Hârciogul
Hârciogu-adună făr ́ habar
Și are-n casă și-n hambar
Depozite și-antichități
Aduse din vecinătăți
Depuse-acolo teanc grămadă
Ca lumea să vadă,
Cât este el de strângător,
Nu e deloc risipitor.
Și-a angajat în treaba asta
Chiar nevasta
Iar la copiii lui zevzeci
Le ține lecții zeci și zeci
Să fie-abili și vanitoși,
Orgolioși,
Să ocolească modestia
Verișoară cu prostia!
Familia, fără vorbă multă,
Îl ascultă
Iar mult stimata hârciog-doamna,
I-aduce-odrasle vara-toamna
Și-oricât e vremea de ciudată
Nu-și schimbă blana niciodată
"Mâncau-ar tatăl ei de fată"!
Ba, chiar i-a zis odată: "Fato,
Îmi vine să te mânc!" Și a mâncat-o.
Pe mine mă revoltă pocinogul,
Atâția oameni sunt pe lumea asta,
Ce, chiar mai rău decât făcea hârciogul,
Și-nghit de-atâtea ori pe zi... nevasta
fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.