Cântec din Colonia

O, tu Chiţă fărşiroată,
Zăpăcişi Colonia toată,
Chiţa mea, Chiţa mamei!
O, voinice, ochi de mură,
Ce grai ţi-a ieşit din gură?
Eu nu sunt pentr-un păgân
Ci pentr-un voinic armân,
Tânăr zvelt ca chiparoşii,
De unde ne sunt strămoşii.
Hai, voinice, să fugim,
C-amândoi ne potrivim
De acelaşi neam şi grai –
Hai să ne-nsoţim, deci, hai!

folclor aromân
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul şpăgii

Toată lumea dă o şpagă
Pentr-un pic de avantaj
Bogăţia ca miraj,
A lipsit pe mulţi de-o doagă

Ştiu că-ţi trebuie curaj
Ca să-nfrunţi astfel de plagă:
Toată lumea dă o şpagă
Pentr-un pic de avantaj

Unii fac comerţ cu bragă,
Alţii pun minciuna gaj
Însă nu mai e de şagă
Când la orice derapaj,
Toată lumea dă o şpagă...

rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât grai

Decât grai de vorbe goale
Şi un ifos vehement,
O fărâmă de sfială
Şi-un crâmpei şi de talent.

epigramă de Tudor Arghezi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi boxerul

Capătă cununi de laur,
Ca şi merite de as,
Unu pentr-un vers de aur,
Altul pentr-un pumn în nas!

epigramă de George Caranfil din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiparoşii

Chiparoşii izbucnesc din nori
ca nişte flăcări verzi
care se unesc cu cerul
prin chiparosul zvelt albastru
chiparoşii, străjeri ai munţilor
ce se zăresc prin aburul auriu al vieţii,
ei sunt dezmierdaţi de ape
şi de zarea pufoasă,
ce se rupe din văile
ce miroseau a munţi,
trei chiparoşi opresc munţii să cadă
îi sprijină cu umărul lor
şi cu temelia ce se prelinge-n Terra,
sunt chiparoşii stâncilor
care strălucesc în Soare
fiecare stâncă este o bibliotecă
plină de istorie, amintiri, amprente
şi mai ales energii.
scriu despre chiparoşi
cu rădăcinile lor
şi cu vârful, flăcări verzi,
lustruind cerul cu flacăra
verde ce răsare din Soare.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Ochii ei şoptesc iubirea,
Buzele-mi nu spun nimic.
Grea, ce grea e despărţirea
Chiar pentr-un bărbat voinic.

Triste sunt şi parcă plâng
Şi se cheamă-n limbă mută:
Mâinile ce ni se-ating,
Buzele ce se sărută.

Cum pe vremuri, jucăuşo,
Îţi sorbeam al gurii mied,
Şoapte – floare de brânduşă
Ce-a ieşit de sub omăt.

N-o să-ţi fac coroană iară,
Roze-n mână n-o să-ţi pun.
O, Francisca,-n primăvară
Ne-a ucis un ger nebun.

poezie celebră de Goethe, traducere de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am o ţară, o limbă, un neam

Am o ţară, o limbă, un neam
Şi mai am un picior de plai,
O gură de rai, lăsat Dumnezeu,
Am un pământ sfânt al meu.

Am o ţară cu oameni muncitori,
Unde sunt grădini cu flori,
Unde sunt şi câmpii, coline înverzite
Şi cuptoare pline de pite.

Aici eu am o ţară, o limbă, un neam!

poezie de Vladimir Potlog din Pe o ramură de grai (11 noiembrie 2002)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu este cel mai mare trezitor de conştiinţă naţională. Asemenea luminător de grai s-a ridicat cu toată fiinţa sa în faţa zeilor, la învierea vieţii din pământ. Şi astfel a rămas în marele neam al geţilor. I-a fost dat să trăiască şi să moară ca un izvor de mântuire pentru acest neam din care el s-a ridicat.

Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

nu-mi eşti în grai
suntem pe paliere diferite,
de altfel bine stivuite
vocabule aşteaptă
rând pe rând
a fi descoperite.

nu-mi eşti în grai
deşi vorbim aceeaşi limbă
dar gândul infiripă
o altă ipoteză
despre ce eşti...
despre ce sunt.

lumina slabă din firidă
azi imi arată un alt drum
mă rog şi sper a fi mai bun
deşi e frig şi incă iarnă
nu-mi eşti în grai
şi simt că nu mi-e teamă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul plecării

Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Şi m-ai lăsat să plâng îndurerată...
De ce n-ai spus atunci, de prima dată,
Dacă pân' la urmă nu ţi-am fost pe plac?

Suspin în noaptea grea, înlacrimată,
Căci n-am curaj de-aţi spune de ce zac.
Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Şi m-ai lăsat să plâng îndurerată...

Nici nu mai ştiu ce-aş mai putea să fac
Să-ntorc acele vremi de altă dată.
Cred că deja mai bine-ar fi să tac
Şi să te las să pleci în lumea toată.

Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac...

rondel de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţul fericirii

Îmi vând comorile pentr-un cuvânt
Să-ncerc să-nvăţ şi eu ce-i Fericirea,
Să aflu cine-am fost şi cine sunt...
Da, aţi ghicit, cuvântul e IUBIREA!

IUBIREA am ascuns-o-n mii de vieţi,
Sub lacrimi, pe obrazul obosit...
Azi mă răsfaţă-n blânde dimineţi,
Şi ştiu că-ntotdeauna te-am dorit!

Ca fluturele-n cupa florilor,
Tu poposeşti, în inima-mi fămândă,
Mă iei în zbor, deasupra norilor,
În miezul vieţii care stă la pândă.

Îmi vinzi comorile pentr-un cuvânt
Şi-aflăm, în doi, ce-nseamnă Fericirea,
Când, cu Lumina făcând legământ,
Punem într-un sărut, toată IUBIREA...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba latinească în adevăr se trage din acest grai (primodial), iar celelalte limbi, mai ales rumuna sunt acest grai. LATINEASCA este departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc astăzi (aşa zisele limbi latine), aş zice că ea latina, este cea mai nouă dintre toate.

citat din D'Hauterive
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La porţile Raiului

Colindăm pe astă lume
De când cântul n-avea nume
Colindăm străvechi colinde
Cât Pământul se întinde.

Colindăm azi lui Iisus
Domnul nostru cel de Sus
Colindăm în cor spre El
Să se-audă până-n Cer.

REFREN:
Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm Maicii Fecioare
Cu crini albi şi lăcrămioare
Colindăm Mariei drept
Inima ne cântă-n piept.

Colindăm lui Dumnezeu
Oricât ne ar fi de greu
Colindăm o veşnicie
Până în copilărie.

REFREN:
Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai,
În al nostru dulce grai.

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotul

Iubesc muzica ta, clopot cu polisemic grai,
Dangătul metalic marcând clipa dioramă
Care la viaţă, la moarte,-n iad sau în rai
Pe copiii Vremii necontenit îi cheamă.

Vocea ta, deasupra abisului marin,
Spre casă, prin ceţuri, pe marinari îndrumă,
Le-alină grijile,-aromindu-i cu somn lin,
Înveselindu-i pe marea cu valuri şi cu spumă.

La apelul tău, în casa Domnului şi-a bucuriilor cereşti
Strămoşii s-au prezentat în momentele majore,
Iar oamenii curaţi la suflet cred că-i ocroteşti
De focul şi de mânia trăsnetelor sonore.

În curând bătăi de clopot pentr-un nou mormânt
Se vor înălţa iarăşi spre cerul limpede cristal –
Împrăştiind prohodul meu pe-aripa rafalelor de vânt
Care de veacuri mătură faleza pământului natal.

poezie clasică de Ralph Waldo Emerson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne potrivim!

Ne potrivim în gândul ce-l trimit la tine
Şi se întoarce mai puternic, de la tine.

Ne potrivim în cuvântul ce-l slobod spre tine
Şi se întoarce plin de dragoste la mine.

Ne potrim în visul în care te aştept pe tine
Şi în care fericire aduci pentru mine.

Ne potrivim în dorinţa plină de iubire ce o trimit telepatic la tine
Şi se întoarce amplificată precum un uragan la mine.

Ne potrivim în inima ce o am de la tine
Şi bate în acelaşi ritm în inima pe care o ai de la mine.

Ne potrivim in sufletul tău,
Perechea sufletului meu.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ţară am

O ţară am, un neam am şi o limbă,
Şi-un dor de Alba ca de-un semn ceresc,
Chiar dacă potentaţii mă mai plimbă
Pe-un pod de vămi: român-moldovenesc.

La Chişinău când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Chişinău mi-i dor de România,
La Bucureşti de Basarabia mi-i dor.

Acelaşi neam, acelaşi plai şi-acelaşi grai
La Bucureşti, la Herţa, Cernăuţi,
Chiar de-i străin în ţara sa Mihai,
Ostracizat de-un neam de găgăuţi.

La Cernăuţi când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Cernăuţi mi-i dor de România,
La Bucureşti de Bucovina-mi este dor.

Acelaşi dor, acelaşi verde,- acelaşi nai e
La Ismail, Cetate şi Hotin.
Chiar dac-o Iudă-n carne vie taie
La rădăcina propriului destin.

La Ismail când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Ismail mi-i dor de România,
La Bucureşti de Ismail îmi este dor.

poezie de Nicolae Mătcaş
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba Română

Limba română sunt eu!
Am fost zămislit de părinţi
În limba română.
Fiecare celulă a fiinţei mele
Pământene,
E plămădită în grai românesc.

Până am ieşit la lumină,
Am început a-l şopti,
Odată cu prima picătură de sânge
Pornită să ducă viaţa şi limba
În celelalte alcătuiri
De le zicem celule sau inimă.

Apoi... am gângurit primii paşi,
Laptele ce l-am supt
Şi braţele de gâtul mamei
Au fost în limba română.

Limba română nu se învaţă.
Ea există odată cu mine.
În şcoală am deprins doar
S-o şlefuiesc, s-o fac să strălucească
Şi, mai ales, s-o păstrez neîntinată.

Auzit-aţi grai mai frumos
Şi mai plin de expresivitate
Decât limba română?
Puteţi spune în alte graiuri
A ogoi, a jindui, a tânji ori a doini?
Nici poveste! Vorbe asimilate!

Limba română sunt eu!
Eu sunt patria, izvoarele, munţii,
Cimitirele şi ceilalţi asemenea mie
Din cuprinsul României.

Patria e dăruită de Dumnezeu
Cu nenumărate şi felurite bogăţii.
Ni le pot fura, smulge, străinii.
Dar cea mai mare şi mai sfântă bogăţie,
Limba română,
Nimeni nu ne-o poate lua.
Smintiţii de noi, ne cam batem joc
De limba română
Şi o mânjim, netrebnic, cu
Halloween, locaţii, a aplica.
Marfă de import. Circumstanţială
De mod, de timp, de loc.

Eu sunt limba română!
Când nu voi mai fi
Şi preotul va rosti, ca la orice slujbă:
"Să se desfacă în limba din care a fost făcut!
Amin!"

poezie de Virgil Răzeşu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mandragore

Cum coboară căpriorul
ca să-şi afle-n văi gazela,
tot aşa venea şi Iacov
spre Rahela.
Dar la uşa ei închisă,
în suspinu-acelei ore,
el află că ea-l vânduse
pentr-un pumn de mandragore...

O, asemeni către tine,
în mireasma de narcisă,
vine Domnul tău şi află
uşa-nchisă.

Căci în loc să-I ieşi în cale,
să laşi gândul să-L adore,
tu te-ascunzi de Prinţul Slavei
pentr-un pumn de mandragore.

În Isus e-o veşnicie
de minuni şi slăvi măreţe.
În Isus e cea mai sfântă
frumuseţe.

Şi când El vrea să-ţi aducă
numai sclipet de-aurore,
o, cum poţi să-L laşi la uşă
pentr-un pumn de mandragore?

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul morţilor

Cât e noaptea-n lung şi-n lat
nu s-aude un lătrat.
Colo numai dintre spini
pân' la stelele-n vecini
licuricii dau lumini.

Licuricii cu lămpaşe
semne verzi dau spre oraşe
pentr-un tren care va trece
prin văzduhul mare, rece.
Pentr-un tren care-a veni,
nimeni nu-1 va auzi.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1932)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorba atât timp cât îţi este în gură e a ta; când ţi-a ieşit din gură, nu mai e a ta.

proverbe armeneşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste sufletu-mi cărunt

Sunt aici
şi mai tresar,
când se-nchid, pe umbre, stele,
mă mai leg
de câte pot...
printre gândurile mele.
Tot mai duc
şi tot mai car,
viaţa-n firul ei subţire,
şi ca sprijin,
drept toiag,
folosesc o amintire.

Au trecut
prea multe veri
peste iernile din toamne,
m-a durut
pustiul lor
şi mă rog la tine, Doamne,
vreau copiii
să-i mai văd,
cât îmi este incă bine.
Pune-un gând
în gândul lor
să mai treacă pe la mine.

Timpul mult
prea nemilos,
când îi ia şi când îi lasă,
n-am o vorbă
cui să-i spun,
bolul singur de pe masă
îmi vorbeşte
fără grai,
fără grai se-aude-n toate,
tot încerc,
încerc să uit,
mamă sunt şi nu se poate.

Mai aud
curgând prin ploi
câte-o lacrimă tăcută,
dorul ei
de dorul lor,
când obrazul îmi sărută.
Mai aud
cum nu mai sunt.
poarta, veşnic, încuiată,
peste
sufletu-mi cărunt
s-a uscat tăcerea toată.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!