Cele două cămile
Într-un deșert, două cămile-și poartă-o povară,
Negândind la sfârșitul greutății ce-o cară,
Una-i cu zahăr și greu ea se-mpotrivește,
Pe când cea cu textile în ritm zburdalnic pășește.
Ajunse la râu, pornesc să-l străbată,
La prima, zahărul se topi și fu ușurată,
A doua-i împovarată de apa-mbibată
În textila ce-o trage și-o-neacă pe dată.
Morala: Aparențele pot fi înșelătoare, rezultatul final dând valoare omului.
fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.