în zori cocoşii
răscolesc tot satul cu
cântecele lor

haiku de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşii, păcătoşii

Mini-fabulă

Cândva, gustând vacanţe, nepoţii somnoroşi
Treziţi în zori de larmă, crâcneau lângă bunici,
Dar satul, scos la muncă în cântec de cocoşi,
Era prosper – ca ţara de harnice furnici!

Un soi de morală

Acuma, doar beţivii la crâşmă dau concert,
Iar satul zace-n tihnă, răpus ca de o boală
Şi-n zori puţini cocoşi mai cântă vag, incert,
Că-mpinşi de dor de muncă, doar hoţii se mai scoală!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobila ferigă

Păstrez în carne dulci alegorii
Ce le-au lăsat în trecere strămoşii
Şi le trezesc în zori cântând cocoşii
Fetiş pe "o" când îmi aleg ori "i"

Şi-atunci mă simt o clasică verigă
Căci – fără mine – lanţul s-ar fi rupt
Şi urc venind spre voi de dedesubt
Autohtonă, nobilă ferigă

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobila ferigă

Păstrez în carne dulci alegorii
Ce le-au lăsat în trecere strămoşii
Şi le trezesc în zori cântând cocoşii
Fetiş pe "o" când îmi aleg ori "i"

Şi-atunci mă simt o clasică verigă
Căci – fără mine – lanţul s-ar fi rupt
Şi urc venind spre voi de dedesubt
Autohtonă, nobilă ferigă

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesimţurile

Nu mai aud cocoşi cântând în zori.
În locul nopţii n-aş mai vrea să plec,
Suflet să fiu, nu mi-aş mai da fiori,
Floare de-o zi, n-aş vrea să mă petrec!

În satul necopilăriei mele
Cântau cocoşii, parcă murmurând:
– Neviaţa te va duce printre stele,
De unde nu se-aud cocoşi cântând!

Mi s-a făcut o linişte-n privire;
Dacă n-aud, măcar să gust, mi-am zis,
Nemoartea mirosind a nemurire,
Ca pipăitul unui orb în vis!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă cocoşii

Cântă cocoşii în miez de noapte,
Vestind că vine o nouă zi
Şi ca un rege falnic,
Soarele din nou va răsări.

Cântă cocoşii în miez de noapte
Ca să alunge întunericul din noi
Şi să lase loc luminii
Care ne va scăpa de păcate şi nevoi.

Cântă cocoşii în miez de noapte
Cântecul lor sonor.
El trezeşte nu numai oamenii,
Ci şi natura din somnul ei uşor.

poezie de Vladimir Potlog (12 februarie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşii în zori
Un ritual benefic
Deschis în vogă

haiku de David Boia (19 august 2024)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecele

Toate cântecele sunt noi
Când ajung întâia oară la noi.
După ce ne adorm în urechi,
Toate cântecele se-nvechesc şi sunt vechi.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zori

Supt un mal legata plută,
Se mai mişc-abia. Duios
Geme apa-n veci zbătută
Ca prin vis, sub iaz la moară.
Luna tot mai jos scoboară
Tot mai jos, mai jos.

A, apus! Şi dintr-o dată
Nu mai vezi nici deal, nici drum,
Totu-n zarea-ntunecată
Şi-a pierdut şi loc şi nume,
Nu cred c-a mai fost pe lume
Noapte ca acum.

Parcă-i mort de veacuri satul
Şi trudit de-atâta clint
Doarme-adânc întunecatul
Codru-n văi, iar la răstoace
Plopii-au început să-şi joace
Frunzele de-argint.

Dar din aripi bat cocoşii,
Răscolind văzduhul mut.
Albe-ntâi şi tot mai roşii
Zorile şi-ntind lucoarea –
Din zăvoi, privighetoarea
Iarăşi a-nceput!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

Satul meu - gură de rai,
Satul meu - cuib de dor.
Eşti un picior de plai,
Eu sunt al tău mândru fecior.

Viaţa e grea, e şi uşoară,
Satul meu - meleag sfânt.
Dar când mă întorc la tine iară,
Îmi pare că m-am născut din nou pe pământ.

Vremea trece, vremea vine.
Sunt cărunt şi eu deja.
Dar tu, satul meu, veşnic tânăr vei rămâne,
Prin tine tânăr şi eu voi rămânea.

poezie de Vladimir Potlog (23 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

Cobor pe câmp o dată cu-nnoptarea,
Sunt pretutindeni şi nu-s nicăieri,
Mă prinde pitulată nemişcarea;
Dar pier, cu glasul tare de mă ceri.

Mă sfâşie cocoşii, câinii mă latră,
La iaz mă joc cu luna plină-n stuf,
În jurul lămpii aţipesc pe vatră,
Şi satul doarme-n mine ca-ntr-un puf.

poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul din cântecele Palatului

Ea nu mai are lacrimi, dar visele nu vin.
Ea îi poate auzi pe ceilalţi cântând în noapte.
Ea a pierdut iubirea lui. Singură cu frumuseţea ei,
Stă rezemată până în zori de perna parfumată.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară de vară, mă duceam, ca elev aflat în vacanţă, la bunica, la ţară, în satul Cot. Îmi amintesc cum porneam din zori la cules de plante medicinale, pe care, pe înserat, le aduceam la şcoală. Doamne, ce şcoală mare şi frumoasă şi curată era acolo, în satul ăla mărunt, din Basarabia! Tot acolo, timp de două luni de zile, împreună cu verii mei, păşteam caii şi vacile, ne jucam de-a "Radio Romania" şi "Radio-Bucureşti".

Iurie Darie în Formula As (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceas târziu...

E ceas târziu din miez de noapte...
se-aude toaca-n cer, cum bate,
cocoşii cântă surd... a şoapte,
s-alunge cârd de duhuri blestemate.

E ceas târziu când ielele se-adună,
în dansul lor sălbatec să descânte,
chemând moroi ca să le ţină parte
din jilave şi proaspete mormânte.

E ceas târziu, când Darie, smintitul
stă tremurând în cercul desenat
în colbul de pe drum, căci schitul
l-a părăsit abea pe înserat.

A doua oară au cântat cocoşii,
el stă în cerc, cu mâna pe urechi,
să nu audă izme cum îl cheamă,
în ritual din vremile străvechi.

Când de trei ori se auzi cântatul
cocoşilor din satul de pe vale,
Darie-şi slobozi cu greu oftatul,
ieşi din cerc şi îşi văzu de cale.

Dar ielele-mbătate de descântec,
n-au auzit înaripatul glas,
iar Darie-ascultând vrăjitul cântec,
călcând pe poale, se trezi în nas.

De-a valma, iele, Darie, cocoşii,
au răscolit tot colbul de pe drum,
ieşiră-n porţi, doar în izmene, moşii,
să afle de la alţii, ce şi cum.

Eh... Darie, săracu... bată-l vina...
din nou văzu năluci... i se năzare...
şi babele de braţ îşi luară moşii
şi târşâit se duc iar la culcare...

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul cântecelor ploii

Cântecele ploii încă mai răsună
în adânc de pietre ce s-au risipit
peste lutul aspru dintr-o văgăună
care nu cunoaşte zori sau asfinţit.

Slabele ecouri, ca de liturghie,
poartă-n ele nume-n timpul de apoi,
care le promite, întru veşnicie,
limpezimea rece-a apelor din ploi.

Viaţa le priveşte, îmbrăcată-n verde,
urcă pe o stâncă, trece prin eter,
uită răsăritul şi-n amurg se pierde,
fără să-şi regrete timpul efemer.

Din adânc de pietre, într-o văgăună,
cântecele ploii încă mai răsună.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecele legionare erau create de legionari. Unii fără nici o cultură muzicală, dar pline de conţinut şi melodie. Toate momentele de bucurie, de avânt sufletesc, cât şi de tristeţe şi durere, erau cuprinse în cântecele legionare. Fraţii de Cruce se îmbărbătau cu o "Sfântă Tinereţe Legionară" şi îşi cântau tristeţile şi durerile pentru camarazii lor căzuţi, cu "Imnul Legionarilor Căzuţi". Toate stările lor sufleteşti erau îmbrăţişate în cântecele lor.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui cântăreţ

Îmbătrâneşti, şi versul tău
Îmbătrâneşte ca şi tine;
Cântai odată mult mai bine
Dar astăzi tot ce cânţi e rău.

Alt'dată cântecele tale
O lume-ntreagă le-nvăţa
Şi satul tot te îndrăgea
Dar astăzi cine-ţi iese-n cale?

Nu simţi cum cântecu-i sfârşit
Şi-n ţitera dezacordată
Zac moarte pentru lumea toată
Tot ce-ai cântat, tot ce-ai ubit?

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa nouă, I, nr. 13 (iulie 1905)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesagerul îngerilor

În fiecare dimineaţă râul aducea la mal
un tânăr înecat
Clopotele bisericii tânguindu-se cu jale
până când primarul a dat ordin
să fie scoase din cetate
Ciocârliile nu se aşezau niciodată
pe ramurile copacilor uscaţi

Cel pe care îl prindea miezul nopţii
ascultând cântecele pădurii,
devenea mesagerul îngerilor

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

Satul meu mă farmecă discret,
cu uliti drepte, pline de copii,
cu batrâni la porţi, cu pălării
ce nu dau doi bani, pe un poet.

În centru, oamenii, bârfesc încet,
şi beau tării ori bere-n prăvălii;
satul meu mă farmecă discret,
cu uliţi pietruite, pline de copii.

Pe Şoseaua Mare paşesc încet,
flăcăi voioşi şi fete durdulii;
în parcul verde, te îmbie melodii,
şi alei de flori şi paşnic tineret;

satul meu mă farmecă discret.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu vii iar de departe

Atâta de departe
În somnul dinspre zori
Când nevăzut se-mparte,
Accesul la comori

Mereu tot mai departe
Să-ţi vezi cu ochii potul
Cum ai citi o carte
Şi-o uiţi apoi cu totul

Că-n somnul dinspre zori
Robit zăreşte insul
Mereu alte culori
Dormind cu dinadinsul

Când tainic se despart
Argilele şi duhul
Şi tot tu eşti de cart
Şi cercetezi văzduhul.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul îngerilor: satul natal al poeţilor de pretutindeni.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (24 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!