Când am intrat, erai lubrifiată... (sonet porno)

Când am intrat, erai lubrifiată,
Scuipând seminţe, iute fac o cruce,
Frâu liber dând instinctelor caduce
Ai poruncit: "Acum ori niciodată!"

Emancipat, ştiuletele străluce
În noaptea vlăguită de prostată,
Din coapse moi, dorinţa descuiată,
Mă scapă de izmene la răscruce.

Sunt pregătit să-nsămânţez ogorul,
Eu, tractoristul sexi şi rapace,
Observ că la fereastră tot poporul

Priveşte cum îmi umblă-n carapace
Mânuţa ei, golindu-mi rezervorul...
I'm breathless. Iese puiul din găoace!

sonet de Rudy Valentino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pietrei din răscruce

Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce o piatră străluce;
Frumuseţea-i divină tristeţe alină,
Aşezată-n răscruce, ţine loc de cruce.

Cine-i, Doamne, de vină, când mama suspină?
Doar ei se pot aduce lacrimi să usuce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce, pietrei ce străluce.

Răsăritul să vină, sub pleoape lumină,
Risipindu-i năluce, gândul să-i educe,
Rugă în cer îi duce, dureri îi reduce,
Pentru a ei tulpină, o mamă se-nchină

Într-o noapte senină, când luna e plină...

rondel de Olguţa Trifan (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vivace şi rapace acţionează omul care iese de sub a abstinenţei scorţoasă carapace!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reducere la singur amândoi

Tu ai în ochi privelişte senină
Pe când deasupra apei ploaia tace,
Te oglindeşti în clipa cea rapace,
Lacustră-i taina din zeiri de cină.

Te cuvântam în linişti moi şi-opace
De-aproape nebunia mi-e vecină,
Iscam din umbre flori ce-n duh se-anină
De coajă-n stea şi-n miezuri carapace.

Nu te suiam, erai de nesfinţire
În sânge ce pe cruce ţi-l ştiam
Şi răstignit pe orizont subţire.

Şi-n zare multul nemuririi am,
La unul singur sunt în împărţire
Iar gândul mi-este verde-n tânăr hram...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Solo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din moment ce ne-am emancipat de regulile naturii ca să dăm frâu liber închipuirilor noastre hoinare, cel puţin să ne ajutăm, îndemnându-le către ce e mai plăcut.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pui de pom şi pui de om

Un sâmbure de pom
Prinde viaţă din pământ.
Din pântece, pui de om
Către viaţă-şi ia avânt
Când puiul de pom prinde rădăcini,
Puiul de om se joacă prin vecini.
Când puiul de pom, drept se înalţă,
Puiul de om se-alintă şi se răsfaţă.
Când puiul de pom prinde să rodească,
Puiul de om începe să iubească.
Când puiul de pom rodeşte din plin,
Puiul de om îşi făureşte destin.
Când puiul de pom nu mai este pui,
Puiul de om îşi construieşte rostul lui.
Când fostul pui de pom nu mai rodeşte,
Atunci, puiul de om, îmbătrâneşte.
Când timpul pentru fiecare a trecut,
Pomul este vreascuri, iar omul... a tăcut.

poezie de Dumitru Delcă (22 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de taină

Dureri din suflet urcat-am pe cruce.
Piatră pribeagă, îmi caut grădină...
Ramură ruptă, uitată-n răscruce...
Un chihlimbar, lipsit de lumină...

Ultima şoaptă cu vântul se duce
Să scrie pe cer cu literă-aldină.
Dureri din suflet urcat-am pe cruce.
Piatră pribeagă, îmi caut grădină...

Mintea dezleagă ce ochiul n-aduce.
Taina cea vie din scriere fină
Suflet înalţă, iar inima-i plină,
Când frunze şi gânduri, toate-s caduce,

Dureri din suflet urcat-am pe cruce...

rondel de Olguţa Trifan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-aş vrea...

Aş vrea să scriu o poezie chiar dacă muza mi-e plecată,
o dau aşa... pe fantezie... şi-o fac să fie deocheată.

Cine-o citi să-şi facă cruce şi tare să se minuneze,
o poezie la răscruce cu versuri care să mimeze.

Cu ce să-ncep? Ce e mai bine? Se-nvolbură idei în ţeastă,
iar plăsmuirea se-ntreţine scriind cuvinte şnur pe tastă.

Puţin piper îi pun şi sare să simtă omul când o gustă
că sunt în viaţă clipe-amare şi fantezii ca de mangustă.

Nu desluşesc idei să pice sau armonii să mă apese,
doar vagi impresii ce se zice că stau ca oaspeţii la mese.

Le dau frâu liber să se-aşeze, loc potrivit să îşi găsească,
doar noutăţi să promoveze şi-n consonanţă să rostească.

Sunt gânduri de prietenie, de omenie, voie bună
şi fără stereotipie le-aşez în vers să meargă strună.

Sunt greu de prins gânduri pribege când nu li s-a-mplinit sorocul,
cu prisosinţă ai ce-alege să-ţi legi de harul lor norocul.

Mă copleşeşte insistenţa, ne-ngemănăm arcuş pe coardă,
şi jur că-i voi păstra cadenţa dând foc viorilor să ardă!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tractoristul pensionar

Pe timpuri, când urca pe un tractor,
C-o sută cai putere în motor,
Nici nu gândea, în ritmul epocal,
S-ajungă la puterea unui cal.

epigramă de Gheorghe Bâlici din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mintea te-a stors, te-a epuizat, când ai urmat-o orbeşte toata viaţa, când nici măcar binecuvântatul somn nu mai vine la tine din cauza nesaţului ei, când eşti sleit şi de ultima picătură de energie, acum eşti cu adevărat pregătit să laşi mintea să moară înainte de a muri. Dacă nu faci asta Chiar Acum, daca nu laşi mintea să moară, ea nu te va lăsa să trăieşti. Când cu adevărat mintea moare cu tot cu "eu"-l ei infect, când ai ajuns la capătul minţii, în sfârşit, eşti liber ca libertatea. Eşti Liber ca viaţa şi nu ca un corp efemer prizonier în ea! Priveşte şi vezi chiar Acum, chiar în aceasta Clipă, tu eşti Viaţa etern liberă de gândul efemer ce apare chiar acum în ea şi încearcă, plănuieşte, zămisleşte şi speră până disperă să o ia în posesie!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet ultramodernist

Pe tărâmul poeziei,
Continuă escapada
Dând frâu liber fanteziei
În vers mai alb ca zăpada.

epigramă de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe stâncă zborul

Ciuta spre vârfuri priveşte
Puiul din ochii-l dojeneşte
Acolo fiara nu-l pândeste
Glonţul nu mi-l nimereşte

Chiar de urcuş e obosită
In fata lui nu-mi ezită
Atentă la prăpastie şi bestie
Dansează pe a morţii muchie

Puiul tandru îi zâmbeşte
Ecoul senin îl învăluieşte
Şi-n pas mic şi atent elegant
Puiul se ridică în înalt

In privirea mamei ce pleacă
Lăsându-i liber pe unde calcă
Să boncăluiscă muflonul
Stăpânind pe stâncă zborul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta

La început am inima timidă
Buzele-ncep apoi să se deschidă
Vreau să rezist, să nu mă dau bătută
Să nu cedez, să nu mă simt pierdută
Dar mintea mea acum se rătăceşte
Şi simt cum rezistenţa îmi slăbeşte
În piept inima-mi bate, dar ochii-s de oţel
Aş vrea să nu mă las, să mă feresc de el
Însă când mă priveşte, oftez şi mă predau
Şi-acestor vorbe dragi frâu liber eu le dau:
Te iubesc!

poezie de Joel A Doetsch, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte

Priveşte cum plouă!
Îmi plouă mâinile şi trupul inert
Ciocârlia adormită într-un vers a uitare
Defunctul din mine vers cu braţele prinse de cruce
Şahul rozelor adormind cu trupul într-o răscruce
Afară poştaşul zăpezii în rana mea vântul porneşte
Priveşte cum plouă şi miră-te de timpul poveste!
Căptuşit cu secunde
Icoana din lumina magnifică mă priveşte
Cum mor, devenind sunetul dintr-o literă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte

Priveşte cum plouă!
Îmi plouă mâinile şi trupul inert
Ciocârlia adormită într-un vers a uitare
Defunctul din mine vers cu braţele prinse de cruce
Şahul rozelor adormind cu trupul într-o răscruce
Afară postasul zăpezii în rana mea vântul porneşte
Priveşte cum plouă şi miră-te de timpul poveste!
Căptuşit cu secunde
Icoana din lumina magnifică mă priveşte
Cum mor devenind sunetul dintr-o literă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

când zâmbesc pe jumătate
spun că mi-e bine
durerea se joacă de v-aţi ascunselea
golindu-mi dimineaţa de vise
nu-i bai
în strălucirea unei raze
am arhiva cu tot ceea ce am fost

azi mi-e dor de mine
şi mă caut

în cealaltă jumătate de viaţă
caut învingătorul
şi nu spun niciodată
că e prea târziu
mă plimb prin noaptea care
acceptă orice şi
pe oricine
din când în când
sunt lovit de o frunză
asta înseamnă că exist

şi tresar...

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

Trecea nagoda peste râu,
din visul adormit plecată,
lăsând licornul fără frâu
să bea jăratec din covată.
Înaripat, precum era,
s-a ridicat la cer deodată,
părea un nor de mucava
întins pe cerul fără pată.

Ea l-aştepta sub un gorun,
descântec să-i aşeze-n cale,
din mâţişorii de alun
să-i facă frâu pe nicovale.
Din ghindele căzute jos
potcoave noi să-i făurească,
s-ntoarcă râul tot pe dos,
mirată apa să descrească.

Mantaua din zefir, pe mal,
să o ascundă-ntr-o găoace
când fiul nopţii din caval
îi va cânta să se dezbrace.
Iar ea, cuprinsă de delir,
să îl aştepte dezbrăcată,
licornul priponit c-un fir
să îi vegheze noaptea toată.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce priveşte din afară printr-o fereastră deschisă niciodată nu vede atâtea ca acela ce priveşte o fereastră închisă. Nu există obiect mai adânc, mai tainic, mai fecund, mai tenebros, mai orbitor ca o fereastră luminată de o candelă. Ceea ce poate fi văzut la soare e întotdeauna mai puţin interesant decât ce se petrece în dosul unui geam. În această bortă neagră ori luminoasă trăieşte viaţa, visează viaţa, suferă viaţa.

Charles Baudelaire în Mici poeme în proză, Ferestrele (1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonier (sonet)

Sunt zăvorât în cugetul eretic
Departe de-ntrebările lăuze
Ce mi-au născut tăcerile pe buze,
Visez amar, ghimpat şi asimetric.

Cu sufletul diform de-atâtea scuze
În insectarul vieţii, ca bezmetic
Mă zvârcolesc,secat de ploi, ascetic,
Păstor celest al verbelor obtuze.

Înlănţuit pe veci de coapsa morţii
Ce-şi plânge orb secundele din luturi
Orgasmic mă topesc în sfârcul nopţii

Acelaşi brav erou adus pe scuturi.
Proscrise sunt limanurile sorţii
Când îşi ucid trecutele-nceputuri...

sonet de Rudy Valentino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucis în Piave

Dorinţa şi
Toate acele pulsânde dureri plăcute
Şi răni gingaşe
Care erai tu
Sunt pierdute-n întunericul îmbufnat.

Acum, noaptea, fără niciun surâs, vii
Să te întinzi lângă mine –
O rece, stupidă, rigidă baionetă
În sufletul meu fierbinte, palpitant.

poezie celebră de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt liber să visez că sunt liber

precum o gâză prinsă-n lumină
(nu voi şti niciodată dacă era dispusă să ardă)
...............................
poate nici Isus nu era pregătit de crucificare
...............................
doar din când în când rătăciţii mai împart speranţa
ereticii doar vin şi pleacă ca la un job regulat
nu ca o scuză pentru cine ştie ce războaie
doar aşa ca să nu moară de plictiseală
între două veşnicii
iar eu îmi strig dorul de primăvară prin tine
ca să uit de toate zăpezile acestea cenuşii
ca şi cum doar împreună putem elibera fulgii
din strânsoarea gravitaţiei

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!