Chişînău!

Ş-am plecat la meci dă fece cu Ghiţucă şî Păngele
Socotind c-atunşi când gată, schimbă bluzăli-ntră iele,
Ba de-avem noroc cu troaca, ne-am ghingit atunşi ca hoţî’,
S-ar pucea, dă dragu’ nostru, să îş’ schimbe şî chiloţî’.

Şî ne-am pus tăman în faţă, jios pe scamn, cum să cuvine;
Păi, dă-i vorba dă vreo ţâţă, să vegem cum îi măi bine.
La-nşeput, ieşîră-afară ălea dă la Chefereu…
Nişte gloabe una ş-una, cum ar fi măgariu’ meu.

Că d-o luam cumva pă babă ş-o puneam la dăzbrăcat
Pă lângă aşa mârţoaje ai fi zis că-i Miss Banat.
Şî-n sfîrşit ieşiră, uico, fecili dîn Chişînău…
Parc-erau făcuce-n şiudă, ca să-ţ’ facă sânje rău!

-Ptui… Bătu-m-ar să mă bată! nechezai io, ca un cal,
Cred că înşepînd dă mâne mă apuc şî dă fotbàl.
Şi porniră iuce jiocu’… Dă-i cu craşii în surducă
Pînă când, după o vreme, văd că una îi pă ducă.

Sta trâncită jios pă iarbă că ş-o dat d-a curi-n cap
Şî zbiera de numa-numa’ ca viţălu' la căsap.
Io-i şopcii lu’ Ghiţulică: -Asta naşte pîn’ la pauză!
Da dă unge, că-i d-a noastră… Toace îs la minopauză.

-Păi şe-i aia minopauză?…Măi Ghiţucă, zî-m’ odată!
-Minopauză-i, uico dragă, când muierea îi iertată…
Şî-nşepu mitanu-al doilea: Ţîn-ce-atunşea tămbălău
Că sări drept la arbitru una dî la Chişînău:

-Vreu pinalti…dă-m’ pinalti! o ţînea ea sus şî tare.
-Nu să poace, nu-i nişi vorbă, îi răspunsă prostu-ăl mare.
-Mândro, lasă-l pă nărodu’, îi strîgai, că îndăsară
Am să-ţ’ dau io un pinalti să ce ţână pîn’ la vară!

Ş-uice-aşa, fu gata meciu’… Cu Ghiţucă şî Păngele
Aşteptam, că una-două schimbă bluzăli-ntră iele.
Când colo, dădură mîna, să ţucară şî…atît,
Dă-mi venea să fac ca trenu’ dup-un meci aşa urît.

-Măi Ghiţucă, măi Păngele, m-am luat atunşi dă ei,
N-am vazut nişi crac dă ţâţă ş-am măi dat şî zăşe lei.
-Stai măi uico, stai o ţîră, c-am vorbit c-un fotograf
Să ne ducă pîn’ la ele să ne deie-un autograf.

Şî-uice-aşi, ţîne-ţ’ căşiula… Ţ-am găsît-o, du-ce bolii,
C-ai pierdut-o dă vreo lună dă la meciu’ ăl cu Poli,
M-o-ngesă pe cap Ghiţucă, iar Păngele, alt becheri
Îi dădu lu’ moalăr banii ca să bea vr’o două beri.

Şi intrarăm păste fece, dă-mi veni să cad pă space
Când văzui io şe-i-năuntru… mic cu mare dăzbrăcace.
Da’ să vez’ atunşi năcazu’… lucrătură dîn proţap,
Că mi să-njiupiră, frace, şî-m’ cărară pumni în cap.

Şe năroc c-avui căşiula, fi’nc-o grasă roşie-n buşi
Îmi dădu-n cap autografe cu un toc dă la păpuşi.
Iară Ghiţă cu Păngele când văzură-aşa o trabă
M-or lăsat pe mîna lor ş-or încins-o-n mare grabă.

Ş d-abia am măi scăpat, că-m’ dădură pă tot anu’…
Nişi nu şciu cum d-am ajiuns înăpoi la Gugulanu’.
Cît dă meci, şe să vă spun io?!…S-o gătat cu Nula-Nula
Şi chiar dac-am luat bătaie, bine c-am găsît căşiula.

poezie de Sorin Olariu din La Poşmândre - Antologie de poezie în grai bănăţean
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hei! dar multe se petrec în lume, şi dintre multe, multe bune şi rele multe! S-a întâmplat adică, ca feciorul de împărat să aibă şi o mamă vitregă, iară asta, o fată mare în păr, pe care a fost adus-o cu sine, având-o de la cel dintâi bărbat. Şi apoi, vai şi amar de acela ce cade în asemenea cuscrii! După gândul vitregei era să fie ca fiica sa s-ajungă soţie de împărat şi stăpână peste împărăţie, iară nu Lăptiţa, fata cea de păcurar. Şi acuma sărmana Lăptiţa avea să sufere pentru că n-a fost pe gândul vitrigei, ci după voinţa lui Dumnezeu. Vezi! aşa e lumea: chiar şi acolo e rea unde o poartă gândul cel bun. Era acuma în gândul vitrigei ca întâmplându-se după cum a fost zis Lăptiţa, să facă pe lume să creadă şi să creadă feciorul de împărat că nu e precum este şi precum s-a zis. Nu putea însă face nimic, fiindcă feciorul de împărat stătea de-a pururea, zi şi noapte, lângă soţia lui. Îşi puse dar de gând ca, cu una, cu două, cu vorbe şi iscusinţe, să-l urnească pe acesta, iară după aceea, rămânând Lăptiţa în grija ei, a ei să fie grija. Ştia că nu-i va fi greu să afle cale şi chip.

Ioan Slavici în Doi feţi cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vrut să se bronzeze

A fost şi ea la mare,
A fost pe litoral.
A stat prea mult la soare
Şi-acum stă în spital.

A vrut să se bronzeze
Mai mult ca un ţigan.
Acuma stă-n proteze,
Cu ochii în tavan.

Acuma se bronzează
La becuri cu neon.
În venă-i perfuzează
Sângele unui alt om.

Aşa păţeşte omul
Când se vrea viteaz.
Se roagă-apoi la Domnul,
Să scape de necaz.

poezie de Dumitru Delcă (26 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezire tardivă?

Sunt un sexagenar, dar totuşi vreau
Să stau la pieptul tău precum un ţânc:
De bebeluş am învăţat să beau,
Învată-mă acuma să mănânc!

Pe-ascunsele cărări am colindat,
Cu pas de orb, legat la ochi, cu-n băţ,
N-am ascultat de nimeni niciodat',
Învată-mă acuma să învăţ!

De multe ori, de viaţă doborât,
Luptat-am să devin învingător:
Am alergat, vremelnic m-am târât,
Învată-mă acuma ca să zbor!

Mi-am înfruntat duşmanii cu umor,
Cutreierând şi oaze şi deşert:
Am fost şi crud şi neîndurător,
Învaţă-mă acuma ca să iert!

La pieptul tău, de rele ocrotit,
Regretele acum mă copleşesc:
Căci egoist, eu m-am lăsat iubit...
Învată-mă acuma să iubesc!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii spun că atunci când un cuvânt este rostit, moare. Eu spun că în acea zi, şi în acea clipă, începe să trăiască.

Camelia Opriţa în Buna educaţie în era glaciară (2020)
Adăugat de Stoian Romeo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuma când toate...

Acuma când toate spre viaţă s-avântă
De ce a ta frunte umbrită-i de nor?
N-auzi ciocârlia voioasă cum cântă
Rotindu-şi spre soare grăbitul ei zbor?

Te uită cum cerul privirea încântă,
Şi-ascultă ce-ngână sfătosul izvor
Acuma spre viaţă când toate s-avântă.
De ce-ţi este fruntea umbrită de nor
când râde câmpia de iarna înfrântă
Şi codrul tresare în şoapte de dor?
De ce nu te bucuri de-un vis trecător,
Şi zilele-apuse de ce te frământă
Acuma când toate spre viaţă s-avântă?

poezie clasică de Jean-Boniface Hetrat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa

Unii spun că este iadul, alţii spun că-i doar un test,
Eu le spun că este vadul, s-au chiar vârful Everest.
Unii spun că este moartea, alţii spun că e puterea,
Eu le spun că este cartea, cu care sporim averea.
Unii spun că-i o idee, alţii spun că este arta,
De fapt e Calea Lactee, prin care noi trecem Porta.
Unii spun că-i competiţie, alţii spun că e iubire,
Eu le spun că-i repetiţie, mixată cu fericire.
Le mai spun că e credinţă. Când trecem prin suferinţă
acumulăm cunoaştere, despre a noastră naştere.

poezie de Dumitru Delcă (13 octombrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa veste mi-a luat somnul...

Să vezi şi să nu crezi... în frâie, ea, mama cailor a prins
Un armăsar de nota zece, cu ochii galeşi şi distins...
Acuma nu ştiu dacă Diva l-a prins pe el, sau el pe ea;
Am auzit, cumva, că totul ar fi pornit la o cafea...

Pe undeva prin alte sfere, pe unde Cupidon căta
Să mai ţintească două inimi şi cum prin univers umbla
Zărit-a un Adam şi-o Evă, ce se priveau pe-ascuns cu jind
Şi-şi zise: Ei, pe ăştia e musai în cătarea mea să-i prind

Şi dădu drumul la săgeată şi-i nimeri pe amândoi
Şi cum văzui eu chiar aseară, nu-i nicio şansă să-i dezdoi...
El o privea cu însetare şi o scana de sus în jos
Visând la ce avea sub bluză (eu îi cunosc bustul frumos).

Şi i-aş fi povestit mai multe, dar să descopere îl las,
Când o să vrea, sau nu ştiu, poate, mai jos de brâu o fi rămas...
Iar, Diva, ce să spun? Frumoasă cum n-am văzut-o niciodat'
Se alinta, simţind că fluturi pe dinăuntru se tot zbat...

Dar, ce spun eu, că treaba-i alta, chiar de botez se pregătesc;
Când o fi fost însămânţarea, nu ştiu. La cai o fi firesc
Să naşti chiar dup-o săptămână şi din priviri să rămâi grea...
Dar, ce-mi fac eu aşa probleme? O fi ce-o fi şi vom vedea...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soseşte moarte - pot acuma spune

Soseşte moarte - pot acuma spune
Ce din mândrie gura-mi nu spunea:
În dulcile trecute vremuri bune
De dragul tău bătu inima mea.

Sicriu-i gata, lumii zic adio,
Cobor în groapa liniştii depline;
Dar tu rămâi în urma mea, Mario,
Plângând, ades te vei gândi la mine.

Te mângâie şi veselă fii iară,
Nu-ţi frânge mâinile fără folos -
Aşa-i destinul omului: să piară
Orice e bun şi mare şi frumos.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se deşteptă se şi duse acasă fără să bage de seamă că îi lipseşte inelul din deget. Acasă daca ajunse, ia palatul de unde nu e. Pierise ca şi când n-ar fi mai fost, iar în locul lui găsi iarăşi bordeiul părinţilor lui. Se mai căi el o toană de neghiobia ce făcuse, dar acuma prinde orbul, scoate-i ochii, povestea ăluia. Se hotărî dară să se întoarcă la împărăţia lui, să nu se mai întâlnească cu nişte asemenea oameni răi la suflet. El zise şi părinţilor lui să meargă cu dânsul, să trăiască ca în rai. Dară ei se mulţumiră a le rămânea oasele în sătuceanul în care se născuseră, şi poftiră fiului lor o viaţă lină şi fără de supărări diavoleşti. Bietul Făt-Frumos, trist că-şi pierduse inelul, trist că părinţii săi nu voiesc a merge să trăiască cu dânsul, sta cu capul rezemat pe mână şi se gândea cum să facă ca toate să-i iasă înde bine. Când, deodată, se înfăţişează înainte-i vizitiul ce-i dase împărăteasa.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centenarul Unirii

Scumpa noastră Românie,
Astăzi, la aniversare,
Îţi urăm doar bucurie
Şi..."La multe centenare!"

madrigal de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si ploua...

O adiere-ncet îmi bate
În geamul ce cândva sticlea,
În minte-mi vine-un gând aparte
Ce-odată chiar mă bucura.

Privesc în gol, în depărtare
Alerg pe loc şi mă întreb
Cât timp voi mai trăi eu oare
Precum un singuratic cerb.

Din bezna nopţii-ntunecate
În mine s-a aprins o stea
Căci eu credeam că poate-n-noapte
Vei lumina privirea mea.

Mi-ai spus că-i soare, că e cald, e vară
Mi-ai spus că-i soarele pe cer afară;
De înţeles însă îmi dai
Că-i zi ploioasă, zi de mai.

Minţind îmi spun că nu te mai cunosc
Dar ştiu prea bine,-i fără rost;
Când îmi apari în zi sau noapte
Te simt mereu tot mai aproape

Din nou încerc să mă apropii
Te văd, aproape că-mi zâmbeşti
Dar tu mereu te ţii de şotii
Eu ştiu că tu mă păcăleşti.

Dar lângă tine când sosesc
Şi când încerc ca să-ţi vorbesc
De-odată se porneşte-un vânt
Iar de la tine nu scot un cuvânt.

Îţi spun că multe vreau mereu
Ca să-ţi transmit din gândul meu
Dar tu priveşti în depărtare
Numai de mine nu te doare.

Şi astăzi totul e la fel
Căci soarele-i pe cer afară
Îţi spun că tu eşti al meu ţel
La tine însă plouă iară…

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuri în cuvânt

Un val de teamă s-aşează pe popoare
Scrâşnind, şi-nalţă tabla aburii pe casă.
Vânt bătrân şi blând încearcă o schimbare,
Plimbăreaţă Luna se-aşează pe terasă.

Revino, scumpa mea, e acuma timpul,
Dureri vor sta cu noi la îndelungat taifas...
Se scurge bătucit pe cărări răstimpul,
Iar ora o vom potrivi c-un ecou rămas.

Curaţi o să ne-ascundem iară în cuvânt,
Vom încerca să îi refacem vieţii jocul,
Jaloane albe s-aşezăm în crezământ
Şi zeul ce ne-a repartizat norocul.

poezie de Stelian Platon (20 august 2015)
Adăugat de Stelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amnezia

O amnezie e cutuma
La care cred că sunt imun
Şi-aş defini-o chiar acuma...
Dar nu mai ştiu ce-am vrut să spun.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Nicolae Bunduri
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui David Valentin

Amice dragă, nu ţi-am spus,
Acuma însă-ţi spun frumos:
Sunt unii care cad în jos,
Eu, mai al dracu', cad... în sus!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românilor din Voivodina

Toţi românii la pucere,
Tare fain, nimic dă spus,
Acuma ni-s mândri tare
C-am făcut şi noi... ţircus.

epigramă de Ionel Stoiţ din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!