Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alean

E-n zori, e frig de toamnă,
Şi cât cu ochii vezi
Se-ncolăceşte fumul,
Şi-i pâclă prin livezi.

Răsună, trist, de glasuri
Câmpiile pustii, -
Şi pocnet lung, şi chiot
S-aude-n deal la vii.

C-un zmeu copiii aleargă,
Copil, ca ei, te vezi,
Şi plângi... şi-i frig de toamnă...
Şi-i pâclă prin livezi.

poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Reflexe tari şi un rendez-vous general
de spontaneitate şi filozofie lăuntrică
îmi inundă chipul într-un mod ambiental...
Dar, total.
Şi-i frig in gând,
şi-i vânt curând...
În ochi negri, de pământ...
Căci
toamna-i de metal
şi are o pâclă de cristal...

Curcubeul de frunze
şi dulcile miresme
de fructe coapte
te fac să vorbeşti doar prin şoapte...
Căci
e noapte...
Şi poate...
doar umbrele reci
ce-au dispărut pe veci
la geamuri mai bat
De dor.
Cu aliura lor de pictor...
Ce pictează fără sens
frunze seci
din univers.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vi(v)a(t) Bacovia!

Pe masă mai e o petală, din nuc nouă frunze au nins, bat clopote la catedrală, un gri peste frig s-a întins.
E frigul mai gri decât griul, mi-e frigul mai frig de la gri, aud cum scânceşte pustiul, îi strig că nu-l pot suferi.
În mall-uri se vând frunze moarte, la teatru-au băgat lumânări, în piaţă găsesc paşapoarte, la poştă... parfum şi ţigări.
La colţ mă aşteaptă-ambulanţa, (am febră, tuşesc şi strănut), mă strânge la piept Baba-Cloanţa şi-mi dă şi un tandru sărut.
La ştiri, moartea râde ca proasta, citind, recitând, declamând, rafale-mi împuşcă fereastra, sar cioburi de geam şi de gând.
Ce noimă, ce şansă, ce veste? Ce urmă de umbră-i în plic? E frig, e un gri de poveste şi-i gri bidiviul la dric.
În cană se-neacă o clipă, pe străzi umblă medici stafii, la tâmplă îmi creşte, în pripă, sfârşitul coleric de zi.

poezie de Eduard Lupascu (19 noiembrie 2020)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun de fericire

-E februarie acum şi-i frig, femeie
Şi lotuşii din lac sunt morţi, au îngheţat!
Că-i iarnă şi pământu-i altfel nuanţat,
În păr aş vrea să-ţi prind boboci, uscaţi, de teie

Şi trupul să ţi-l încălzesc cu o scânteie
Din jarul ce în mine, iar l-ai aţâţat!
E februarie acum şi-i frig, femeie,
Şi lotuşii din lac, sunt morţi, au îngheţat!
..........................................................
Aproape cerşetor, el bluza îmi descheie
Şi-un gest cu degetul pe buze a schiţat,
Sfidând tăcerea frunzei, vântul înălţat,
Nebun de fericire-n şoapte mă-ncondeie:

E februarie acum şi-i frig, femeie!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă fără braţe

Nu pot în braţe să te strâng,
Decât în vis, decât în gând;
Îmi vine să mă duc în crâng,
Să ţin în braţe, tremurând,

Copacii trişti, copacii goi,
De frunze părăsiţi, pe rând,
E toamnă şi, de dor de noi,
Te strâng în braţele din gând.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vânt

Un vânt de cretă palid se înteţeşte-n vale,
Oraşul îşi întoarse faţa de la noi,
Un frig la intersecţii ne aşteaptă-n cale,
Se desfrunzesc copacii, devin trişti şi goi.

Tu eşti într-o deplină nemişcare,
Eu merg tot merg, dar parcă stau pe loc,
Nici nu mai ştiu ce loc doare mai tare
Copacii goi, sau pasul de pe loc.

Nici obosită nu-s, doar timpul ar febră
Şi stropii lui atârnă-n aer şi mă ard
Şi paşii se grăbesc pe trecerea de zebră,
În ochii tăi e toamnă şi frunzele tot cad.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La soirée

Eram în pană acută de orice inspiraţie
şi-am ascultat, pierzându-mă, "Când vine seara
şi lumini se aprind..."... Mi-am regăsit tentaţie
călătorind în minte cu-ochi deschişi pe stradă, vara.

E frig afară, că-i februarie şi-i dulce cald;
sunt c-un tricou şi-s în bermude, e gol
pe asfalt şi-i linişte şi cerul e-un smarald...
Doar glasuri tinereşti se-aud pe lângă mall.

Păşesc, doar creierul, pe "Septième Avenue"
şi mângâi o aurie de Stingray Corvette
ce-am luat-o ieri aşa "à la première vue"...
O simt şi acum, o fericire... A trecut Yvette!

Sunt la Laval, în Chomedey, îs "dans la trentaine",
bătrân că-s iar la studii-n Saint-Hyacinthe
aproape la sfârşit de an... Mă umflu-n pene
să-mi inspir bucuria... Parc-ating ţinte, cent cu cent!

Mă uit în buzunar; am douăzeci de dolari,
îndeajuns de două mini-golfuri
şi e lumina albă, jucătorii-s rari;
doar două cupluri însoţind ratările cu of-uri!

Sunt singur pe "tapis"-ul verde, fără adversar
şi mă lansez în jocul minţii, al răbdării...
apoi încet, încet mă-ntorc alene pe trotuar
şi urc pân' la etajul unde stau... Simt gustu-nfiorării!

Nu-mi vine să mai plec; mă-ntorc în viitor
-căci cântecul ce m-a trezit e pe sfârşite-
iară la caldul din odaie, fad televizor...
Recad în pană, iar de nopţi ce-s nedormite...

... "de acasă"; câmpinean cu visele-n ispite!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă primăvară

A venit din nou toamna la noi în ţară,
O ploaie rece peste satul meu coboară.
Păsările se duc, rânduri, rânduri
Soarele se ascunde mai des după crânguri.

E frig, e întuneric şi burează.
Oamenii dorm şi vise frumoase visează.
Visează la o nouă primăvară,
Căci din nou a venit toamna la noi în ţară.

poezie de Vladimir Potlog (5 octombrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e frig de frigul

Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
şi nu va mai veni-napoi, în veci,
şi haina din cuier devine rece
şi mânecile la camaşi mi-s reci.

Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
şi l-a lasat acolo, în pamânt.

Mi-e frig de frigul lui, acum, că ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.

Mi-e frig de frigul nopţilor de iarna,
Când respirând prin viscole, postum,
Nameţii vor începe sa se-aştearna
si el, sarmanul, se preface-n scrum.

Mi-e frig de frigul ţurţurilor care
Vor atârna plângând de crucea sa,
Când lacrimile noastre funerare,
În cinic scăzământ, se vor usca.

Mi-e frig de frigul cerului pe unde
Îşi joaca rolul ultim şi-i e greu,
Ca îl priveste însuşi Dumnezeu,
şi dintr-odata, prin schimbari
profunde,
Mi-e frig de frigul lui.
Mi-e frig de frigul meu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Belşug

Culori şi fum de toamnă, plâns de poet,
Apa e rece, frunzele plouă -
Vorbeşte încet, păşeşte încet,
Că totul cade cu o jale nouă.

Vinul, şi mierea, şi grâul tot
Le-au strâns, pe grabă, cine-a putut...
Tuse, şi plânset visele scot,
Du-te, oriunde, frunză de lut...

Şi-o păsărică în grădina brumată,
În liniştea rece, a iarnă-a făcut -
Am strănutat pe o stradă curată,
Frunzele toate încă n-au căzut.

A fost odată... va fi odată...
Nu spune zarea, dar spune omul -
Numai acuma e niciodată...
Adânc, prezentul, închide tomul...

Mă duc, tot acolo, în marea clădire,
E ora, de la care rămân închis -
O emoţie... o amorţire...
E toamnă... mi-au dat de scris...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Urlete-n tăcere
Şoapte, foşnet, zgomot
Somn, anxietate, depresie-
Toamnă.

Natura se stinge
Sub pături de culori,
Sentimente, jeg, dorinţe-
E toamnă.

Frigul mă cuprinde
Simt tot cum mă apasă
Fiori de plumb, teamă-
E toamnă.

Tot încerc să adorm
Dar somnul e incomod
Insomnii, viaţă, trăiesc-
Şi totuşi e toamnă.

poezie de Costyn Gilca (13 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ales să trăiesc cu detaşarea păsării călătoare: dacă e anotimpul fericirii mele, stau şi-i ofer lecţii gratuite de zbor... Dacă vine ceaţa, şi peste ceaţă, frigul, şi peste frig, îngheţul, plec cât pot de repede în zări calde, ca să nu mor iubind...

citat din Mihaela Rădulescu
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţă

Strecurată, noaptea
inundă cu lacrimi
amintirea ta.
Îngeri de somn
se zbat fără spor
la geam.
Lung vis de fericire,
visat...
cu ochi deschişi
aşteaptă în zadar.
E frig!
E frig de amintirea ta
uitată, de timpul zdrenţuit.
Suferinţă neştiută de nimeni,
gând strecurat
anevoie
în noaptea
umezită de lacrimile
îngerilor obosiţi
de nesomn...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Miroase a toamnă rece, în jurul meu acum
Afară-i frig şi plouă şi nimeni nu-i pe drum,
Rămâne-o vară-n urmă, cu ea mă trec si eu
Iubirea de-altadată s-o mai găsesc e greu,
Afară-i frig şi plouă, şi-i gol sufletul meu.
Neliniştea m-apasă, sunt singură acum,
Afară-i frig şi plouă şi nimeni nu-i pe drum.
Singurătate rece te-ai cuibărit în mine
Iubirea de-altădată o-aştepţi şi nu mai vine.
Miros de toamne reci, în jurul meu plutesc...
Iar soarele lumină încet vechiul pervaz,
O rază îmi mângâie, timid al meu obraz.
N-aştept nimic anume, vreun dar împărătesc
Emoţii, sentimente, acum mă copleşesc,
Să fie iarăşi vară e tot ce îmi doresc.
Că una este vara, cu al ei soare cald
Udată-n sentimente şi-n amintiri cu drag.

poezie de Mariana Simionescu (7 octombrie 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar vestmânt -
Stam singur în cavou... şi era vânt...
Şi scârţâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort... şi era frig...
Şi-i atârnau aripile de plumb.

poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iarna-mi place când e frig.
Beau o ţuică, trag un somn.
Nu mai stau chircit, covrig,
Şi... visez că-s mare domn!

epigramă de Marius Mălai (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veveriţe jucăuşe

Înverşunată de dimineaţă
Veveriţa se trezeşte,
Dar e foarte frig afară
Şi-şi bagă capul-n dovleac.
Vine alta lângă ea călare
Şi ţipă în gura mare,
Că frunzele cad tare
Şi nu au de mâncare.
Stau la soare toată ziua,
Uneori mănâncă aluna,
Alergă din pom în pom,
Apoi-n scorbură la somn,
Dar jos pe pământul plin de frunze,
Se ascund şi vor aplauze.
Caută iubirea într-o clipă
Totul se desfăşoară-n pripă.
Copacii-şi mai pierd din culori,
Mai sunt doar întârziate flori.
Veveriţele speriate alunele-şi strâng
Şi activitatea jucăuşă o restrâng.

poezie de Eugenia Calancea (1 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă, frunze, în sânge

Dor de somn pe iarbă, sub un soare blând,
strigă şi mă cheamă la el să ajung

Să simt iar covorul, verde ciufulit,
să îmi piară dorul de-a fi fericit

Dor de somn pe frunze, întinse la umbră,
sub a lor surate agăţate încă

Mi-e dor de pădure şi mi-e dor de câmp,
mi-e dor de izvorul ţâşnind din pământ

Dor de somn pe iarbă, oriunde pe câmp,
dor de somn pe frunze sub un pom bătrân

Să simt iar parfumuri, de pământ şi flori,
umplându-mi plămânii limpezimea lor

Dor rămas în sânge şi în carnea mea,
dor de a fi liber şi de-a alerga

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

apare desculţă dintr-un viitor incert
pătrunde în cameră ca o boare
cu gesturi lungi şi misterioase
se aşează cuprinsă de veşnicul somn
în visul meu care se destramă uşor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar...
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar...

Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre...

În parc fantomele apar...

Şi frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Şi pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...

În parc ninsoarea cade rar...

poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!