Epitaf

În groapa asta foarte-adâncă
E soaţa mea. Vorbiţi şoptit,
Să n-o treziţi, că mie încă
Nu-mi vine-a crede c-a murit...

epitaf epigramatic de A.P. Benitţki din Râsul lumii la români (2010), traducere de Efim Tarlapan
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui bătăuş

Sub această piatră mare
Potolit se odihneşte;
Nu vorbiţi - vă rog - prea tare,
Că-l treziţi şi vă pocneşte!

epitaf epigramatic de Gheorghe Grosu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-Toc!

Tic-tac! - se-aude-n mine,
c-afară e toc-toc! -
şi, Doamne, ce pot face
doi pantofiori cu toc!
Dar, cine îi mai vede,
cu ce se-nalţă-n ei,
căci, zău, nu-mi vine-a crede
cum, chinul la femei
o ia, aşa, agale,
direct în ochii mei
şi urcă, şi coboară,
prin mine-n sus şi-n jos,
iar gândul, parcă zboară,
dar zboară... păcătos,
şi nu e el de vină:
e chinul... din pantofi
ce-mi face neuronii
anemici şi distrofi.
E mare chinul, basta!
Am să mi-o scot din minte,
căci nu vreau, vara asta
să-mi fie... prea fierbinte.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai murit încă unul

A mai murit încă unul -
cu foamea pe faţă,
cu ochii de ceaţă,
cu mâini ca tutunul.

A mai murit încă unul
din nemernica gloată
care pe rând se gată.
Unul câte unul.

Trei, şase, opt, zece...
A mai murit un mişel.
Ce bine de el
că-i liber să plece!

Azi n-o să-l mai frigă
în vise de fiere
nici trup de muiere
şi nici mămăligă.

Ah, Domnul, prea-bunul,
îl mangaie foarte.
Tovarăşi de moarte,
poftim încă unul!

Lăsaţi-l să plece!
Nu spuneţi o vorbă!
Ne lasă o ciorbă
şi-o pâine rece.

poezie clasică de Radu Gyr
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să vorbiţi de mine

O să vorbiţi de mine
la timpul trecut.
O să vorbiţi de mine
că n-am făcut ce-aţi vrut.
O să vorbiţi de mine
c-am fost un om nervos.
O să vorbiţi de mine
c-am fost un păcătos.
Voi nu aveţi dreptate.
Ba chiar mai mult ca mine,
v-adăugaţi păcate.
Vă faceţi de ruşine.
Cu minte înţeleaptă,
prin ceea ce-am făcut,
Am mers pe calea dreaptă,
la nimeni n-am cerut.
Am reuşit în viaţă,
mă simt om împlinit.
Cu mintea mea isteaţă,
acum sunt fericit.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează

Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează,
Că-i mai sunt dragă să nu-mi spui...
O, nu! Ce nemilos el viaţa mi-o scurtează,
Deşi cuţitul tremură în mâna lui.

Ba roabă-i sunt, ba mă îneacă plânsul,
Mă supăr sau îmi fac inimă rea, -
De mai trăiesc... sunt vie pentru dânsul,
Dar viaţa asta! Ce amară-i ea!

Ce scrupulos, zgârcit îmi vămuie văzduhul
Nici cu un duşman nu-i aşa de crud...
Ah, mai zvâcneşte încă slab în mine duhul,
Dar viaţa n-o mai simt, n-o mai aud.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev, traducere de Igor Creţu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Mi-ar trebui un câine! Unde-i căţeluşa mea? Unde-i Polaire?
Natalia: A murit, Maestre...
Brâncuşi (mirat): Nu se poate! A murit domnişoara Polaire? Era o căţea tare deşteaptă. Trimetea scrisori la câinii prietenilor mei. Codrenii aveau un dulău frumos... Cam afemeiat, ca toţi bărbaţii... Îl chema Dulciu... Căţeaua mea îi trimetea scrisori de dragoste... Le semna cu lăbuţa... Voi vorbiţi serios? A murit Polaire?

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui ginere

Abia intrat în groapa asta,
Constat, pe veci înmărmurit,
Că-s tot cu soacra şi nevasta,
Atunci la ce bun c-am murit?

epitaf epigramatic de Titu Olteanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotelul

Cum veşnic e bruscat apelul
Atâtor mii de pasageri,
Îmi vine-a crede că hotelul
E-o casă fără încăperi!

epigramă de Mircea Trifu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfoniile lui Beethoven într-o interpretare prea personală

De câte ori privesc elanul
Cu care îşi începe zborul,
Îmi vine-a crede că "Titanul"
Nu-i Beethoven ci dirijorul.

epigramă de Victor Macarevici din ziarul "Viaţa Buzăului" (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comunismul a murit. Dar constituie o parte din istoria noastră. Vorbiţi mai încet, atunci când treceţi pe lângă sicrie.

aforism de Valeriu Butulescu (ianuarie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce repede trecu şi vara asta,
Ca o scurtă ploaie de vară
Între două zile-nsorite
Cu arşiţă barbară.
Ne vine-a umbla fără veşminte,
Fără trup ne vine-a umbla.
Ani grei au trecut peste noi
De când am pierdut dragostea ta.
Tu gândeşti mereu la ce-a fost.
Iarba arsă nu mai învie.
Luna uneori răsare devreme.
Alteori, când noaptea-i târzie.
Ce repede trecu şi viaţa,
Ca o ploaie de vară trecu.
Eu n-am uitat nici un cuvânt
Din toate câte le-ai spus tu.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi vine-a crede?

Acum un an doream să fiu şi eu
Un bancher plin de bani, bogat de tot,
Cu fel de fel de beneficii şi c-o sută
De milioane de dolari în cont.

Un bancher potent pe Wall Street, acolo unde
Banii şi puterea se-învârt în aceeaşi horă,
C-un venit, mă rog, de nu mai puţin
De-o mie de washingtoni pe oră;

Cu ipoteci şi titluri de valoare-n buzunar,
Cu trepăduşi plasaţi în intersecţii şi pe axe,
Un bancher bine-înfipt pe Wall Street,
Care poate evita plata oricăror taxe.

Un bancher prosper pe Wall Street
Care-întoarce banii cu furca-n fiece minut.
Asta doream eu cam acum un an –
Şi asta doresc şi astăzi, dar... mai mult.

poezie de Ellis Parker Butler, 1869 – 1937, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

El încă mai crede

că mă voi plimba zilnic
printre hologramele din camera sa
că degetele mele
înmuiate în vopseaua rece
vor picta zidurile şi mobila şi oglinda
că voi tăia cu braţele amândouă
aerul tânăr din balcon
că mă voi ascunde
să nu stârnim bănuieli
că vom putea vorbi
despre fericirea ocazională

el încă mai crede
că seara îşi va pune păpuşile de sticlă
în cutia preferată
şi vom râde la nesfârşit
că sângele va curge
pe podeaua lustruită
de o femeie oarecare
că ne vom tatua păuni pe abdomene
că ne vom simţi teribil de bine
în tăcerile noastre

el încă mai crede toate astea
şi încă multe altele
dar pereţii din camera lui
vor îmbătrâni de atâta alb

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf. Pe mormântul amicului A. G.

El a fost poet bucolic
Şi-a murit în mai,
Iar pe groapa lui, simbolic,
A crescut un scai!

epitaf epigramatic de Costică Tenie din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos nu a murit condiţionat pentru oameni, ci dacă vor crede. Dar, El a murit pentru toţi aleşii lui Dumnezeu, pentru ca aceştia să creadă.

citat din John Owen
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut...

Trecutul nu-mi dă pace,
Amintirile mă pun ca pe ace,
Fizic par indiferent,
Dar sufletul e dus la amanet.
Prezentul îmi zice că ai murit,
Dar amintirea ta încă e vie,
Trecutul îmi aminteşte că m-ai iubit,
Dar sufletul nu ştie.
Umbre din trecut încă se arată,
Noaptea, când inima cade îngândurată,
Cioburi de amintiri se sparg,
Tăindu-mi sufletul adânc,
Iubirea îmi curge pe prag,
Iar eu adorm plângând.

poezie de Miron Iustin (28 octombrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel şoptit

Fiece cuvânt şoptit,
Prevesteşte-o-nmugurire,
Îl simt, Miss, dintr-o ochire,
Ca pe-un lucru insolit...

Sufletu-ţi adăpostit,
Întru spirit şi smerire,
Fiece cuvânt şoptit
Scânteiază-n complinire.

Lesne, mă las bântuit,
De-a ochilor tânguire,
De-a trupului tresărire,
Care, Miss, ţi-au înflorit...

Fiece cuvânt şoptit!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jeremy: Chiar dacă nu-mi amintesc de ce, eu încă mă simt gol, singur. Făcându-mă să uit nu va repara asta.

replică din filmul serial Jurnalele Vampirilor
Adăugat de Cezara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocilă

După ieşirea la pensie
nu putea omul să doarmă,
de grijă!
Vroia să-şi facă groapă boltită
pentru somnul de veci,
să fie ferit de intemperii.
Ce mai, ca-n casă!
S-a strâns omul la buzunar,
a pus ban peste ban
şi-a făcut groapa.
Dar noroc nu a avut de ea.
A murit Norocilă de inimă rea,
când i-a luat Dunărea casa.
Acum doarme în dealul Goicei, printre străini.
Peste groapa lui boltită,
malul de apă al Dunării,
unde se laie şalăii.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul zânelor

Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoşească,
destinul nostru să-mplinească.

Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noştri să renască,
azi în suflarea românească.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

Vă dăm credinţă şi iubire
vă dăm lumină şi-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luaţi bucuria zorilor.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

Dansăm la vetre şi altare.
Ne veţi găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIŢI!

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!