Strânsoare

Strâmt
strâmt îi este sufletului meu
în acest trup de cuvinte.

Pentru fulguirea sa necuprinsă
şi pura lui infinire
prea multă agitaţie inutilă
prea goală sporovăiala lumii în bobote.

Numai
adâncurile muntelui alb de tăcere din zare
ar putea să-i fie refugiu
locaş pe potrivă
liman însingurării.

poezie de Andrei Ţurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extrapolarea golului

Iarăşi nu-ncăpeţi de mine
universul e prea strâmt
v-aş urî dar zău nu-mi vine
totuşi dragoste nu simt

Universul e prea strâmt
n-are loc nici Dumnezeu
însă altceva presimt
v-aţi dat la mormântul meu

N-are loc nici Dumnezeu
v-aş urî dar zău nu-mi vine
fiindcă Doamne ăsta-s eu
iarăşi nu încap de mine

Universul vai-i prea mic
stăm nimic lângă nimic

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi un trup, voi munţilor

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe fruntem şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-a prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-1 port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când aş iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi, î
spre cer,
să-1 cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

poezie celebră de Lucian Blaga din Paşii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi considerăm că baza pentru orice discuţie despre politica externă este spaţiul vital... Este datoria esenţială a politicii externe de a veghea la acest spaţiu vital, de a-l conserva la nivelul moştenirilor transmise de generaţiile trecute, de a-l spori, atunci când a devenit prea strâmt.

Karl Haushofer în De la geopolitique, Les bases geographiques de la politique etrangere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea de-a fi

Rostogolindu-se-n larg
sunetul creşte
odată cu undele mării
înghiţit de tăcere.
Te pierzi infinit
într-un spaţiu prea strâmt.
Izbucneşti simfonie
în albii imense...
Libertatea de-a fi,
vuietul apei atingând
pentru un vârf,
focul nestins
al luminii prea albe...
Într- o clipă te stingi,
ruşinat te ascunzi
printre umede fire
ca apoi să revii
mângâiere sau tunet.

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş dori - ca să-l citez pe Lenz - să vâr lumea după sobă, pentru că totul e aşa de mic, aşa de strâmt. Dar până şi cele două zile intense cu Dumneavoastră mi-au fost prea aproape sau Dumneavoastră mi-aţi venit prea aproape... În cuvinte şi scrisori mă simt mai acasă cu Dumneavoastră decât în gestica nonverbală a afecţiunii. M-aţi aruncat în imediateţea univocă a unei relaţii fizice, când eu voiam duplicitatea erotică a legăturii spirituale.

Friedgard Thoma în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Emil Cioran (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tomas (în genunchi, sentenţios): Pentru tot ce e înalt, există un ceas al prăbuşirii! (Bea.)
Don Siempre: Bea, prietene! Întoarce-te la mediocritatea ta! Înscrie-te în cercul strâmt al doagelor tale! Pentru tine nebunia este un lux prea mare!

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mulţi suntem numai într-un înăuntrul nostru şi prea puţin şi-n a altora... Puţini plâng pentru toţi... şi prea mulţi numai pentru ei... altfel am fi cu toţii în aceiaşi direcţie... sau la un loc... de aceea singurătatea ne pare a fi reală numai în camerele sufletului... Niciodată "rămâne aşa" şi "este" nu-i întregit... cu ce poate fi!

Viorel Muha (mai 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-i o ispitire de înec, o tentaţie de adâncime. Prin aceasta seamănă morţii. Aşa se explică de ce sentimentul sfârşitului îl au numai naturile erotice. Iubind, scobori până în rădăcinile vieţii, până în prospeţimea fatală a morţii. Nu sunt fulgere ca să te lovească în îmbrăţişări, iar ferestrele dau spre spaţiu pentru a te putea arunca prin ele. Este prea multă fericire şi prea multă nefericire în suişurile şi scoborâşurile iubirii şi inima e prea îngustă dimensiunilor ei.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă speranţă şi prea multă disperare - iată cele două feţe ale erorii morale.

Andrei Pleşu în Minima moralia
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă fantezie pierde realitatea, prea multă speranţă poate părea oarecum goală.

citat din Akira Toriyama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

într-un oraş bolnav, un suflet bolnav
tic-tac, tic-tac
apoi tace
s-a terminat
e linişte
prea multă linişte
nu-mi dă pace
şi tace
clopotele bat în tăcere
o imensă tăcere se loveşte de imensitatea cerului
şi tace
ne căutam în tăcere
ieri si mâine
desigur, nu ne găsim
paşii erau prea tăcuţi
stăm şi tăcem
fiindcă putem, nu
uneori vorbim, în adâncă tăcere
să nu tulburăm lacrimile de pe caldarâm
păşesc pe aleile tăcute ale vieţii
mă izbesc de tăcerea gândurilor
tac în cuvinte nerostite
liniştea curge agale, în tăcere
mi-s ochi atât de obosiţi
de trăit în tăcere
e sufletul gol, umplut cu noroi
să tacă, vorbea prea mult
astăzi, amara tăcere
s-a aşternut peste oraş
şi tace...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu cunoşti senzaţia asta: că-i prea strâmt în tine, că n-ai aer de-ajuns? Vrei mai mult, mai mare, mai repede.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa neterminată

În jurul nostru
e liniştea
pe care ar trebui
s-o inundăm cu cuvinte
dar nu putem
nu vrem
avem prea multe de spus
ne tremura vocea
e gâtuită
şi se sufocă
de prea multă tăcere.

poezie de Bernard Mazo, traducere de Doina Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţa războiului constă în distrugere, nu neapărat de vieţi omeneşti, ci a produselor muncii omului. Războiul este o modalitate de a zdrobi în bucăţi, de a arunca în stratosferă sau de a scufunda în adâncurile oceanelor acele produse care ar putea fi, altminteri, folosite pentru a dărui maselor prea mult confort şi, în ultimă instanţă, prea multă inteligenţă. Chiar atunci când armele destinate războiului nu sunt distruse, simpla lor producere rămâne o modalitate convenabilă de a cheltui forţa de muncă fără a fabrica nimic ce s-ar putea consuma.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înmulţind într-un şir pe M cu F

Înmulţind într-un şir pe M cu F
rezultatul este unul sau doi?
Ar putea oare trupul sta lipit de suflet,
s-ar putea ca sufletului să-i fie teamă de trup?
Pun prea multe întrebări? Vreau doar
ca amintirile mele să se topească
în creuzetul tandreţei,
iar eu să adorm cu obrazul presat de spatele tău,
ca şi cum aş fi pe o motocicletă.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea naţiei

E tot mai absentă, slăbită şi rea,
Privirea-i atentă la golul din ea.
Clipeşte prea rar pe ritm somnolent
Şi-aşteaptă un har micuţ, emergent.
Reacţii prea scurte şi prea ascuţite,
Cu temeri din iurte lucind pe cuţite.
Agonia creşte prin laţul prea strâmt,
Doar gândul luceşte, dar n-are cuvânt.
Acţiunea-i oprită şi jocu-i murdar,
Privirea-i mâjită cu sânge-n trotuar.
Minuni nu apar pe cerul închis,
Doar clipe dispar în cerc compromis.

Roşu... 12 martie 2022

poezie de Liviu Reti (12 martie 2022)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îţi aminteşti că atunci
nu se putea altfel,
am împachetat dragostea din acel viitor
(era îngrozitor de multă şi noi muream
doar peste câteva întâmplări)
şi am teleportat-o cu destule riscuri
moral-spaţiale
în soarta acestei zile.

dacă ar fi să invocăm
Marele Cântar
al sentimentelor,
senzaţiile ne-ar fi strivite de tinereţea lor,
cum să ţinem pe umeri
tot acest interior de zi?

trebuie
să deplasăm peisajele
mult dincolo de înţelegere,
să încapă aceste dealuri
enorm unduitoare
de dragoste
şi
această inundaţie roşie
ridicată la nivel de pericol,
despachetate acum.

iubitul meu,
avem prea multe nopţi
umezite pe buze
ca să aşteptăm în nemişcare
neîntâmplatul
în acest prezent strâmt.

hai să luăm
paharele, podeaua,
muzica,
permisul de viaţă,
mărul,
un dumicat de azi,
fireşte,
tot potopul ăsta de dragoste
şi
să plecăm într-un acolo
mult mai mare.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp interior

În zilele de vară
căldura-mi învăluia trupul,
închideam ochii şi mă rugam soarelui.
Din prea multă iubire mă rugam!
În zilele de toamnă,
în lumina incendiară priveam florile,
miroseam parfumul şi mă rugam florilor.
Din prea multă iubire mă rugam!
În zilele de iarnă cu zăpezi nesfârşite,
pe străzi rătăceam,
un zeu al purităţii inventam
şi lui mă rugam!
În zilele de primăvară vântul ascultam
şi vântului mă rugam.
Din prea multă iubire mă rugam!
Toate aceste zile,
numai ele, vor putea spune
câte ceva despre mine
şi numai dacă vor mai avea amintiri.

poezie de Vavila Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgirea este un fel de faliment; falimentul sufletului care a cheltuit prea multă speranţă şi prea multe aşteptări.

citat clasic din Eric Hoffer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vineri

Nu-i ceaţă-n vineri:
Clădirile se-ascund
De prea multe geamuri.

Nu-i frig în vineri:
Vara se umple
De prea multă toamnă.

Nu-i ploaie-n vineri:
Norii asudă
De prea multă joi.

Nu-i vis în vineri:
Somnul se-ntinde
De prea multă noapte.

Nu-i brumă-n vineri:
Verdele plânge
De prea multă febră.

Nu-i doi în vineri:
Tu vindeci ziua
De prea mult eu.

poezie de Gabriela Chişcari (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!