Despărțire
Ochii ei șoptesc iubirea,
Buzele-mi nu spun nimic.
Grea, ce grea e despărțirea
Chiar pentr-un bărbat voinic.
Triste sunt și parcă plâng
Și se cheamă-n limbă mută:
Mâinile ce ni se-ating,
Buzele ce se sărută.
Cum pe vremuri, jucăușo,
Îți sorbeam al gurii mied,
Șoapte floare de brândușă
Ce-a ieșit de sub omăt.
N-o să-ți fac coroană iară,
Roze-n mână n-o să-ți pun.
O, Francisca,-n primăvară
Ne-a ucis un ger nebun.
poezie celebră de Goethe, traducere de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.