Lui Aureliu Busuioc

Doamne, câtă umilinţă în privire
Câtă resemnare, Doamne
Şi melancolie
Nici la Paştele Blajinilor
Prin cimitire
N-am citit în ochii nimănui
Atâta
Mută
Osândire...

poezie de Iurie Osoianu (17 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultim hotar

Sunt la ultimul hotar
Când risipele ce mi-au fost
Revoltă şi pradă
Plutesc cununi,
Spre abis de cascadă.

Câtă umilinţă, câtă trufie
Câtă rabdare mi s-au permis?...

Atâta haos de parcă Dumnezeu
S-a sinucis!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că nu se află în noi atâta nefericire, câtă vanitate, nici atâta răutate, câtă prostie.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşteniri

avem drept preşedinte trădător de ţară
ales de cel mai prost popor din Univers
dă-mi, Doamne, dă-mi o rimă nucleară
să-l pot dezintegra cu-n simplu vers

avem şi parlament ales a câtă oară
de cei mai proşti rămăşi în ţara mea
dă-mi, Doamne, dă-mi o altă rimă nucleară
să pot cu-n simplu vers o sută spânzura

şi mai avem din moşteniri totalitare
un hoţ în lege ce ne scuipă-n faţă
dă-mi, Doamne cât mai multe rime nucleare
să-l pot trezi poporul meu la viaţă....

poezie de Iurie Osoianu (5 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset blajin

afară-i vreme caldă, cu vânt ce lin adie
şi stele care scălda a nopţii feerie
în apele luminii şi-n razele tăcerii
ce curg în drepte linii prin prizma primăverii

şi Paştele se trece cu moarte iar pre moarte
călcând destinul rece, făcând la lume parte
de veşnica iertare prin veşnica iubire
prin Fiul care moare pe crucea prorocirii...

şi iarăşi reînvie ducând păcatul lumii
şi duc-se pe pustie în hăurile humei
şi noi iertaţi în toate venim la cimitire
sorbind eternitate din cupa manturii

şi pomenid plecatii cu pâinea- trupul Lui
sorbind din revelaţii şi vinul nimănui...
... şi vremea-i ca-n psaltire cu soare şi senin
şi lume -n cimitire şi Paşte de Blajin...

poezie de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât extaz în braţele iubirii, câtă melancolie la trezire şi câtă tristeţe la despărţire!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, voia ta

Doamne
Câte priviri şi suflete
Zac în estuarele gri
Ale universului
Şi ce ploi viscolesc
Nopţile verzi
Ale ochilor
Ce nu văd
Ignoranţa
Doamne
Câtă linişte şi împăcare
Bate-n ţărmul uitat
De bejenii
Şi ce reguli bizare
Zgârie crezul
Fragilelor iluzii
Ce strălucesc
Sub călcâie
Doamne
Voia ta a fost făcută.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât extaz în braţele iubirii, câtă melancolie la trezire şi câtă tristeţe la despărţire.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu momo cată

Motto: Inscripţia "TU MOMO CATĂ", pe o tăbliţă
găsită la Tărtăria se descifrează: "Tu caută femeia"...

"Cherchez la femme" din Tărtăria vine
din adâncimi de vreme tracă
ce slove Doamne, simple şi divine
"TU MOMO CATĂ"...

tot caut s-o găsesc dar nu mai este
nici suflet şi nici seminţie dacă
sublim mai sună Doamne, ca-n poveste
"TU MOMO CATĂ"...

dar poate că prin alte Universuri
voi da de ea, de zgâtia de fată
-să-mi pui pe limbă Doamne alte versuri
"NU MOMO CATĂ"...

poezie de Iurie Osoianu (29 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când realizezi pentru prima oară ce banal de simplu e ceea ce căutai, te cuprinde un hohot de râs. Câtă agitaţie, câtă spiritualitate, câtă cunoaştere, cât efort, câtă teorie, câtă practică! Şi totul se dovedeşte în final a fi de o simplitate inimaginabilă.

citat din Marius Cretu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă frumuseţe! Câtă fericire!

Câtă frumuseţe îmi arăţi
Când cu ochii-n suflet îmi pătrunzi!
Dacă nu te văd, mă simt bucăţi;
Câtă frumuseţe îmi ascunzi!

Câtă frumuseţe îmi oferi
Când cu zâmbetu-ţi mă luminezi!
Dacă nu-mi zâmbeşti, nu am puteri;
Câtă frumuseţe îmi păstrezi!

Câtă fericire-mi dai în dar
Când îţi văd picioare, gât sau sâni!
Dacă nu le văd, sunt în zadar;
Câtă fericire îmi amâni!

poezie de Marius Robu (13 decembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebăgare de seamă

Doamne, mi-ai dat atâtea lucruri:
Viaţă, viaţă din belşug
Aer, să respir o mie de vieţi
Apă, să beau câtă vreau
Lumină, ocean care mă inundă
Păsări, voioase dimineaţa, grele seara
Îmgreuiate de cântec, de zbor.
Copaci şi frunze fără număr
Să-mi facă umbră câtă vreau
Animale de tot felul,
Pământ să m-alerge
Drumuri nesfârşite, pe care
Să merg până la capăt
Şi multe alte lucruri, pe care
N-am timp să le spun.
Ho, Doamne, mai ho!
Că n-am timp să mă bucur
De toate
Şi-ţi rămâne creaţia
Nebăgată-n seamă.
Şi omul, cerându-ţi mereu altceva,
Nebăgat în seamă.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme n-a tunat în cer, să nu spui: "Doamne – Doamne!".

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ionel Teodoreanu - Liviu Rebreanu

Zarzări, piersici, primăveri şi toamne,
Dincoace, răscoale, ştreang, pogon.
Câtă diferenţă, câtă, Doamne.
De la Ionel pân-la Ion!

epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvează-i, Doamne, pe ţărani

Salvează-i, Doamne, pe ţărani,
Că sunt atâta de sărmani
Încât îşi plâng în bătătură
Amara lor înghiţitură!

Şi n-au putere să-i oprească
Pe cei ce vin să-i jefuiască
De truda lor de peste ani,
Salvează-i, Doamne, pe ţărani!

Îi ştii, Părinte, din vecie,
Sunt tot cu lacrimi în bărbie
Şi strigă-ntruna la plăvani,
Salvează-i, Doamne, pe ţărani!

Ajunşi acum şi cerşetori,
Că nu mai au de sărbători,
Nici oi, nici vaci şi nici găini
Şi sunt în ţara lor străini.

Ajută-i, Doamne, nu-i lăsa,
Că nimănui nu i-o păsa
De ei, că nu au nicio vină,
Plătesc de veacuri şi suspină.

Salvează-i, Doamne, Fii-le, scutul,
Că-şi pierd săracii tot avutul,
Le fură unii ce-i mai bun.
În pragul Sfântului Crăciun!

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troiţă

... ce frumoasă-i dulcea Bucovină
şi ce nume Doamne i-ai mai pus
-nume care nu se mai termină
ori de câte ori să nu-l fi spus

mai la vale Basarabia stă tristă
odihnindu-şi crucea Ta pe spate
şi te roagă Doamne şi insistă
şi te roagă iar să-i faci dreptate...

încă mai la vale plâng ţinuturi
care s-au trezit retrocedate
prin tratate Doamne şi de luturi
şi de Tine şi de Ţara blestemate

toată stânga Doamne-i Românie
toată stânga Doamne încă-i Ţară
poate Doamne, faci cumva să fie
întregită iar. A treia oară...

poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec ploile...

Oh, trec ploile spre mâine, câte-o lacrimă ducând...
Doamne, câtă suferinţă să mai rabde-acest pământ?!
Biciul vântului pocneşte pe spinarea ponosită
Încovoiată de durere... Plângem, Maică Prea Iubită!

Râuri trec învolburate... Sânge-nfierbântat şi ură
Într-un iureş fără seamăn, grav şi fără de măsură...
Lutul strămoşesc musteşte parcă lavă omenească
Şi din ramuri curge sânge... Cine să ne mai iubească?!

Nu-i nici rugă nici iertare, nu-i nici viaţă, dar nici moarte...
Ne trăim în lanţuri viaţa, dar trăim în libertate!
Doamne, câtă suferinţă ne e dat să îndurăm?!
Când, pe căi transcendentale, către Tine ne-nălţăm?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrutez cerul înstelat. Doamne, ce nepăsare imperială! Câtă nepăsare imperială! Câtă singurătate cosmică pe umerii noştri!

aforism de Vasile Ghica din Surâsul lui Icar (2015)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie tristă

Dragă-mi este toamna asta,
Bucuria ei m-a molipsit!
Nu există nicio îndoială
Doamne, iarăşi m-am îndrăgostit!

Soare calm îmi mângâie fiinţa-
Parcă m-aş afla în primăvară!-
Doamne, câtă bucurie-mi picuri
Printre raze, ca întâia oară!

Eu rămân o frunză căzătoare
Iar el, prinţul lunecând pe-alei...
Doamne, toamna asta rău mă doare,
Doare verdele din ochii săi!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere în stele

Câtă durere este-n stele, Doamne?!
Oh, s-au topit şi curg prin ochii Tăi!
Iar Tu ne cerţi cu boală şi cu foame,
Cu moarte şi cu viruşii-călăi,
Fiindcă am fost copii rebeli şi răi
Şi nu ne-am plâns greşeala la icoane.

Ori poate ceri dreptatea pentru care
Cei asupriţi, în viaţă au luptat...
Acum îngenunchem şi-ţi dăm crezare
Şi Doamne, ştim că am făcut păcat.
Azi fiecare este vinovat
Şi lacrimile noastre sunt amare.

Să ne unim în luptă, toţi, ca unul!
Iubirea nu ne fie în zadar...
Ne iartă, Doamne! Plânge azi românul.
Ne iartă şi ne ai în paza Ta!
Plâng toţi cei dragi, pier unul câte unul...
Ne iartă Doamne! Nu te mânia!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între rugă şi asfinţit

nu mai am timp să privesc în mine
nici spre cartierele de taină ale trecutului
stau între rugă şi asfinţit

câtă umilinţă în respiraţia clipei

îngenunchez pe linia de jos a orizontului
şi aştept până când cineva
îmi va şopti
noa hai...

aşa începe orice aşteptare
în haine noi
barbierit
repetând aceeaşi rugăciune

doamne!

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!