Sublima agonie
Mă sublimez, an endless war,
Apocalipsă, masca mea de var,
Tu ce te plângi? Ai două inimi stângi,
Extreme drepte, fete ferm deștepte,
În Valea Udului crescu un dud, duduie,
Pe Don Quijote l-au ucis și nu e,
Iar sanchiulote Sancho zis și Panza,
s-a ras în cap și a plecat în Franța,
Mamzel s-a-nflăcărat cu un mișel,
Are o piele, șapte degețele,
Șarpele Harpă ne aduse harpiile,
Sus trece luna, zice Lorca,
Ea luminează în albastru morga,
Noi nu ne temem, totul este nou,
Eroic e să nu te crezi erou.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.