Doamne, voia ta
Doamne
Câte priviri și suflete
Zac în estuarele gri
Ale universului
Și ce ploi viscolesc
Nopțile verzi
Ale ochilor
Ce nu văd
Ignoranța
Doamne
Câtă liniște și împăcare
Bate-n țărmul uitat
De bejenii
Și ce reguli bizare
Zgârie crezul
Fragilelor iluzii
Ce strălucesc
Sub călcâie
Doamne
Voia ta a fost făcută.
poezie de Constanța Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.