Degradatori de nație
Trăim perpetuu în rușine
Oh, națiune, biet popor
Condus de-o gașcă; golănime
Politicând interes... lor.
Rămânem prinși tentacular
De-o caracatiță gigantă,
Infipți în ac de-un insectar
De-o vanitoasă... atentantă.
Mă îngrozește-un car de silă
Că-s provenit de-un timp lugubru
De-o neștiință crasă... Am milă
De mine, ex... comunistul sumbru.
Nu-i-ndeajuns că m-am dezis
De putrezimea de prostie,
De lene, pungășii-n permis
Că știința-i bunul... din hoție?!?
Chiar de-am fugit de pângărire
Să-mi pregătesc suflet și minte,
Să fiu la ai mei dreaptă proptire,
Acumulat... Tot, mă dezminte!
Mă regăsesc făr-apărare
Printre zeci-mii de impostori
Cu școli făcute-n adunare
'n ștampile... falsificatori!
Sunt toți un sifilis infect
Cu prelungiri de spirochete
Crezând că viața-i un deject
De consumat, de ei... pachete.
Se-adună spurcăciuni în haite
Ce nu cunosc nimic, doar banul,
Ținându-se complici la toate
Printre minciuni... hulind sărmanul.
Ne vând la unguri, la țigani,
Ne mint că Regele-i de vină
Că suntem toți niște orfani
De bunuri, de străbuni... de-ocină.
"Iubesc", fără de suflet, răul
Ce ni-l vor nouă și lor bine;
Îmbrățișați, ne sunt călăul...
... Delapidând fabrici, uzine.
Pervertesc scris, realitate,
Martori, timpul din amintiri,
Mizând pe-a noastră lașitate
De mărunți ego-n... deveniri.
Ne-alegem propria tortură
Votând inepți, pe o găleată,
Căci vrem să fim lepădătură
De sclavi cu școli... Ne vrem otreapă!
Ne fură Rege, ne mințind
Că nu-i român, cum au vândut
Obștești germani, evrei, țintind
S-aibă doar ei, mai mult... avut.
E țara un nisip instabil
Cernut de-o sită a lor, ostilă,
Ne numărând boabe, contabil;
Votanți, spălați pe creier... bilă.
Huliți; strâmbă filozofie
De-avut obștesc, doar pentru unii,
Comunism suntem, parșivie
Cu legi... că miere fac tăunii!!!
Cultivăm văz în cataracte,
Auzu-l cenzurăm cu zgomot...
Trăim anonimi, fără acte,
Fără de drepturi... Ei sunt "promot".
Din ideal răstălmăcit
De-un "Capital", dintr-un marxism
Comun, perfid am proslăvit,
Inducând falsul... comunism.
Ode la odioși cântăm;
Un Iliescu cu-n Năstase,
Cu Ponta-n "gol" ne afundăm,
Umflați... de-agonisiri și case.
Ne păcălim că ardelean
E ungurul, Moldova-i rusă...
Cirtaci de un rebut Traian
Ce știe tot... călău cu trusă!
Luați-i pe rând; Roman, fălos
Instantaneu pe frontispiciu
Și-un scelerat cu-obrazul gros;
Poet Dinescu, dând cu... biciu'!
Intoxicați de false antene,
Din bani de neam, de-un"Felixescu",
Un Vântu, cu realități pe teme
În sărăcit popor... Îs "maestru"!
Ce liberali? Ce dreaptă? Îs strâmbi;
Patricieni ce-au luat benzină
Pe gratis și privim scălâmbi
Cum plinu-l facem... c-o chenzină!
Pe barba lui Constantinescu,
Mare Ciorbea n-a fost... Un tun,
Ne-au dus cu vorba, cu perversu';
Regat vom fi... vânzând tutun!
Femei dau lecții de purtare
De rochii mini, gând la fel,
Cultivând adulter; trădare
De neam... Partinice cu țel!
Ne refuzăm Regalitate
Și Sârbi, Băsești, fac dinastii,
Din popor, pupularitate...
Naivi creduli, iubim... prostii!
Își strâng averi, un capital,
Căci sunt convinși "capitaliști"
Să ne hrănească... animal,
Egal cu ei... Noi comuniști!
De ce ne-am pregătit în școli
Adevărate, în bănci, pe coate
Stând zilnic, mânjitori de coli...
Și nu-mpărțim, ce-i zi... de noapte?
De ce ne credem incapabili
Să facem tot ce-am învățat
Și lăsăm proști și profitabili
Să scoată țara... la mezat?
De ce suntem toți lașitate;
Nu-i arestăm că ne-au vândut;
Ne făcând unul, unitate
Într-un colos, cinstit... de vrut?
De ce lăsăm să ni se ia?
Totul e-al nostru, ce-am avut
Cu sânge câștigată, țara!...
... Am lăsat tot ce-i peste Prut!?!
De ce lăsăm pe trădători
Să ne împartă din pământ
La alți "români" nevorbitori
De limbă... Ce nu știu de "sfânt"?
Și-am milioane de-ntrebări,
Cum noi suntem tot milioane
Întinși peste oceane, mări,
Uciși prin gări... prin avioane...
... De ce nu ne-ngrijim de țară
Ce ne suportă fără vină
Și-i facem numele ocară...
De ce români?... Gintă latină?!?
De ce sunt alții, la fel, bine?...
Că-s tot la fel ca noi, umani?!?
Putem să fim, tu și cu mine,
Din nou popor... Daci și romani!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prostie
- poezii despre monarhie
- poezii despre comunism
- poezii despre realitate
- poezii despre minciună
- poezii despre bani
- poezii despre Ungaria
- poezii despre România
- poezii despre adevăr și minciună
- lecții de engleză
Citate similare
Vlacav (Închinare lui Vlacav Havel, dramaturg martir și fost președinte al Cehoslovaciei, cu ocazia zilei înmormântării)
Îmi duc culpabil crucea cu semn de ortodox
Oriental, de patimi cu nesătui de sânge
Ce-i am, plini de păcate, negrii precum un cox
Pe lanțul plin de gene de un popor ce plânge.
Și ultimii-s mai răi, că le-s ostatic, îs vii,
Îmi scrijelesc perverși pielea, mi-o iau cu gheare
Și morții mi-i reneagă, mă mint, te mint, să știi
Că sunt benefici, sfinți, călcându-ne-n picioare.
Sunt curve mișelești ce-au lins în scurs de bale
Tiranul prost și mândru de-un neam îngenunchind
Și-apoi s-au șters la gură și-au făcut semn de zale
De lanț, spunând c-au fost ei pedepsiți... Rânjind.
Așa-mi rănește suflet Ion, zâmbet de crime
În haită cu Adrian, un Gelu mă sfidează
Cu ochi de asasin, Petre-i rai de ruine
Și toți își joacă rol, iar Sergiu-i dirijează.
Și-s mulți că tagma-i mare, aceeași-s dealtădată,
Cu toți martiri pretinși că-s ei pedeapsa-n sine
Și cred că dând din ce-am, biserici făcând gloată,
Își spală creier, sânge, în preoți ce-s mulțime.
N-am învățat nimic, refuzăm învățatul
Și de la alții puri și moi cum catifeaua
Și de la cei de-ai noștrii, fugiți riscându-și datul...
Ne autoflagelăm tot invocând beleaua.
Suntem fără noroc, ce l-am înmormântat
Cu Rațiu, c-un Coposu și-nmormântăm cu Rege,
Căci ce-s scursuri noi credem, nu un Havel arestat,
Ce-a suferit și-a scris cu sufletul pe lege.
E simbolul Vlacav, de-o lume ce-i apusă
Și de-un popor tăcut și demn, lovit de soartă,
Împins de răul estic, de libertăți răpusă,
Ce și le-a vrut popor și-o țară vrută moartă.
Îi plâng astăzi pe cehi, slovaci, îl plâng pe Havel
Vlacav, îl am exemplu, mă plâng amar pe mine
Că n-am avut noroc, trăiesc în Turnul Babel
De hoți, analfabeți, de proști, corupți... Nu-i bine!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre învățătură
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
Lângă respectul nostru de români...
Ne-au sărăcit, ca peste tot în lume,
Un neam de trădători și de hapsâni.
Ne-au murdărit, ca nație și nume,
Din tot ce-am fost odată, ca români.
Dar nu ei sunt români adevărați.
Nu ei se țin ca țara să nu piară.
Noi stăm aici de griji împovărați
Și suferim și ură și ocară.
Să ducem veșnicia de români
Și plaiul mioritic să nu moară.
Ei doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar nu mai au nici inimă nici țară.
Nu ne-am vândut copii și nici părinți,
Să căpătăm arginții, precum Iuda.
Când te-om primi, sunt sigur, ai să simți
Că-n palma noastră, odihnește truda.
Și chiar dacă acum suntem stăpâni
Doar peste sărăcia din hambare,
Lângă respectul nostru de români,
Te vom primi cu pâine și cu sare.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trădare, poezii despre sărăcie, poezii despre respect, poezii despre pâine, poezii despre odihnă, poezii despre murdărie, poezii despre inimă sau poezii despre adevăr
Atentat la popor
Azi țara mea a pierdut popor,
de azi noapte condamnat la moarte
de-o haită de tâlhari aparte...
ce vor ca tot să fie al lor!?
Și haita toată îs infractori
ce prin minciuni i-a tot promis
poporului un trai de vis...
Mascați onești, din ce-s... orori!
Demult s-au adunat partid
scursuri abjecte de bandiți
din nespălați, în preamăriți
crescând... cum hoitu' umflat, putrid!
Toți fără carte, huligani,
sau diplomați prin alți parșivi
la fel de lepre... inventivi
și-au reclădit moral... pe bani!...
... Bani luați din gura celor mulți,
săraci, muncind din noapte-n noapte,
cei caști, onești, cu multă carte
să țină leneșii cu burți?!?
Ciuma, cum mâzga, a invadat
tot Statul, demn de al său neam,
înhămând nație cu ham,
s-o ducă-n hăț... către mezat?!
Sunt spuma supei, de-aruncat,
mizeria, necomestibil,
sunt hoarda, sursa de oribil...
ce ne vor moarte... lor, regat!?
Ne-au făcut legi, făr' să dea seamă,
să fure ei nestingheriți!
Cu barda au dat în necăjiți,
să n-avem drept la țara mamă!!!
Ne vor pe toți, ca mine, afară,
să fie numai ei în hotar.
Pământul, patriei, de dar
și-l vor doar lor... Bestia, fiară!!!
Câți "proști" om fi, cum ne cred ei,
dar mulți, mai mulți suntem și, buni
să strângem cloaca de nebuni...
Să întemnițăm pe derbedei!!!
Cât încă avem patriotism,
mai ne iubim copii, părinți,
să ne-adunăm și mușchi și minți...
să jugulăm hoți, cretinism!!!
Oh, Doamne, dă-ne Tu putere
s-aruncăm ochelari de cal
și noi, poporul, ca un val
să nimicim zoaia de himere!!!...
... Să-i punem pe parșivi la zid,
la hoți să le luăm ce-au furat!!!
Să fim, de ambiții, dezlegat
popor din nou... El, nou partid!...
... Al celor mulți, cu cultul legii
crescuți toți șapte ani de-acasă,
cât încă, Doamne, avem casă...
să stârpim hienele fărădelegii!
Să-i pedepsim, pentru popor!!!!!!!!
Să-i arză dracii-n iadul lor,
cu averi, să aibă foc s-ațâțe!
Tot neamul lor din lei, în mâțe
să-i îmblânzim... De nu, cu-omor!!!
Că morții mei, străbuni, o vor,
căci criminalii... nu-s de-ai lor!!!
Of, țara mea, al meu popor,
oh, drag ce-mi sunt, aș vrea să mor,
protest doar să rămân, un dor...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre patrie, poezii despre legi, poezii despre țări, poezii despre proteste, poezii despre promisiuni sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Epilog "La Astrul... sau... Odă Păunesciană"
E-un 5 noiembrie-nspre un sfârșit de an
Ce nu și-a dat obor de trecere în timp
Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp
Pentr-un colos de zeu, un Adrian.
E-al neamului Icar, înaripat pedestru,
Predestinat de-avea un 20 de 10
Să-i fie an, când timp nu va mai trece
Frumoasa pasăre de vis ce-i Păun-escu...
Mă plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean
nspre mii de nimeni ce-l lovesc, talazuri
Tot țărmurindu-l și-i creând necazuri
La sufletu-mi din suflet, Adrian.
Mă zbucium să-l păstrez în gând, alpestru
De ochi ce mă priveau prin recitaluri
Când versuri mă-ncâtau în loc de baluri
Din sufletu-i imens, de-un Păunescu.
Sunt printre nimeni ce-a lăsat, sunt un orfan
Și n-am puterea să-l întorc și nici să-i scriu
Nu pot să-l iau de mână, să-l reînviu
Și-l pierd, într-un week end, pe Adrian.
Am inima o vioară de la Porumbescu
Iar glasul lui divin îmi sună-n tâmple
Lumea nu are ce să mai întâmple
Să merite mai mult de-nalt de Păunescu.
Bucată ruptă-i de la țara-i de alean,
Ce-o venera titanic cu sinceritatea
Doar el ce-avea, că noi n-avem celeritatea
Să-l întregim... și Prut și Adrian.
Îmi moare inima de-un dor ecvestru
S-ascult îndemn, fără de bici, de duh
Din vocea-i caldă, spartă din văzduh,
S-o am în minte, neuitată, Păunescu.
Țineți-vă să nu rămâneți van
Cum sunteți azi doar simpli impostori
De nu veți recunoaște-n timp valori
Continuând să renegați un Adrian.
Mă scurg azi printre lacrimi pic cu pic
Căci nu-l mai am profet, nici înțelept
Pe Păunescu Adrian, de-inimi de poet...
Mă simt că nu mai sunt, sau sunt nimic.
Și nu uitați c-o să va fie dor
De-un chip de basarab de-un neam întreg,
Minte și gând sublim și nu-nțeleg
De nu vă vreți prin el, popor nemuritor...
Adrian Păunescu nu-i blestem
Dar vă va fi simbol de anatemă
De-o țară care-și pierde zilnic stemă
Făcând-o fără el un recviem!...
PS...
Etern voi venera pe-al meu maestru
Misterul pur de-uman în amestec cu talent
Poetul implicat în veșnicul prezent
Rămas fără de trup, un nume, Păunescu...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre timp, poezii despre înțelepciune, poezii despre vioară, poezii despre versuri, poezii despre valoare, poezii despre trup și suflet sau poezii despre talent
Oh țară...
Ce păcat că mă trag, azi, din țara rușinii
Și-i păcat reciproc, că și ea m-a pierdut...
Și-o respect, că mi-e cuibul, de loc al venirii
Drept tărâm... Ce credeam fericit început!
Și-a mânjit plai de vis, de ambiții deșerte
-Jucând rol de-un popor, ce-și pretinde valoare-
Ce răsare-n mirosul de hoituri dejecte
Cu tărie de moț... Atotprovocatoare!
Ce păcat că mă supăr pe-un loc, de pământ
Fără viață, conștiință, rușine, credință...
Și mă plâng, că n-am cui, ca și alții înfrânt,
De-o izbeliște sumbră... În vid de conștiință.
Unde-mi sunt și părinții, prietenii lor,
Ce mi-au dat din bun-simț, gustul fin al valorii?
Ce păcat de imensul nedrept!... Muritor,
Mi-aș dori să reînviu... Frumusețea splendorii!
Tot mai sunt pionierul, pitic, patriot
Și nu vreau, decât singur, să-mi cer libertate;
Din bunici la părinți, s-o redau la nepot...
Sunt român gând și sânge... Pentr-o eternitate!
Deci îmi iartă, tu țară, îmi iartă popor,
Judecata-mi spre cei ce-au drept simbol..."golan",
Ce-au furat un drapel și-au lăsat un cotor
... Ce-i din os de străbuni... Pentru ei un ciolan!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre înfrângere, poezii despre început, poezii despre sânge, poezii despre supărare sau poezii despre simbolistică
Frica
Ce înseamnă frica pentru o țară;
Să-și dea tot, trup, pentr-un popor,
Să-l aibă scut pe contur, sfoară
Pe margini... brâul salvator?
Popor, ce înseamnă; fără frică
Să-și crească fii, s-apere țară,
Dându-se tot, rege, vlădică...
Să fim NOI și ce vrem... de afară?
Oare de ce străbuni slăvim
-Puși poze în file de istorii-
Ce și puțini de-au fost, iubim
Viteaz, nu frica? Ai noștri!... Glorii!
Ori, doar străbunii au fost popor
Și nu ne-a mai rămas o țară,
Dacă în prezent -nu viitor,
Neștiut-... frica ne doboară?
Ne pierdem ființa zi de zi,
Lași, pierdem până a începe;
De-o frică, fără a ști ce-o fi?...
În jur, sunt toți buni!... Noi, otrepe?!?
Intrăm perdanți pe stadioane,
Putori, fricoși -că-s mici sau mari-
Și-n muncă creăm doar... baloane;
Idei fabricăm, din guri... tari!
Suntem retivi, doar narcisiști,
Cu frica de acceptat idei,
Neștiind că nu putem; artiști,
A conturna adevăr!... Noi, zei!
Nu învățăm din experiențe
-Ce alții, în jur, le-au petrecut-
Și rău fricoși de competențe,
Nu le asumăm; furăm știut!
Păcat, doar suntem toți egali
-La fel de înalți- noroc ne pică!
Neîncrezători potențiali;
Pământ, de Soare, n-are frică!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre viitor, poezii despre salvare, poezii despre prezent, poezii despre noroc, poezii despre neîncredere, poezii despre narcisism sau poezii despre muncă
Țarăfobi
Mă torturez, aproape, cu întrebarea
Ce ar trebui să fie-n orice clipă
Pe buzele oricui, ce-ar ști că se înfiripă
De când s-ar ști crescut fruct, țării... ce-i e floarea.
De ce n-om fi sămânța cu seve siropinde
Din sol plin de strămoși, gustat legume, fructe,
Vânat, ignat, crăciunuri, doar știind să se întâmple
Și amor de-o scoarță calcă, ca piele... ce i-ar vinde?
De unde atâta ură să nu ne cultivăm
Parental maniere, păduri nu mai sunt coli
Și minți sunt doar minciuni, nu finisaje în școli...
Și-am devenit rușini... de-o țară, ce trădăm.
Păcat, că oratorii, de Cicero, ierboase,
Golașe de sămânță, îs perfide logorei,
Când țara ce-o iubesc e mamă de mișei
Și-și plânge o Dunăre de lacrimi... și-ai mei oase.
Rămân, nu cred că-s singur, un visător copil,
Că timpul spală pietre, din mine, ce vor fi
Și de-alți de-ai mei sădiți, ce știu doar a iubi
Și va ploua cu norii de-un zbor, de țarăfil...
Ce mă fac singur, eu, să împiedic din fobia
Nebună, să sădesc filia... România!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre iubire, poezii despre fructe, poezii despre școală, poezii despre vânătoare sau poezii despre visare
Plângând
Mi-am pus în gând de astăzi singur să mă plâng
Și să-l adun de azi picuri de-o mare în amintiri,
Că nimeni n-o va face apoi când trup mă frâng
Și un alt recensământ n-oi fi între omeniri.
Și am plânset așa mult, ce-am adunat să-l vărs
Că l-am acumulat din părinți moșteniri
Ce nimeni nu mai plânge, îs doar putregaiul stors...
Și atât de mult au dus cu ei, dor și iubiri.
Să mă spăl singur eu păcate în lacrimi, milă
Să mi-o port eu povara, că pe alții n-o să-i am
Prinși doar de treaba lor, ce lasă în urmă în silă
Ce-o am; o știu e-un pic, mi-e scrisă în os din neam.
Se stoarce suflet apă, de-un dor de ce nu știu
De ce-am uitat; prieteni, dascăli, iubiri, neștiuți
Ce i-am avut, atins, văd chipuri 'ntr-un târziu;
Încețoșat se uită de-s încă, ori sunt pierduți.
E mult mai bine așa, timp nu-mi las datorie
Și-mi liniștesc și suflet, parcă-s mai pur, curat
Și obrajii, ochii-mi șterg, ce-s becul de-o făclie
Cu multe raze, stele-n lacrimi cu gust sărat!
Mă prăbușesc mă înlăcrăm pe foaia de hârtie
Că nu mai pot de răul ce-mi pare că mă trec
Pe nesimțite, sperând că mie n-o să-mi vie
O zi când nodul, ce-am în gât, îmi va fi de înec...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre moștenire sau poezii despre hârtie
Deplâng
O națiune, țară, suntem mereu pe val,
Celebri-n Europa, prea bine cunoscuți;
Am depășit frontiere și orice areal...
Nu-i seminție-n lume, să nu fim des văzuți.
Avem cutume multe, originale, brand;
Proxenetismul, furtul, viol și tâlhărie.
Suntem de neîntrecut, într-un continu trend
Și veșnic invocăm a noastră sărăcie.
Pe seculari nomazi, nu-i mai numim țigani
-Cum lumea întreagă-i știe și nu-i peiorativ-
I-am avansat în rromi, descendenți din r... romani?!
... Plini de năravuri multe și lene, drept motiv.
Nici setea neîntreruptă -nu de cultură multă
De surogaturi tari, etilice miresme-
N-o recunoaștem plagă. E cultul de-o ocultă
De spirt de bărbăție, băută, din aghiesme.
Ai noștri, vașnici tineri, nu la Paris învață;
Mânjesc Spiru Haret, un nume demn de stimă...
Sunt diplomați... de genți; jargonul îl înhață...
În muzică-s experți; maneua e sublimă!?
Suntem o garanție în creatori de taxă
-Ne batem cu "prostimea" de-un continent, întreagă-
Vânzând cu insistență noi dări, vrem nouă axă;
A furtului de bani și tot furt ca să-l dreagă.
La noi și Parlamentul, e de parlamentare
-Nu de condus o țară- e vorbă și injurii...
Se duc ca la spectacol, ce nu plătesc; e luare
De șpăgi... Sau stau să doarmă sau să-și expună nurii.
Și la dreptate facem, continu, brevetări;
Căci doar se știe bine, justiția e oarbă
Sau chioară la săraci, sătui de-mpovărări...
Căci, șmecherii sunt, EA!... Și-ați vrea, ea, să se toarnă???
Dăm lecții de salarii, pe bani împrumutați,
La creatori de-nscrisuri și cereri nesfârșite
-Ce-nvârt, ca la magie, zeci-mii de bugetați-
Făcându-și singuri reguli și pensii nesimțite!
Oh, țară unicat -cu vot fără valoare,
Căci cel ales nu poate nimic ca să conducă-
Niște senili numiți, mențin urgentă stare;
Răstoarnă ierarhii, "crach" țării ca s-aducă.
O tristă existență-ntr-o lume -unicatul,
Excepție terestră de țară- deveniți
Fără de leac, negând, că noi suntem păcatul...
Perversități cu crez, de Dumnezeu sortiți!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parlament, poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe, poezii despre somn sau poezii despre salariu
Urât popor
Urăsc popor fudul că-i prost, mândru netot
și-mi ține țara în gropi și glod de-atâta lene,
iar prizonier mă zbat să-mi pierd spurcate gene,
căci mi-a luat drept și la ce-aveam și drept la vot.
Urăsc popor needucat, fără rușine
un cerșetor ce-și vrea doar mațul cât mai plin,
furându-și țara să se-ndoape cu peșin...
copii și-i vrea masteri și doctori din jivine.
Urăsc popor ce se încântă din minciună,
ce se-mplinește când pe altul îl distruge,
rânjind din spate de-un ghișeu și de-i ceri fuge...
Că "nu e el și de nu-ți place... dă arvună!"?
Urăsc popor cu mințile-n hipnoză sumbră,
hrănindu-și suflet din stropit cu apă chioară
din măturoaie, pupând moaște... Pus pe-ocară
de-i spui de hoți..."Că nu-s penali, au făcut... umbră"!?
Urăsc poporu' ce și-a ars boieri, conace,
uzine, fabrici, mi-a lăsat țară-n chirpici,
își pupă hidre comuniste, măscărici...
ce i-au dat gloanțe drept răsplată, gând rapace.
Urăsc popor ce-și tot bocește sărăcie
și-n nesimțire nici s-aleagă nu se apleacă...
vrea-n jur o lume lui să-i dea, "măcar oleacă",
să-l omenească, doar pe el, cu "omenie"!?
Urăsc poporul mitocan cu înalte școli
pline de mentori pedofili, conturi bancare
nu-n bănci de studiu, în umplerea de buzunare
pe mâzgăliri, teanc de diplome... "Multe... coli!"?
Urăsc popor, un autist ce nu se vede
orb, surd la tot ce omenirea a exersat,
că el e geniul, ce "Iisus l-a și lăsat"...
Făr' să-nțeleagă că-i lăsat... nu că l-ar crede.
E premiant poporul meu, "cel mai deștept",
dar n-a luat Oscar, e bun hacker, trage tunuri,
clonează cărți, ce nu citește... Bunu' îs bunuri
ce nu mai face... "E bunul țării...", un inept!!!
Bai nu-i că-i snob și că mă-njură... în înțelept.
12.12.2016
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre răsplată
The cool man
Doar sâmbătă trăim
Și suntem tineri...
Poate și vineri...
Restul nu muncim.
Doar vânăm nururi
Și avem mașini.
Trăim din tunuri,
Nu știm de rușini.
Și-avem "fetițe"
Nu să le iubim;
Le vindem "fițe"
Și le "ocrotim"?!
Suntem în gașcă,
Școli nu prea avem.
Viața-i o "pleașcă"
Timpul ni-l pierdem.
Babacii-au bani
Și-i moștenim.
"Luând" gologani
Card oferim!?
Nu avem milă,
Dăm "recviem".
Muncim din silă...
O țară... suntem!!!
So young we are
We like the fun
Life's like a "Bar"
That's the cool man!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre protecție sau poezii despre ocrotire
A revela ție
Ce revelație trăiesc în plin lugubru
Deodată păcălit de propriul ego
Încrezător imaginii non stop, placebo
De zi cu zi, visând mizeria-n picaj salubru?
Sunt de-un ceva timp însumi eu cu mine
Atât de strâns că nu remarc schimbare
De suflet nevăzut, simțit, de fizic un atare,
Crezând că zboru-i infinit și tot ce-i roșu sunt rubine!
Nu, timp nu trece de nu-i ceas sau nu e limbă
Să miște sau să-ți strige, sau șoptească
Pe-ascuns, să-ți dezgolească falsa mască
Ce-o porți, o măsluind că nu se schimbă!?
Așa-i o zi când brusc nu ști ce ești
Și răul ți se-nfige-n minte-n cărnuri
Definitiv ș-imunul piere, visu-i fum pe hornuri
Mânjind din negru-n gri spre alb!... Întinerești?
Cum, oare toți au fost la fel deodat' pârâți
De-o fără vină în trecere de timp, neștiind
Și nu dintr-un 'năuntru?... Nu-i "îmbătrânind";
E "în jurul" doar ce-ți fluieră pe margine... Niște amărâți!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre încredere, poezii despre roșu, poezii despre păcăleli sau poezii despre nevinovăție
Iubit popor
Ar fi esență multă în acest iubit popor
-Cum timpu-i chintesență de alean, nespusul dor-
E plin de oameni buni, de caste, vii Mesii
De apostoli... Să-i răzbuni pe toți, să-i reînvii!
Este deștept poporu-mi și eu sunt doar fărâmă
Și-ncerc ca și pe mine să-l scot din greu, minciună!
Și-i cald și omenos, credincios surghiunitul...
Neputincios 'n milenii i-e sufletu-mi, iubitul!
Profundu-i greu la văz, că acela ce muncește
Cu cap plecat, timp n-are; de grâu, de-ovăz spetește,
Să țină din fiertură o spumă gri-murdară
În loc s-o arunce c-ură și să-și salveze țară?!
Și genii are, atleți, popor ce nu-i cântat,
Mințit că-i înțeles, că-i greu... Doar la votat
Evlavios naiv, cinstit se dă cu totul,
Neștiind că-i va fi luat, parșiv; născut și mortul!?
Căci asta-i ce-a rămas din ce încă e-al lui,
Fiindcă pământ i-au dat... un "tun"; de mort să pui!
Că n-are să-l muncească bătrân și fără stare
Și-atunci sunt "colectivi" să-l ia... Să nu-l mai... "are"!
Nici bun de gură nu-i și i-au sărit doar țambre
De gâlcevari haihui ce stau putori prin "chambre"
Și-l judecă pe el, că nu-i-ndeajuns, nu face;
Deci biruri doar să aibă, de muls e... Să-l dezbrace!
I-au luat povești, că zâne avea... și avea și Rege
Și hoții-mpălătiți din jilțuri zic că-s lege,
Ce-o strâmbă-n punga lor să-și facă dinastie,
S-aibă popor ce vrea... Regat de țigănie?!?
Păcat că Dumnezeu, oh, nu ne dă cu carul
Din heleșteul plin, popor să-și ia paharul
Să-nchine crez că bine-i va fi cândva, o zi;
Nu lui, rând nu-i mai vine... Să roage la copii!
Stând în genunchi plecat, popor mă-nchin la tine
Să ridici fruntea sus și tu să spui ce-i bine!
Cu barda, c-altădată să dai, nu să omori...
Doar să te-aduni iar gloată, că-i ști... Și să-i dobori!
Din slaba-ți cârcă, otreapă să-i faci... legați cu sfori!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre votare, poezii despre oameni buni, poezii despre naștere sau poezii despre naivitate
Contribuiți ca mine sau... Demagogia
Sunt convins, neclintit, că dețin adevărul,
Că doar alții greșesc! Nu eu sunt - dintre acei
Ce-și permit cu emfază a declara că "popooorul"
Asta vrea- să stau leneș; bani să iau... ca și ei.
Din puțin în puțin, dând încoace și-n colo,
Mi-am făcut un renume- că relații dețin-
Pe estrade strigând "Românieeee", în tremolo...
"Națiuneee te adorrr"; pe aleși... nu mințim.
Din măruntul de ieri, cu răbdare, tupeu,
Mi-am clădit un regat, dar modest, 5 hectare,
Cu palate ca-n Dallas, "swimming pool", șemineu,
Cu Ferrari și Jeep; nu doar eu... fiecare.
Și copiii și ei sunt deștepți, peste poate.
Nici nu merg pe la școli, ei știu tot pe de rost,
Mult mai mult, decât cei ce-au făcut facultate
Pe la Stat, sau cu burse; nu ca ai mei... contra cost!
Și soția e bine, tot cu lucrul la "Stat"
Nu ca altele, slabe, doar cu știința de carte...
Ci cu un plic, telefoane și-i concurs câștigat,
Toată lumea e Ok; fiecare are... parte.
Și contracte, salarii, premieri, ce curg râu,
Totul merge prin gropi, dar nu asta contează.
Avionul e în aer, iahtul nu pune grâu,
Toți aleșii îs ferice; și românul... visează
Nici guvern nu contează, toți sunt unși sau sunt fâțe.
Dacă-i criză, cu barda ei taie în sărac...
Căci planeta e a lor, nu e loc de maimuțe,
Suntem toți solidari; să-i primim... la conac.
Toți ne facem că vrem, un mai bine, la Țară,
Și țipăm pe ecrane, sau pe străzi, pe estrade,
Că ceilalți sunt de vină, și la rând ei să ceară,
Cum și noi am cerut; și să învețe... să prade.
Căci oricum, totu-i roată, ce se învârte în sus.
Astăzi eu, mâine ei pe felie, lucrăm.
Bogății încă sunt și la bancă de pus.
Europa dă bani; și cu ei... vă îngropăm.
Și nici griji să n-aveți- căci suntem credincioși-
De biserici, noi ctitori, ciugulim bani să dăm.
Pe la slujbe, de Paști, de Crăciun, toți frumoși
Mergem rugi ca să punem; și între noi... ne pupăm.
Și ăsta este portretul reușitei de-acum;
În icoane să credeți și-n scandal ca țiganii.
Vă închinați la politici ce iubiți orișicum!
Revoluția, libertatea v-a dat; noi luăm... banii
Totul e alegorie, ce-am descris, presupusul
Cu țel pur de trezire, de popor... adormitul.
Dar, schimbând din politic în profesii condusul,
Specialist programați! El repară;... greșitul.
Școală, limbă, cultură, onoare, morală-
Ce-s acum derizorii, de hoții perimate-
Etaloane au în mii de școliți, și nu fală;
Țara, ei nu v-o fură... doar v-o pun iar pe roate.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre politică, poezii despre știință sau poezii despre trecut
Reproș... la propriu
E plină lumea de necazuri,
Golită de femei, bărbați
Prin pușcării închiși; din nazuri
De procurori, de juji... legați
Atâți nevinovați spășesc;
Sunt pedepsiți pentru nimicuri
Și-o țară-ntreagă mi-o găsesc
În cumpănă de știri, de plicuri.
... Iar un pungaș, escroc penal
Ce-a păgubit de miliarde
Și-al tău moral și material...
E plâns de hoți de-ai lui, în hoarde.
Ah Doamne, oare acestă țară
-Sau nu ea este vinovată,
E Doamne acest popor- povară
Dreptății-n lume, blestemată?!
Ne vrem tot pleava, o neghină
Din ochiul limpede, clătit
Cu sânge? De-un pământ o vină
La tot ce lumea a clădit?
Ne lăudăm cu hakeri hoți,
Ne păcălim asociații
Ce vin de-afară cu nepoți
Să-și bage bani, năpăstuim nații...
... Cu furturi, ne vindem femei,
Violăm pe-altele, dăm tunuri!
Cu diplome, ne vindem "grei",
Furate și-alea, c-alte bunuri!
Și-n laude ne proslăvim
Cu trei țânțari pe la Sorbona,
La Yale, Harvard... Și-i preamărim
Că-s mintea lumii?!... Îi sunt clona!?.
La știința întreagă, ea naivă,
De-o Terra castă construită
De mult, pe cinste, o arhivă,
Fără străjeri, nepregătită...
... Ajuns-ai noștrii, plini de scule
Să spargă liniști seculare
Cu șmecherii și averi fudule...
Făcute de-alții, milenare...
În numai zece, cinșpe ani,
Aici, unde totul se poate,
Ne îmbogățim aleși golani
Nerușinați!?... N-avem păcate???
Mă tem și acum, cum m-am temut,
De renegat; spunând fățiș
Că nu-mi găsesc ce am avut
De la părinți... E un hățiș!
În resemnat mai scriu țidule
La minți încă cu porți deschise,
Implorând pe-altele, credule
Să-și facă legi!... Încă nescrise!
Că-n timp, popor de analfabeți
Ce-am fost, am umplut râuri sânge,
Ne-am lăsat vorbă să fim drepți...
Poate-om mai fi, suflet să-mi unge?!?.
Rușinea-mi crapă adânc obraz
Ce-l port la fel, cu demnitate
Și-o să-mi reneg cât oi fi treaz
Tără, popor de nedreptate!!!
... Și știu că nu sunt toți, nici toate...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre laudă, poezii despre țânțari, poezii despre știri sau poezii despre râuri
Noi... suntem români!?
Ni s-a urcat burta la cap
Și mâinile-s cu ghiuluri grele.
Credința a devenit păcat
Și obrazul s-a-ngroșat de piele!
Vedem prin ceață atât de aproape,
Toți cataractici de interese;
Copiii... diplome, nu tu carte,
Copiind... nume și adrese.
Nu știm că țara-i un pământ
Și n-are singură avut
De nu e muncă, zel, cuvânt?...
Patriotism e-n... prefăcut!
Mințiți și în amor, pedeapsă,
Tot nu ne-am lecuit de rău;
La praf de pușcă suntem capsă
Și-n ochi îl vrem, chiar de-i călău!?
Redezgropăm vicleni parșivi,
În zâmbete specialiști;
Plini de emfaze, guralivi
Hidoși... Noi, neocomuniști!
Inertă, mintea nu ne duce
Nici cât pe-un melc, de atâtea bale!
Doar știm să facem semn de cruce
La moaște, sau când dăm de "boale"!?
Parc-am fi neam de cerșetori,
Că nu știm ce e sacrificiu;
Să dai ce poți, muncind din zori
Și hoți să bagi la zdup, 'n ospiciu!
Ne păcălim, quaternal ciclu,
Cu aceleași lepre stând la pândă
Să-și facă din viață un periplu
Pentru-ngrășat în burți și-n pungă!
N-avem decât gustul de sânge
În răzbunări, mistici păgâni,
Cu crez că a sâmbetei apă tot curge
Schimbând stăpâni, cu alți stăpâni.
Hlizim a proști văzând călăul
Mascat mereu și suntem orbi,
Neștiind că noi le suntem răul
Și el e-un alt corb, printre corbi.
Tot clevetim și nu înțelegem
Cu toții acum suntem la fel,
Cum nemți, francezi! Putem să dregem
Greșeli!... Facem un Turn Eiffel?!?
Dar nu, c-avem rău de-nălțime
Și-ntr-o mocirlă ne iubim;
Narcisiști, top frumoși, sclipime
Ne-auto-apreciem!?... Mințim!!!
Avem imens tupeu în toate;
Dăm "Pașaport de România",
Crezând că tot e-un dat din coate,
"Învățând " pe alții... cu tăria!?
E timpul scurt să ne trezim,
Să învățăm ce-i spirit civic;
Să cerem mai puțin! Să fim;
Om doar și mai puțin... partinic!!!
M-am săturat de manifeste
Ce scriu și nimeni nu citește!
C-așa suntem; "Ori, cine este
Ăl de ne spune? Ce vorbește?
... Că noi știm tot! Ce ne prostește?"
Am și răspunsul pregătit,
Că știu de-acum reacțiunea;
"Ușor să spui, să ceri citit!..."
Ba nu, c-am și-alta, națiunea!...
... Ce-i tot la fel de mică, mare,
Dar și-a făcut țară de vis;
O uriașă, nu oricare!
Prin cinste, fără compromis!
... Eu, un de-al ei! Nu un pros(t)cris!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre sacrificiu
Ce-am făcut?
Am intrat și noi în UE,
Este lucru cunoscut,
Dar mai bine astăzi nu e,
Și cu asta ce-am făcut?
Ne-au luat străinii totul
Bani, resurse - ce-am avut
Pe labe ne-au pus cu botul,
Și cu asta ce-am făcut?
Ne-au trimis numai deșeuri,
Ne-au mințit cât au putut,
Mâncăm fel de fel de E-uri,
Și cu asta ce-am făcut?
Nu mai stăm să facem glume,
N-avem vreme de pierdut,
Umblăm peste tot prin lume,
Și cu asta ce-am făcut?
Unde sunt seninătatea
Și mândria ce-am avut?
Azi domnește lașitatea,
Și cu asta ce-am făcut?
Și-uite așa, zic într-o doară,
Sper că nu am decăzut
Să rămânem fără țară,
Căci cu asta ce-am făcut?
poezie de Octavian Cocoș (1 septembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre mândrie sau poezii despre lașitate
Perplex
Mă întreb degeaba, din reflex,
De ce omoru-i de doi bani;
Se pedepsind vreo șapte ani
În țara mea... pământ perplex?
Că-n timp ce hoții-s în conex
La vârf de neam; prin dregători
Se leagă la dosar cu sfori!!!...
Nu cu cătușe! Nu-i perplex?
De arăt cu degetul convex
Eu "hoț", scârbit de judecată;
Că ou, ce am pe-un an, nu-i vacă...
Și-a mea-i găina! Nu-i perplex?
Dar totu-i bine, în scris Codex,
Că toți ce "pot" sunt imuabili,
De neclintit; ba conți contabili,
Ba romi, rege, împărat perplex?...
Primarii îs primii la anex
De tot ce-n timpuri nu visau;
Că azi nu-i "Sfat", e un bau-bau
"Popular"... Democrat, perplex!
Tot dau în gropi, sau urc apex
Pe neaoșe căi ca-n savane;
Că și bordura-i milioane...
Aici, cu asfalt căscat perplex!
Mă pierd de proști fără complex
Parlamentând, mulți, șase sute...
Și alți de-ai mei, de școli prea multe,
Stau toți cruciș, tâmpiți perplex!
Cu amenzi din neavut, latex
Mi se întinde pielea goală...
Și hoți din pușcării, ce-s școală,
Ies tot bogați! Că-i văd! Perplex!
Viața-i divertisment, doar sex
Cu trei de "X" mânjind ecrane;
Nuvele tele, nu romane,
La burta goală... Ce perplex!
De limbă nu mai zic, de "dex",
Că "alfa", bete" azi sunt rare;
Ceva grecesc, de prin fanare...
Deci scris și vorbă îs prea... perplex!?!
Iar dacă încerc la ziar telex
-Să mă plâng lui de nedreptate-
N-aude nimeni; surditate
E laitmotiv, motiv perplex!
Nici scară nu-i după cortex,
Că nu sunt trepte de valori;
La vârf stând cei cu capu-n nori,
Întunecați pân' la perplex!
Mi-e mintea în două, un duplex;
C-o parte-i vis, primit minciună,
Cât ochii îi țin închiși... Ca lună;
Ce-i văd doar nevăzut, perplex.
Oi fi eu singurul index
Cu țară... neam, un individ,
Sau trași în piept, toți apatrid,
Ne-au dat-o gol? Un tun per... plex?!
Mi-e țara toată un circum... flex,
Adică un fel de circ; c-o droaie
Ce fac orice, ce cap nu-i taie...
Tăind de la toți, lor... Perplex!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vaci sau poezii despre sfaturi
Plagiat
Măi fraților, indiferenți din ce citesc, am constatat
Că nu vă doare nici în... tur
-Un sinonim, nu plagiat-
Că un prost e doctor?!... Totu-i șnur?!?
... Contează doar s-avem mulți bani
-Nu pe muncite- de la... Stat,
De la buget... Și de șpăgi fani
Suntem că știm; nu-i plagiat!!!
De neam, al dracului de bun,
Ne bucurăm la destrămat
De ce-are altul din străbun;
Să-i luam noi tot!?! Nu-i plagiat!
De mult incendiem conace,
Ne vindem țara la mezat!
Trăim parșivi, dând bobârnace,
Dându-ne-n cap... de plagiat!?!
Ne vrem schimbare, orice-ar fi;
Ungur, țigan de vrea palat...
De fură el și morți și vii,
Furăm și noi!... Ce-i plagiat?
Am plâns și hoți, sinucigași,
Ce și-au furat și glonț din pușcă,
Făcându-l bumb din dolari falși;
De la mătușa-n zoo... În cușcă?!?
Deci vrem, c-așa avem cutumă,
O dictatură din prostie,
Să plagiem și noi... că-i bună!...
Nevinovați... din nebunie!?!
Ne place multă vorbărie,
Că vorba goală e speranță
Cum casa goală-i vistierie...
De-ți plagiezi cu aur... clanță?!?
De la cizmar, carâmb tocit,
L-am plagiat idol suprem
Și-o toantă, cu creier boțit
Am preamărit-o... Și-acum vrem...
... Un repetent, să se repete în mojicii pedagogiste,
Ajuns, de nimenea votat,
La braț, își Ponta... tind din liste
În adepți în copii, în plagiat?!...
... Cu neo. (punct) com. Ilieci
Și Bombonei scuipând bomboane
-Cu Putin, ei la fel, zevzeci-
Colive le ornând... zorzoane!?
Să moară regele însemnat
De la blestemul către rege
Ce se credea el plagiat;
Desemnat, veșnic să ne drege!?...
Știu că-s popor crezând regresuri
Băgând gunoaiele sub preș,
Că-s spre progres!?... June "succesuri"
Ne-asigură proști fără greș!...
De am putea odată-n viață
Să fim mai stoici, doat odat';
Să lăsăm timp, așa cum ață
S-a derulat! Să fim un... Stat!!!...
... De drept! Să respectăm ales,
Chiar de-am greșit, de-am agreat,
Dar vigilenți... că știm ce-a dres!
Să nu fim călăi... plagiat!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plagiat sau poezii despre încălțăminte
Învățați de la ei...
În iarna "81 în... Latina se numea
În lagăr de fugiți "profughi stranieri" stăteam
Cehi, albanezi și ruși, maghiari, poloni eram
Blestemuri de popoare... cu comunistă stea
Nu cunoșteam nici limbă, nici cum să cer înduplec
Prin semne, simpatie... ne înțelegeam oricum.
Din toți aveam prieten pe acel debut de drum
Un fost circar polon, un clown... cu mare suflet.
El m-a învățat credința, mai mult decât aveam
M-a ajutat în limbă să o cunosc mai bine
Mi-a explicat istorii de leși, de ruși... de mine
M-a dus la Vaticanul... Papă polon de neam.
Plecați apoi aiurea peste oceane... mări
Ne-am regăsit pe plaiuri de-o țară uriașă
Primiți ca regi... gândeam, dar doar valori în fașă
Ni se dădea normalul, la martori de... orori.
În numele durerii, al vieții... de-a fi demn
Popor ce nu acceptă nicicând exemplul lor
Lăsați false adevăruri sau crezuri de-autor
Vă conjur prețuire... poporului Chopin!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Polonia, poezii despre ocean sau poezii despre iarnă