Veveriţe jucăuşe

Înverşunată de dimineaţă
Veveriţa se trezeşte,
Dar e foarte frig afară
Şi-şi bagă capul-n dovleac.
Vine alta lângă ea călare
Şi ţipă în gura mare,
Că frunzele cad tare
Şi nu au de mâncare.
Stau la soare toată ziua,
Uneori mănâncă aluna,
Alergă din pom în pom,
Apoi-n scorbură la somn,
Dar jos pe pământul plin de frunze,
Se ascund şi vor aplauze.
Caută iubirea într-o clipă
Totul se desfăşoară-n pripă.
Copacii-şi mai pierd din culori,
Mai sunt doar întârziate flori.
Veveriţele speriate alunele-şi strâng
Şi activitatea jucăuşă o restrâng.

poezie de Eugenia Calancea (1 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!