Epitaf. Pe mormântul amicului A. G.

El a fost poet bucolic
Şi-a murit în mai,
Iar pe groapa lui, simbolic,
A crescut un scai!

epitaf epigramatic de Costică Tenie din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicului I. C.

Tu nu dai nimic la nimeni,
Iar de spui c-aşa e bine,
E-o dovadă că natura
Tot aşa a fost cu tine!

epigramă de Costică Tenie din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoarei A. PO., remarcată prin coafura permanentă

S-a coafat, căci are
Şi ea pretenţiuni:
Măcar la păr să aibă...
Circumvoluţiuni!

epigramă de Costică Tenie din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicului dr. D. R.

De te doare vreo ureche,
Mergi la doctor, dai simbria,
Şi pe lângă boala veche,
Contractezi şi... sărăcia!

epigramă de Costică Tenie din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stimatei domnişoare El. Cor. (al cărei vis este pictura)

Domnişoara pictoriţă
Numai într-un singur caz
Reuşeşte cu vopseaua:
Când şi-o pune pe obraz!

epigramă de Costică Tenie din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctoriţei T. L. care desenează după natură

Doctora din sanatoriu
Desenează, nu mă mir,
Căci îi place perspectiva
Crucilor din cimitir!

epigramă de Costică Tenie din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Costică Pillat

Măi Costică, măi Costică,
Vinu-i bun, ocaua-i mică,
Şi-amândoi ne-am îmbătat,
Eu pi muchie, tu pi lat.

calambur epigramatic de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Bobby
Comentează! | Votează! | Copiază!

Costică

Costică poartă ochelarii
Mereu îngândurat şi trist,
Şi crunt înjură "ca birjarii"
Deşi el e... "taxime-trist".

epigramă de Constantin Părăian din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La groapa unui poet

A mai rămas atât: un pumn de oase
Din cel ce-a fost poet cum altul nu-i.
În fundul gropii reci şi-ntunecoase,
E la nivelul operelor lui.

epigramă de Florin Iordăchescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocilă

După ieşirea la pensie
nu putea omul să doarmă,
de grijă!
Vroia să-şi facă groapă boltită
pentru somnul de veci,
să fie ferit de intemperii.
Ce mai, ca-n casă!
S-a strâns omul la buzunar,
a pus ban peste ban
şi-a făcut groapa.
Dar noroc nu a avut de ea.
A murit Norocilă de inimă rea,
când i-a luat Dunărea casa.
Acum doarme în dealul Goicei, printre străini.
Peste groapa lui boltită,
malul de apă al Dunării,
unde se laie şalăii.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea omului de lut

Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până şi crezul pus în gând,
Şi dragostea-i tot din pământ.

Şi a crescut mare, fălos,
Şi-a cunoscut o Ea din lut
Şi-a dus-o într-un crâng umbros
Şi s-au unit într-un sărut.

Şi-au construit casă din lut
Şi prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Şi lutul le-a fost martor mut.

Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Şi lutul înverzea uşor
Păsări din lut cântau pe glie.

Şi lutul le-a îmbătrânit
Şi s-a uscat, şi a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.

Şi tot aşa, an după an,
Tristeţea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Şi s-a făcut tot lutul mut.

Şi a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiţi în sus
S-a stins uşor, în aşternut
Din lut uscat, pe la apus.

L-au luat copiii lui din lut,
Şi în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.

poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea omului de lut

Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până şi crezul pus în gând,
Şi dragostea-i tot din pământ.

Şi a crescut mare, fălos,
Şi-a cunoscut o Ea din lut
Şi-a dus-o într-un crâng umbros
Şi s-au unit într-un sărut.

Şi-au construit casă din lut
Şi prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Şi lutul le-a fost martor mut.

Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Şi lutul înverzea uşor
Păsări din lut cântau pe glie.

Şi lutul le-a îmbătrânit
Şi s-a uscat, şi a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.

Şi tot aşa, an după an,
Tristeţea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Şi s-a făcut tot lutul mut.

Şi a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiţi în sus
S-a stins uşor, în aşternut
Din lut uscat, pe la apus.

L-au luat copiii lui din lut,
Şi în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.

poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea omului de lut

Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până şi crezul pus în gând,
Şi dragostea-i tot din pământ.

Şi a crescut mare, fălos,
Şi-a cunoscut o Ea din lut
Şi-a dus-o într-un crâng umbros
Şi s-au unit într-un sărut.

Şi-au construit casă din lut
Şi prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Şi lutul le-a fost martor mut.

Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Şi lutul înverzea uşor
Păsări din lut cântau pe glie.

Şi lutul le-a îmbătrânit
Şi s-a uscat, şi a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.

Şi tot aşa, an după an,
Tristeţea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Şi s-a făcut tot lutul mut.

Şi a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiţi în sus
S-a stins uşor, în aşternut
Din lut uscat, pe la apus.

L-au luat copiii lui din lut,
Şi în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.

poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socială

Nea Costică, o-avea mică,
Nu ştiu de ce mai trăia,
I-a crescut acuma... cică...
Cinci la sută... pensia!

epigramă de Valentin Groza din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost poet

Am fost poet fără să ştiu
Şi asta am aflat acum pe stradă,
Un paradox deloc hazliu,
Să fiu, fără să ştiu, cu normă-ntreagă.

Am fost poet şi n-am ştiut,
Că n-au fost ursitori la a mea uşă,
Botezul la trei ani făcut,
C-un preot, o bunică şi-o mătuşă.

Am fost poet şi n-aţi ştiut,
Să-mi daţi un brânci în poezia mare,
Sunteţi părtaşi că nu aţi vrut,
S-ajung ridicol prin hebdomadare!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simbolic

O studentă, silitoare,
Ce învaţă maşinal,
A primit – din întâmplare –
Mărţişor, un papagal.

epigramă de Ion Petre Stoica din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a născut poet şi a murit romancier. Între timp a fost critic literar.

aforism de Mihail Mataringa (2 mai 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea din urmă îngrijorare a omului trebuie să fie exprimată simbolic, fiindcă numai limbajul simbolic este în stare să exprime ultima esenţă.

citat din Paul Tillich
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

SIMBOLIC...

Simbolic eu,
Efemer fulg de nea,
Cristalizată într-un,
Microorganism,
Instabil.
Gândire zburdalnică,
În nesfârşitul Univers,
Figură şăgalnică,
Plină de interes.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ion I. Pavelescu

Aici zace Ionel,
Frate bun cu Cincinat,
A murit nemângâiat...
Că n-a fost poet nici el!

epigramă de N. Mihăescu-Nigrim din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este poet

Poet e cel care scrie poeme
şi cel care nu scrie poeme
poet e cel care se eliberează de legăturile lui
şi cel care îşi impune singur legături
poet e cel care crede
şi cel care nu reuşeşte să creadă
poet e cel care a minţit
şi cel care a fost minţit
poet e cel care are buze
şi cel care înghite adevărul
cel care cade
şi cel care se ridică
poet e cel care pleacă
şi cel care nu poate pleca.

poezie de Tadeusz Rozewicz, traducere de Claudiu Komartin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!