Epitaful unui pretins umorist

Nici n-ai mai ajuns la groapă
S-a ales din tine praful
Că prin operele tale,
Ţi-ai scris singur epitaful!

epigramă de Valeriu Ene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până n-ai ajuns

Până n-ai ajuns la ţintă,
Teme-te, şi mergi mereu!
- Orice lene poate face
Să te pierzi de Dumnezeu.
Până n-ai sfârşit lucrarea
Câtă ţi s-a rânduit
Teme-te de odihnire
Ea-ţi dărâmă ced-ai zidit

Până n-ai învins în toate
Luptele pe-ai tăi vrăşmaşi,
Teme-te ce-ţi poate face
Chiar şi cel mai slab ce-l laşi.

Până nu ţi-ai strâns tot rodul
Care-ţi trebuia cules,
Teme-te căci lenevirea
Pierde chiar pe cel ales.

Până n-ai suit tot drumul
Crucii tale cu Hristos
Teme-te şi mergi cu grijă:
- Orice pas e-alunecos!

Până n-ai trecut prin moarte
Fericit la sfinţii drepţi,
Teme-te mereu şi luptă
- Poţi cădea când nici te-aştepţi.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare cu ţepi

- Iubito, hopa sus! Priveşte! Ce apus!
- Ce muşte, ce bondari! Şi... n-am nici ochelari!

- Aruncă o privire, tu, marea mea iubire!
- Aş arunca, mai bine, tot praful de pe mine!
- Hai, suntem în natură, doar dăm şi noi o tură!
- Ce minte creaţă ai! Vrei să mă-nţep c-un pai?
- Aici aş vrea să fim, o viaţă să trăim!

- Ooooo, ţi-ai făcut un plan! Tu singur. Mitocan!
Ţăran! N-ai nici Merţan! Speram, acum un an,
Că o să-mi fie bine prin alte ţări străine,
Să fiu şi eu ferice. Acolo, nu prin spice
Şi nu mai vreu s-amân. Adio, nu rămân!

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântări mascate

Ruine cântă adesea un tril de veselie,
Bucurii mascate-n durere şi blocade...
Se deduc concluzii numai din nebunie
Când studiul profunzimii, în inimă nu-ţi roade.

Şi ai trecut prin lacrimi, prin dor şi suferinţă...
Şi ţi-ai chemat prieteni, dar ei n-au mai ajuns;
Ţi-ai dat seama singur că trăieşti căinţă,
Şi drama ta a fost ca un inel ascuns.

Nu certitudini mate dau clarităţi spumoase!
Nici viitorul de-ar fi să îl cunoşti...
Doar tu şi-a ta credinţă, şi suflete frumoase,
Dau sens în a ta viaţă, chiar de nu recunoşti...

Fost-ai certat cu tine... poate cu Dumnezeu...
Totul n-a fost decât să se trezească
Conştiinţa care te-mpiedica mereu
Ca evoluţia să-ţi urce, să tot crească.

Orice rău ascunde un bine nevăzut...
Orice rău apare, să-ţi fie apoi bine.
Prin ploi şi furtuni, să crezi ce n-ai crezut,
Aceasta e deviza care-ţi aparţine!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isuse! Noi Te-am ales prin vot universal. Tu n-ai de ales. Trebuie să ne mântuieşti! Pe toţi şi de îndată!

aforism de Valeriu Butulescu (ianuarie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e bine sau nu e bine?
da' eu zic că e bine
să te trezeşti singur
n-ai ajuns la pat din n motive
e mai bine să nu-i zici
femeii de lângă tine
că o iubeşti pentru că nu
o mai iubeşti e bine
sau nu e bine? da' ea
ea nu e lângă tine tine, tu eşti
singur, al naibii de singur
lângă patul în care trebuia
trebuia să fie şi ea şi să-i spui:
te iubesc!

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul satului părăsit

Dureros s-aşterne praful
Pe biete case părasite
Şi pe uluce putrezite,
Iar prin ogrăzi trecut-a jaful.

Pe uliţele pustiite
N-a cântat demult taraful...
Dureros s-aşterne praful
Pe biete case părăsite.

Nu se mai vede epitaful
În cimitir pe cruci cernite,
C-a plecat şi caligraful
Acestor litere cioplite.

Dureros s-aşterne praful...

poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai îndurat, ţi-ai scris povestea

Mamă, tristeţea ţi-a încrustat pe frunte brazde adânci.
Când ai căzut te-ai ridicat. O faci acum ca şi atunci.
Mâinile tale crăpate de-atâta trudă ce-ai avut,
Trebăluiesc pe mai departe, că tu încă n-ai căzut.
Din ochii blânzi ce-au plâns cândva
şi astăzi mai curg lacrimi.
Sunt amintiri din viaţa ta,
eşti tristă, nu te clatini.
Din ochii care-au plâns odată,
astăzi, picături de rouă
brăzdează faţa ta curată.
Cu necazuri nu mai plouă.
Pe fruntea ta şi-au pus pecetea
mulţi ani de griji şi de nevoi.
Ai îndurat, ţi-ai scris povestea,
n-ai dat o clipă înapoi.
În timpul ce cu greu s-a scurs,
testul vieţii tu ai dat.
Sfârşitul drumului parcurs,
sufletul ţi-a luminat.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă n-ai aminti nici o vorbă despre Hristos, chiar dacă n-ai avea dar să spui ceva frumos despre mântuirea sufletului, tu totuşi predici neîncetat. Viaţa ta, purtările tale, smerenia, evlavia, răbdarea, vorbele şi mai ales faptele tale sunt o minunată predică.

Iosif Trifa în Cum să aducem suflete la mântuire
Adăugat de Tudor Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta este marea vinovăţie a omului şi a lumii! Că deşi au văzut lumina, au ales VOIT întunericul... Alegând VOIT să fii fără Dumnezeu aici, VOIT ţi-ai ales să fii şi în cealaltă existenţă fără El. Tu singur alegând, tu singur te-ai judecat! Şi când te vei duce pe veci în iadul pe care conştient ţi l-ai ales, vei simţi îngrozit că într-adevăr ACOLO este locul pe care tu singur, VOIT şi CONŞTIENT, ţi l-ai ales. Ce grozăvie!!! Te rog, judecă bine acestea, acum...

Train Dorz în Hristos Înnoitorul nostru
Adăugat de Gabriel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bea apă din puţul tău şi din pârâiaşele care curg din izvorul tău. Să nu se risipească izvoarele tale pe uliţă, nici pâraiele tale prin pieţe. Să fie numai pentru tine singur, iar nu pentru străinii care sunt cu tine! Binecuvântat să fie izvorul tău şi să te mângâi cu femeia ta din tinereţe. Cerboaică preaiubită şi gazelă plină de farmec să-ţi fie ea; dragostea de ea să te îmbete totdeauna şi iubirea ei să te desfăteze.

Solomon în Pildele lui Solomon, Ferirea de desfrânare. Îndreptarea spre curăţie - 5:15-19
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steffi: Niciodată nu-ţi alegi femeia potrivită.
Joe: Hei, te-am ales pe tine!
Steffi: Da, ştiu, şi am divorţat.
Joe: Pentru că era imposibil de trăit cu tine.
Steffi: "Era imposibil de trăit cu tine" – îmi place la nebunie cum sună asta. Tu nu ţi-ai putut da seama dacă vrei să fii psihanalist sau scriitor!
Joe: Da, aşa că am făcut un compromis – am ajuns scriitor şi pacient.

replici din filmul artistic Toţi spun: Te iubesc!, scenariu de Woody Allen (6 decembrie 1996)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce n-ai mers drept la ţintă, de ce nu te-ai jertfit?... Din pana ta ţâşnea protestul, dar, prin forma pe care i-ai dat-o, el s-a născut mort... Ţi-ai ridicat glasul împotrivindu-te, dar n-ai arătat nici ce e de făcut, nici faptul că unii oameni mergeau la pieire, ci te-ai mărginit să-i urmăreşti de departe, fiind doar cu sufletul alături de ei.

citat din Mihail Evgrafovici Saltîkov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă cu Toamna

Îmi mângâi obrajii cu al tău vânt,
Ai uscat şi frunzele de când te cânt,
Şi-mi laşi buzele crăpate de la frig,
Şi mă faci să răguşesc la cât te strig.

Ţi-ai pornit şi ploaia peste mine,
Ca să-mi inunzi gândurile numai cu tine,
Ţi-ai ascuns soarele-n buzunar,
Când vreau căldură tot la tine să apar.

Ţi-ai împrăştiat şi părul peste verde,
Mă uit la codru, gândul la tine se pierde,
Şi încerc în casă să mă feresc,
Dar ceaiul de tei nu mă lasă să greşesc.

Poate dacă doar cerul îl privesc,
Am o şansă gândul să-l risipesc,
Dar ai ajuns până şi în acest loc,
Ţi-ai aruncat privirea albastră-n joc.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec deplin

N-ai dezmierda de n-ai şti să blestemi.
Surâd numaim acei care suspină.
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
cu mâna ta n-ai unge răni străine,
N-ai jindui după frânturi de rai,
de n-ai purta un strop de iad în tine.

Că nu te-nalţi din praf, dacă nu cazi
cu fruntea jos, în pulberea amară.
Şi dacă-nvii în cântecul de azi
e că mureai în lacrima de-aseară.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile vieţii

Nu ai trăit de n-ai simţit
cum floarea de cais îmbată,
în primăvară
orice fată
şi nici de n-ai stors vinul,
niciodată!
Nu ai trăit de n-ai simţit
în cântecul păsărilor,
o muzică a stelelor
şi nici inimă n-ai avut,
prin crâng, de nu te-ai abătut!
Nu ai trăit de n-ai simţit
mirosul frunzei jeluite-n bătătură
şi nici de n-ai adulmecat
mireasma primăverii-n arătură!
Nu ai trăit de n-ai simţit
aroma sfintelor gutui
îmbălsămând în iarnă, casa
şi nici de nu te-ai odihnit
în fân, la coasă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş la propria persoană

N-am scris nimic de dragoste pe noul an
Şi nu-i semn bun, că de n-o ai e precum ban
Ce-ţi va lipsi şi-ţi va rămâne numai sănătate
De care uiţi crezând c-o ai... şi n-ai dreptate!

Nici de prieteni nu mai vrei să ştii, că te-au uitat
Şi nici părinţi n-ai mai îmbrăţişat, că au plecat...
Tot crezi la nesfârşit că anii-ţi aparţin
Să îi întinzi ca pe-un covor, un sul... se duc şi vin!?

Ai picat singur în capcana nemuririi
Ce-o ştii că nu-i, joci jocul nesimţirii
Tratând inevitabilul cu multă indiferenţă;
N-ai învăţat nimic; risipitor de experienţă...

... De mii, de zeci de mii de ani... Incompetenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când strigi, doar îngerii te-aud...

Te-ai risipit ca păpădia, cu aripi amputate-n vânt
Pe portativele tăcerii nevinovate din cuvânt.
Şi nimeni n-a-nţeles, că-n tine, doinesc viorile de dor
Şi totuşi n-ai cerut nici milă şi n-ai cerut nici ajutor.

Şi de-ai strigat la veri pierdute, albastru cer nu ţi-a răspuns-
Era prea-ntunecatră noaptea, la nici o stea nu ai ajuns.
Ţi-ai construit castel din lacrimi şi întrebări te-au troienit,
Să îţi deszăpezească viaţa, nicio iubire n-a venit.

Mai înflorea câte-o speranţă în florile de busuioc,
Da ursitoarele venit-au cu daruri fără de noroc.
Şi câtă frumuseţe zace în ochii verzi, ca de smarald,
Şi câtă linişte şi pace în glas de mamă-atât de cald!

Doar nopţile, surori de cruce te-au învelit în vise dulci,
Pe pat de iarbă verde, gândul, să-l odihneşti şi să îl culci.
Clepsidrele-şi vedeau de treabă, furând secundele pe rând,
Surde şi oarbe la durerea, pe-un ţărm de mare, implorând.

Acum doar ruga te cuprinde în braţe sfinte de lumini
Şi în lăcaşul păcii tale, la sfinţi şi îngeri te închini.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Doamne, Ţi-ai ales nemărginirea drept măsură.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului, Psalmi ţigăneşti
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa divină

Nu mă tem de tine, moarte,
Chiar dacă vii să mă ucizi în vis.
Atât mă tem, că încă nu am scris
Cum să te spânzur într-o carte.

Să văd cum mori şi Tu măcar o dată
Cum sufletul îţi curge în pământ
Că n-ai în tine nimic sfânt
Fiinţă hâdă fără nici o Pată?!

Aduni copii, femei, bătrâni
Cum îi alegi, nebună fără minte?
Dintre cei răi, pe cel cuminte
Tu, Pacoste, din Casa de nebuni.

Sunt prea bătrân să mă mai tem de tine
Şi n-am sfârşit ce am avut de scris
Omoară, Doamne, păcătoasa-n vis
Şi-nvaţă-mă să fac ce se cuvine.

poezie de Aurel Anghel
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti singur azi şi-mpovărat de tine...

Eşti singur azi şi-mpovărat de tine,
De slavă şi de visuri despărţit,
Dar ai rămas iubitul pentru mine,
Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.

Bei vin mereu, ţi-s nopţile murdare,
Mai ştii dacă trăieşti cu-adevărat?
Şi ochii-ţi verzi cu zvârcoliri de mare
Mărturisesc că pacea n-ai aflat.

Invocă moartea inima-ţi nebună,
Afurisind al soartei pas greoi,
Şi vântul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrări şi rugi, puhoi

Spre tine iar, cum pot să viu fierbinte?
Sub cerul pal, aici, în ţara mea,
Ştiu doar să cânt şi să-mi aduc aminte,
Tu nici măcar atât nu cuteza!

Tristeţi sporind, trec zile fără veste...
Ce rugăciuni de dragul tău să fac?
Iubirea mea atât de mare este,
Că n-ai putut nici tu să-i vii de hac.

poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!