Pigmalion

Pigmalion, bătrânul meşter faur,
Cu dalta lui cu mâna cea de aur,
Tu, sculptor al divinelor frumoase,
Cioplite-n fildeş, pline de agnoase,

Făcut-ai pe femeie atât de frumoasă
C-ai vrut s-o duci deja la tine-acasă
Soţie ca să-ţi fie în veci, plină de har,
Şi s-o fereşti de ochiul bărbatului barbar.

Îndrăgostit de propria-i făptură
Ai fost la Aphrodita-n bătătură
Să –i ceri să ţi-o transforme-n divă vie,
Ca tu s-o iei, băiete, de soţie.

Dar Aphrodita cea geloasă, rea,
Ţi-a aprobat să te-nsoţeşti cu ea,
Plină de gelozie, te-a blestemat în veci
Să tot ciopleşti statuile doar reci,

Să n-ai căldură tu din partea ei,
Blestem căzut din gura-i de la zei,
Să naşti un fiu din suferinţă stors
Cu numele simbolic de Pathos.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul meu

ochiul meu albastru pur
ţi-a căzut pe verticală,
nu te mai feri de el,
prea frumoasă domnişoară.

peste ţâţa ta cea dulce
se aşează ca un ied
şi ar vrea ca să se culce
să viseze numai mied.

parcă nu mai am vedere,
mi-a furat-o sânul tău,
s-a întins o noapte sură
peste ochişorul meu.

tot visând la mere coapte,
ochiul meu lacom din fire,
a trecut deja la fapte
şi citeşte din psaltire.

şi gândirea mi s-a rupt
mi-am pierdut deja tot eul,
tu, căzând pe dedesubt
îţi sărută ţâţa zeul.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul meu

ochiul meu albastru pur
ţi-a căzut pe verticală,
nu te mai feri de el,
prea frumoasă domnişoară.

peste ţâţa ta cea dulce
se aşează ca un ied
şi ar vrea ca să se culce
să viseze numai mied.

parcă nu mai am vedere,
mi-a furat-o sânul tău,
s-a întins o noapte sură
peste ochişorul meu.

tot visând la mere coapte,
ochiul meu lacom din fire,
a trecut deja la fapte
şi citeşte din psaltire.

şi gândirea mi s-a rupt
mi-am pierdut deja tot eul,
tu, căzând pe dedesubt
îţi sărută ţâţa zeul.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus din Millo

Îndrăgostit pe veci de-al său model,
Nevrând deloc s-o ia cu anasâna,
Un sculptor, refuzat în chip şi fel,
De două ori a vrut să-i ceară mâna.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Galeria de artă (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de t
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu uita binefacerile Lui

Nu uita ce ţi-a făcut
Domnul tău, Stăpânul vieţii
Cum atunci când te-a durut
În necazul tău acut,
Când erai în umbra ceţii
Ţi-a fost ghid şi ţi-a fost scut.

Binefaceri ştii c-au fost
Sute, mii... nenumărate
El ţi-a fost un adăpost,
A plătit grozavul cost
Să te ia-n eternitate,
A dat vieţii tale rost.

Cum din vid te-a ridicat
Aminteşte-ţi toată viaţa
Dor de Cer El a plantat
Şi în har te-a îmbrăcat
Şi-a topit în tine gheaţa
Şi pe braţe te-a purtat.

Prins în drama nopţii reci
A venit să-ţi dea căldură
Când căzut-ai pe poteci
Te-a-nălţat să poţi să pleci
Să te plimbi, să faci lectură
Despre viaţa cea de veci.

Nu uita cum te-a scăpat
Din noian de nepăsare
Cum, apoi, te-a înzestrat
Cu-n avânt ce s-a dublat
Să-L slujeşti cu consacrare
Şi când traiu-i complicat.

Binefaceri ieri şi-acum
Toate-s pentru-a ta-mplinire
Sunt merinde pentru drum
Nu le pierde nicidecum
Căci vorbesc despre-o iubire
Îmbrăcată în parfum.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căntec

foaie verde trei lămâi,
de ce, mândro, nu rămâi,
să-ţi pun zarea căpătâi,
cu iubirea cea dintâi,
să te sărut, să te mângâi.
să-ţi sorb din ochi culoarea lor
si merele obrajilor
şi vraja dulce-a buzelor
şi rodiile ţâţelor,
să fur pe veci savoarea lor...
să joc norocul tău pe cer
şi-apoi frumos în iad să pier.
şi foaie verde măr rotat,
de ce, mândro, m-ai blestemat
să tot te caut în zadar
ca să te joc din nou la zar?
să fii ispită şi noroc
într-un şăgalnic tragic joc.
şi foaie verde de-un dudău,
nu mă vorbi, mândro, de rău,
că ţi-am fost dor când tu plângeai
şi-ţi voi fi pavăză în rai
şi ţi-am mai fost si altceva
când nimeni nu te mai iubea.
şi foaie verde de stejar,
te caut, mândro, în zadar,
tu te-ai ascuns pe veci în flori,
ca să-mi dai mie iar fiori
şi te-ai ascuns, mândro, -ntr-o stea
să fii pe veci averea mea.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 august 2007)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de dragoste

eu te imaginez întruna
ca o vioară, ca un cânt,
căci tu îmi eşti pe veci stăpâna,
cu tine simt şi eu că sunt.

ridic palate de albastru,
plutesc adeseori pe nori,
privesc la tine ca la astru,
când râzi, mereu îmi dai fiori.

s-aşterne peste văzul meu
un văl frumos de nebunie
m- ascund adesea-n sânul tău
ca spiriduşu-n colivie.

mi-aş pune, zău, capul pe el
să-i ascult durerea-n sânge,
să văd zvâcnetul rebel
şi să văd dorul cum plânge.

eu sunt ochiul tău ce vede
zeu alergător prin timp,
vise dulci în risipire
ce mă poartă prin olimp.

bolnav de vini imaginare,
adeseori te văd plutind,
ca o sirenă-n marea mare
şi printre valuri vălurind.

să nu mă mângâi niciodată,
să nu-mi pui mâna ta pe frunte
căci mâna ta ce mă atinge
îmi face pletele cărunte.

este în mine atâta vis
ce îl strivesc mereu sub pleoape,
şi în albastrul meu iris,
aş vrea să te culeg din ape.

te stingi din ce în ce, te ştergi,
de peste ochiul meu, făptură,
a fost iubire, nebunie?
sau între noi a fost doar ură?

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 iulie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În taina serii

în taina serii vino mai aproape
să ne-aşezăm la dulci poveşti,
şi să privim nebuni de dor
cum cade luna în fereşti,

să-mi cânţi cu vocea ta divină
cu glasul tău fermecător
aria vieţii fără vină
şi cum e totul trecător.

să ne-ngânăm cu glasul serii
într-un decor căzut din rai,
să-ţi sorb pe veci dulceaţa mierii
doar eu, rătăcitorul crai.

să ne iubim ca doi nebuni
uitănd de lume şi de viaţă
sub ale cerului cununi
din seră până-n dimineaţă.

razele dulci de dimineaţă
să ne găsească-mbrăţişaţi
şi nemurindu-ne pe viaţă
să fim apururi ca doi fraţi.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe veci

Din flori frumoase de ciresi
eu imi doresc ca tu sa iesi
S-ataci cu buzele prea reci
Si inghetat sa-ti fiu pe veci.

Dintre ramuri sa imi sari
Cat or fi de mici sau mari
S-ataci cu buzele prea reci
Si inghetat sa fiu pe veci.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani

La mulţi ani, frumoasă ţară!
Să ai viaţă milenară!
Să ai viitor de aur,
Românul să-ţi fie faur.
Să ai în câmpie grâne,
Pâinea zilelor de mâine.
Românul cu suflet bun
Să-ţi fie în veci stăpân.
Cu drag, glia să muncească,
Averea să ţi-o sporească.
Să ai ape curgătoare,
De la brazi să ai răcoare.
Soarele să te-ncălzească,
Dumnzeu să te iubească.
Să coboare peste tine
Tot ce-n lume este bine.
Să trăieşti, iubită ţară!
Pacea-ţi fie primăvară.
Să n-ai parte de război!
Pace lungă s-avem noi.
Şi pe glia românească
Românul să dăinuiască.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog să te naşti

Purtată de lanţuri în gând
Târâtă de nori pe pământ
Minţită-nşelată mereu
Mă rog să te naşti Dumnezeu

Târâtă din lavre prin scrum
Departe pe săbii acum
Te scoală ridică-te-n glod
De carne de fiare de tot

Şi dacă-ntr-o zi voi pleca
Departe de inima ta
De oase de lacrimi în scrum
Pe veci blestemat să-ţi rămân

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tu nu ştii...

Te prind fiori, te simţi murdar...
Te-a prins păcatul la răscruce.
Şi tu nu ştii, copil fugar,
c-am fost lovit cu-atât amar
şi-am stat în locul tău pe cruce.
Te uiţi la Cer, te-ntorci zdrobit.
Nu-i nimenea să te-nţeleagă...
Şi tu nu ştii, n-ai auzit
că pentru tot ce-ai săvârşit
Eu am primit pedeapsa'ntreagă.

O, cât ai vrea să fii curat
şi să începi o viaţă nouă!
Şi tu nu ştii, tu n-ai aflat
că pentru tine Mi-am lăsat
străpunse mâinile-amândouă.

Ţi-a spus un duh neînţelept
că nu mai poţi găsi iubire.
Şi tu nu ştii că tot ce-aştept
e doar să vii să-Mi cazi la piept
cu un cuvânt de mulţumire...

Ce fericiţi sunt fraţii Mei,
toţi cei iertaţi de fapte rele.
Şi tu nu ştii, şi tu nu vrei
să-ntinzi doar mâna şi să iei
ofranda îndurării Mele.

O, vino dar! Te chem să vii,
să-ţi iei din mâna Mea cununa!
Şi-atunci vei şti ce azi nu ştii
c-ai fost al Meu din veşnicii
şi eşti al Meu pe totdeauna!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt parte din tine

Aveam o teamă despre noi
Şi te-am luat de mână...
Să-ţi simt iubirea ca şuvoi,
Cu mine să rămână.

Dar ţi-ai retras-o imediat
De parcă n-ai fi vrut
În inimă să îţi fi stat
Aşa cum am crezut.

Şi te-ai retras în tine mut,
Aşa cum faci mereu;
Spui doar că bine tu mi-ai vrut,
Dar binele-a fost greu...

Fost-am respinsă-n clipă grea,
N-ai vrut să mă iubeşti!
M-ai fi iubit şi-n vreme rea,
De-ai fi primit ce eşti.

Ce şarpe mi te-a-ngenuncheat,
Hrănind doar cu minciuni
Mintea ce ţi-a învolburat,
Ca răul să aduni?!...

Vorbeam, dar nu mă auzeai,
Erai aşa departe...!
Şi dacă tu mă ascultai,
Învinsă era o moarte!

Aştept să cauţi, să găseşti
Şi să mă iei de mână...
Cărarea să ţi-o potriveşti,
Iar dragostea să vină.

Ţi-am fost şi sunt un sfetnic bun,
Tu nu le ştii pe toate...!
Parte cu parte îţi adun,
Definind o carte.

Tu aminteşte-ţi cine eşti,
Găseşte drum spre mine...
Sunt partea care-o tot goneşti,
Iar partea e din tine!

Stai şi priveşte înspre cer,
Predă-te în iubire...
Te vei simţi-ncălzit în ger
Şi beat de fericire...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

îţi cânt Isuse azi Fiinţa

Te laud te laud o Domnul meu
Te laud şi Numele Tău îl cinstesc
Doar Tu eşti Domn şi Dumnezeu
Ce-mi ţii fiinţa mea mereu
În veci de veci să te slăvesc

Ţi-aduc azi cinste şi onoare
Şi-n faţa Ta Isus mă-nchin
Căci Tu-mi oferi pe veci salvare
Să umblu doar pe-a Ta cărare
Isuse drag şi Miel Divin

Te laud Doamne şi-ţi aduc
"Naintea Ta a mea fiinţă
Căci vreau spre Tine doar să urc
De dorul Tău să mă ususc
Ca Tu să-mi dărui birunţă

Mâna Ta de Dumnezeu
Eu o vreau mereu Isus
S-alerg numai pe drumul Tău
Ferit Isus de tot ce-i rău
Să-ţi fiu un rob Ţie supus

Aştept în Tine să mă-mbraci
Ca să trăiesc mai viu credinţa
Şi Tu Isuse să mă faci
Cum Tu voieşti şi Tu mă placi
Eu să trăiesc doar biruinţa

Mâna Ta de Dumnezeu
Eu o vreau în veşnicie
Ca să fiu un rob al Tău
Despărţit de tot ce-i rău
A Ta fiinţa mea să fie

Îţi cânt Isuse azi Fiinţa
Şi te laud te slăvesc
Tu-mi eşti Doamne biruinţa
Şi mă umplii de credinţa
Sfinţilor să te cinstesc

Doamne-ţi cânt a Ta iubire
Doar pe palma-ţi să mă pui
Viaţa în neprihănire
Să ţi-o dau — şi-a mea iubire
Căci nimeni ca Tine nu-i

Fă-mă Doamne un izvor
De milă şi îndurare
Ca în veacul viitor
Tu să-mi fii Mântuitor
Pentru veci de veci salvare

Doar prin Tine să trăiesc
Şi să umblu pe pământ
Fiinţa mea să-ţi dăruiesc
Şi în veci să te iubesc
Trăind Doamne al Tău Cuvânt

Glorie Isuse Ţie
Slavă cinste şi onoare
Şi-n a Ta împărăţie
Dă-mi Tu pacea Ta cea vie
Să-mi fii pururea salvare
01-03-2020 Betania

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea ta

Mintea ta-i transcendentală
De-o valoare necuprinsă,
Dar partea fundamentală
Nu-i deloc, deloc cuprinsă
În socoteala ta mintală,
Ce-n Eden a fost învinsă...

Mintea ta depinde în sine
De Esenţa existenţei
Care te-a creat pe tine.
Şi tot spectrul frumuseţei
Este aici şi de-aici vine
Să-ţi dea mugurii Esenţei.

Îţi predai întreaga minte
Minţii din veci Creatoare
Şi de aicea înainte
Devine conlucrătoare
Celor mai măreţe ţinte
De viaţă dătătoare,

De splendoare şi lumină
Din Lumina veşniciei
Ce din veci în veci culmină
Pe-un enorm al bucuriei
Ce deplin ţi se destină
Să fii rodul Măreţiei!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Dani Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ajungerii la cer

În cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci…
Te-aruncă-n el un cântec-nalt,
În care-al vieţii plâns îneci.

Spărgând fluidicul său smalt,
Ca o săgeată de-aur treci.
În cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci.

I se mai dă-n sfârşit asalt
Sub jar de patimi când te pleci,
În al tău suflet când n-ai alt
Decât fiorii dulci şi reci…
În cer s-ajunge dintr-un salt.

rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia cu soţie surdă

Fapta nu-i aşa absurdă
Să-ţi iei o soţie surdă,
Dar mai bine sută-n sută
Ar fi fost să fie mută.

epigramă de Gotthold Ephraim Lessing din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ştefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sugestie

Înveleşte-te cu timpul! Doar aşa n-o să exişti!
Deci, poţi să-ţi baţi joc de-oricine şi de toţi îngerii trişti!
Transparenţele opace te-or feri de judecată,
îţi vei savura în tihnă partea ta întunecată.

Dar nu vei avea cu cine să te bucuri şi să râzi!
Numai dac-a ta oglindă îţi va scoate ochii hâzi,
o să înţelegi, probabil, că eşti singur, n-ai scăpare.
Vei visa la evadare, îţi va fi timpu-nchisoare..

Când vei vrea să te asculţi, nu vei auzi nimica,
pentru că, pierdut de toţi, vremea ţi-este inamica.
Gândind la pustiul lumii transformată în ulcele,
în orice clipă cinstită, vei simţi doar doruri grele.

N-ai trecut, nici viitor şi nici prezent, că-s alte legi,
te vei strădui zadarnic, de vei vrea să le-nţelegi.
N-ai nici mamă, n-ai nici tată, de nimic nu mai ai parte,
dar ai poarta ferecată, ţi-ai cedat dreptul la moarte.

Vei păstra doar amintirea ce te-o chinui în veci,
nu vei mai găsi IUBIREA printre lacrimile reci,
ce-ţi vor îngheţa obrazu-n marea de nemângâiere,
clocotind în valuri stinse de-ntuneric şi tăcere...

Şi ai să-ţi doreşti uitarea, dar nicicând n-ai s-o găseşti,
pentru că a fost lăsată doar în legile-omeneşti...
Învelit în timp, odată, n-oi putea să mai fii om...
Te-ai căzut din dreptul ăsta, cum cade frunza din pom...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna mea

fântâna mea e adâncă
dulce şi rece-i izvorul
a fost săpată în stâncă
cu sufletul şi cu dorul.

fântâna e plină de stele
în ea se leagănă luna
noaptea-i păzită de iele
şi cerul îi ţese cununa.

lacrimi de rouă amare
picură întruna în ea
câteodată şi carul mare
cade în apă stea după stea.

înecată pe veci în lumină
plutea pe valuri de vis
chipul iubitei, divină,
printre stele şi paradis.

izvor fermecat singuratic
adapi trecători rătăciţi
la visul nordului atic
în runile marilor sciţi.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (31 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, mamele nu plâng...

Cere-ţi iertare azi, acum, cât se mai poate,
Cât lacrima-i din ochi mai pică pentru tine,
Cât sufletu-i cărunt mai vrea să-ţi fie bine
Şi zilele-i rămase... ţi le-ar da ţie toate.

Cere-ţi iertare azi, acum, cât mai există...
Acum, când bătrâneţea şi viaţa o doboară
N-ai dreptul sâ te plângi câ mama ţi-e povarâ,
N-ai dreptul, clipa asta, s-o faci sâ-i fie tristâ.

Nu, mamele nu plâng, nu aştepta să-ţi ceară
O clipă de iubire... o merită oricum...
In resemnarea ei... îşi va vedea de drum
Prin plânsu-i fără lacrimi... ieşit pe dinafară.

Ea te-a purtat în pântec, te-a legănat în seară
Dureri şi lacrimi multe... de tine a ascuns
Şi ţi-a zâmbit ş-atunci când sufletul i-a plâns,
Dar n-ar fi zis în veci că tu i-ai fost povară.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

După cum se ştie,
Ţi-a ajuns soţie,
Nu pentru că-i stas,
Ci te-a dus de nas.

epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!