Baba Oarba
Cuvintele Se Jucau Baba Oarba
Nelăsându-Se Prinse De Vârful Creionului Meu
Obosit De Atâta Alergare Le-Am Lăsat În Plata Domnului
Si Am Pus Creionul Intre Dinți
Furios Și Mâhnit De Eșecul Meu.
M-Am Legat La Ochi Și Am Încercat Din Nou
Cu Mai Mult Elan
Uitându-Ma La Urmele Lăsate De Dinți Pe Capătul De Creion.
N-Am Putut Vedea Nimic, Evident, Pentru Că Mă Legasem La Ochi Cu Întunericul,
În Speranța Că Orbecăind O Să Reușesc Să Prind Ce Nu Am Reușit La Lumină
Curios Cum Atunci Cănd Nu Putem Vedea, Urchea Își Ascute Simțul, Și Prinde Sunete Pe Care Mâna Ei Nu Le Ajungea Înainte.
Mi-Am Zis Să Încerc Și Eu
Și Așa Cu Ochii Închiși Am Încercat Să Trasez Drumul Lăsat De Litere Pe Colile Gândurilor Mele.
Eeee, Nu Că Ar Fi Ele Niște Coli Albe,
Sau Cuvintele Nu Ar Lăsa Urme De Noroi Trecând Pe Acolo,
Însă Îmi Place Mizeria Ce O Face Creionul Pe Foaia Goală.
De Multe Ori Am Regăsit Câte O Coală Ce A Tremurat De Emoția Întâlnirii Cu Cereneala.
Ce Povești Frumoase De Dragoste S-Au Născut Din Întâlnirea Lor. Și Apoi Nu Se Cade Să Stea Așa Goală Pentru Totdeauna.
Încă De Acolo Din Grădină, Goliciunea A Fost Condamnată.
Legate Una De Alta, Împletite Într-O Creație Timidă, Fiicele Smochinului Și-Au Găsit O Nouă Menire.
Așa Și Eu.
Îmi Place Să Văd Cum Dintr-O Frunză Se Naște O Rochie,
Cum Din Timiditate Răsare Iubirea,
Cum Din Roșata Obrajilor Își Trag Trandafirii Culoarea,
Cum Eșecul De A Prinde Buclele În Capătul Creionului Meu
Își Îngroapă Sămânța-N Speranță
Și Bolovanii Ce Cad Peste Ea S-O Zdrobească,
De Fapt O Protejează De Păsări.
Imi Place Să Privesc Cu Ochii Închiși.
Intunericul Îmi Vindecă Rănile Provocate De Prea Multă Lumină.
Legate la ochi
Cuvintele S-Au Plictisit De Baba Oarba Și Au Schimbat Jocul.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre hârtie
- poezii despre naștere
- poezii despre iubire
- poezii despre întuneric
- poezii despre tristețe
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sunet
- poezii despre smochine
- poezii despre simțuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Speranța
Nu!
Nu poți plimba sentimentele desculțe
prin piața publică sau prin noroi!
Nici nu le poți lăsa să orbecăie
prin lumină, legate la ochi!
Oricum ar fi, ele se lovesc fie de obiecte
fie de aurore boreale
și sângerează!
Dacă privești cu atenție urmele lăsate pe caldarâm,
nu vezi decât sentimente
strivite, amestecate.
E o degringoladă de sentimente:
iubirea pășește alături de ură,
bucuria e amestecată cu tristețea...
Fericirea plânge, durerea râde în hoohote...
Unele sentimente și-au greșit locul,
așa că, în loc de frunze,
în copaci cresc tristeți, neliniști,
pe cer sunt eclipse de iubire...
S-au risipit atâtea și-atâtea sentimente,
desculțe, oarbe, despletite!
Și nu mai e nimic de pus în loc...
A rămas inima lumii deșartă,
cutie a Pandorei
din care și speranța a zburat...
Și totuși nu mai e nimic?...
Presimt cum din afundul sufletului meu
se zbat să crească nuferi de speranță.
Cuvintele îmi stau în așteptare,
să-nnobileze și să redea luminii
Speranța nou-născută,
pură...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre râs, poezii despre lumină, poezii despre creștere, poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre plimbare sau poezii despre nuferi

Ochi larg închiși
E toamnă, să nu mor de dor,
Ignor căderea frunzelor,
Închiși ținând și foarte strânși
Ochii, de teama iernii plânși.
E prima dimineață-n care,
Din prea sărate-n mai amare
Decât pelinul s-au schimbat,
De lacrimi zic, și-au înghețat.
Oricât îi țin închiși, n-au cum,
De ochii mei vorbesc acum,
Să vadă visul care-i ține:
Că vara ce s-a dus, revine.
poezie de Marius Robu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre schimbare
- poezii despre iarnă
- poezii despre gheață
- poezii despre frunze
- poezii despre frică
Dezlegarea de mine...
M-am legat la ochi
să joc baba oarba
cu regretul
că nu voi atinge stelele
să-mi exercit dreptul
de a simți
cum este legat la ochi
întunericul din mine
acum știu
nu numai șireturile
mă pot dezlega de mine
prin tunelul prin care
rotindu-mă voi veni la tine
poezie de Nicolae Nistor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stele

Creionul fermecat
Am găsit pe raft uitată-n
colț o călimară
Cu zâmbet purpuriu și
roșu de cerneală
Mă aplec să iau o coală
goală
Și toate filele din carte
-mi zboară
Să iau creionul eu nici
n-am apucat
El desenează singur un
cerc neregulat
O radieră în mâna dreaptă
am luat
Să șterg tot ceea ce creionul
dansând a desenat
Dar lacrimile-mi curg mereu
inima mi-e grea
Nu pot sa fiu acea ființă
rece, rea
Nu pot sa-i șterg pe acei
ce se iubeasc
Sunt doi, nu vreau, nu pot
să îi rănesc
Pe coala albă simplu se
iubesc
Din coala de hârtie imi zâmbesc
Din ochii mei izvor de
lacrimi sincere curg
Și buzele uscate mă ustură
mă frig
Râd, las totul baltă, nu
mai scriu nimic
În suflet mă privesc, sunt liniștit,
Creionul desenează, acum e fericit
Pun de o cafea și-n carte
am privit
Să văd creionul fermecat
de a obosit!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre desen, poezii despre zbor, poezii despre sinceritate, poezii despre roșu, poezii despre ochi sau poezii despre mâini

Diana: Iuli!
Iulian: Da, dragă.
Diana: Mulțumesc.
Iulian: Pentru ce? Pentru mașina asta? Îți place așa de mult?
Diana: Nu chiar pentru mașina asta, deși îmi place destul de mult.
Iulian: Atunci pentru ce-mi mulțumești? Cumva pentru că ți-am propus să-ți iei și tu permis de șofer?
Diana: Nu, Iuli... Pentru că te-ai împăcat cu Luci; asta-i mult mai important decât orice altceva.
Iulian: Ah, asta era... Să nu crezi că m-am împăcat cu el doar din cauza cuvintelor tale, deși poate și acelea m-au influențat destul de mult; nu puteam risca să-mi pierd familia din cauza unei neînțelegeri. Tu și Luci sunteți foarte importanți pentru mine, ocupați primul loc în viața mea; restul cade pe plan secundar. Dar chiar și fără cuvintele tale, tot nu puteam risca nimic. Cu ocazia acestei neînțelegeri, mi-am dat seama cât de mult țin de fapt la băiatul ăsta; dar am și motive, o sumedenie... Toată noaptea n-am putut dormi, nu reușeam să închid un ochi, din cauza frământărilor care m-au chinuit până când am stat de vorbă cu el. Doar așa m-am putut liniști...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mulțumire, citate despre cuvinte, citate despre viață, citate despre somn, citate despre noapte, citate despre familie sau citate despre automobiliști

Pasajul terorii, legat la ochi
Deodat' orice lumină se stinge.
Nodul din gât, gândurile cu putere mi le strânge.
Alerg... fug de greaua obscuritate ce mă copleșește,
dubiul se strecoară hoțește, învelit în astuție...
Nici o stradă-n fața mea, nici o soluție.
Îmi curăț ochii dar nu văd nimic...
Nu e momentul de-a vedea
dar inima și trupul poftesc alchimic
firave raze se lumină sau o stea.
Sunt pelegrinul pierdut de zile într-un arid deșert,
ce ar muri doar pentru a simți alert,
dulcea mângâiere a unei picături pe buzele-nsetate
ce la viață l-ar readuce fără doar și poate.
E gestul ce-l face pe om clarvăzător sau orb,
înger cu aripi albe sau conducător acerb.
Acum însă e inutil... e doar întuneric,
în beznă sunt încătușat ermetic.
Voiam să văd dar m-am legat la ochi,
nimeni acum nu-mi face de deochi.
Subit din fugă m-am oprit,
picioarele se urmăresc unul pe altul
într-un ritm pașnic, liniștit
căci sunt un mândru hibernacul.
Am căzut, cad și voi cădea
dar voi merge și nu voi renunța
pentru că, deși legat la ochi, eu pot vedea...
Pleoapele nu le deschid dar mâinile împreunez,
cu credința-n suflet orice teroare îndepărtez.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre teroare, poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre trup și suflet, poezii despre timp sau poezii despre ritm
Ochii Tăi...
Inima mea, pasăre călătoare,
Și-a găsit pacea
În albastrul ochilor tăi.
În ochii tăi
Văd limpezimea zorilor,
Ochii tăi sunt leagănul stelelor.
Inima mea
Se pierde în adâncul albastru
Al ochilor tăi fascinanți.
Lasă-mă să mă scald
În nemărginirea lor.
Zâmbetul tău-rază de soare
Îmi iluminează sufletul
Aducându-mi pacea, liniștea, iubirea.
Îmi place
Felul cum mă privești,
Îmi place
Sărutul tău cald.
Îmi place
Cum îmi mângâi trupul,
Ca pe-o vioară
Ale cărei strune scot sunete
Numai de inima ta, auzite.
Cuvintele tale
Sunt licăriri de lumină,
Îmi place să fim împreună.
Dragostea mea e un ocean,
Cu cât te scufunzi în el,
Cu atât mai adânc devine.
Inima mea, pasăre călătoare,
Își trăiește clipele
De visare, fericire și iubire...
poezie de Floarea Cărbune (1 septembrie 2019)
Adăugat de Adina M. Neghirla

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru sau poezii despre vioară

* * *
Când m-am născut,
lumea părea să nu înțeleagă
de ce eu aveam un spin în frunte.
Cineva îmi dăduse
o coală albă și un creion
cu mină de sânge.
Am încercat să nu plâng,
dar versurile au curs
pe obrajii mei de lapte,
și s-au așezat într-un somn adânc,
pe toate colile albe din univers...
Poemul timpului meu,
despre care nu voi vorbi niciodată...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre alb, poezii despre versuri, poezii despre sânge sau poezii despre somn
De câte ori...
De câte ori am încercat,
Atâtea șanse-am spulberat.
Încerc mereu, sunt disperat
Să-i amintesc ce a uitat.
N-a mai vrut și a plecat,
Într-un minut ea m-a lăsat.
Nimic frumos n-a mai durat
Și-am rămas îndurerat.
După ea să fug am ezitat,
N-am putut, am înghețat,
Oricat de mult m-aș fi luptat,
N-am putut, eram blocat.
"Ce să fac?" m-am întrebat,
Ce am vrut n-am realizat,
Am rămas neajutorat
Și de durere torturat.
De câte ori am încercat
Să ma ierte, m-am rugat,
Dar n-a vrut, nu m-a iertat,
Nici măcar nu i-a păsat.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre minute, poezii despre frumusețe, poezii despre ezitare, poezii despre durerea sufletească sau poezii despre durere

Edith Conant
Pe locul acesta adăstăm noi, aducerile aminte,
Cu privirile plecate pentru că nu ne place să citim:
"Iunie, 17 - 1884, vârsta 21 de ani și 3 zile".
Acum toate s-au schimbat,
Iar noi noi, memoriile stăm aici singure, nouă înșine suficiente,
Nici un ochi nu ne zărește, nu este conștient de prezența noastră.
Soțul tău este mort, sora ta își trăiește viața departe,
Tatăl tău este înconvoiat de ani;
El nu-și nu mai părăsește ograda și, oricum, te-a uitat demult.
Nimeni nu-și amintește fața ta deosebită,
Vocea ta melodioasă!
Și cum cântai în dimineața aceea în care te-a lovit nenorocirea,
Cu un farmec sfâșietor, cu o tristețe cutremurătoare!
Chiar înainte de moartea ta și a copilului.
Toate au fost uitate, dar nu de noi, amintirile,
Pierdute de lume.
Toate s-au schimbat în altceva, mai puțin râul și dealul
Care totuși s-au schimbat și ele.
Numai soarele fierbinte și stelele tăcute sunt la fel.
Iar noi noi, memoriile, stăm aici de veghe,
Cu ochii închiși de spuza lacrimilor
Într-o incomensurabilă, nesfârșită extenuare.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre amintiri, poezii despre vârstă, poezii despre voce sau poezii despre tăcere
Post-mortem
Ne-am legat în fiecare zi la ochi
de-a baba oarba, de-a v-ați ascunselea ne jucam
pe tabla mare de sah, orașul
plin de pioni buimaci, regi și regine
ținându-se de mână
și nebuni, mulți nebuni.
Am uitat ce am vrut să-ți spun în nopțile
în care mă ascultai cu ochii împânziți
cu dragoste și momente
mi-am amintit acum, post-mortem
un cadavru visător
plin de cuvinte sfârșite de timp
stinse cu ceară.
În plămâni nu mai e aer
doar cerneala pe care am înghițit-o
sărutându-ți scrisorile
doar sarea pe care am strâns-o
de pe buzele înmuiate în lacrimi
și, din când în când, în apa mării.
Pe trotuarul pe care sunt acum întinsă
privind cerul cu ochii închiși
au pășit, pe rând, fără să se uite în direcția mea,
doi copii blonzi, râzând
o domnișoaraă strigând la telefonul mobil
nevinovat de altfel
un bătrân și o bătrână, față în față, spate în spate
prinși într-o tăcere mai gravă
decât tăcerea mea.
Și mi-am dat seama, puțin prea târziu,
Că viața e frumoasă.
poezie de Diana Dancu (17 ianuarie 2010)
Adăugat de Diana Dancu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre bătrânețe, poezii despre telefonul mobil, poezii despre telefon, poezii despre sfârșit sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Am ăncercat
Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Și printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.
Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Și-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.
Apoi m-am desfăcut la piept
Și inima bătând ți-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înțelept
Să mi-o-ngrijești..., măcar am năzuit.
Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri și-n eternitate...,
N-ai auzit și-am început să țip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.
Și din adânca mea simțire
Adesea, când mă emoționez,
Din ochi curg lacrimi de iubire,
Dar nu-i nimic! Eu nu mă rușinez.
Am râs și-am plâns și am iubit
Profund, fierbinte și curat,
Eu toate astea le-am trăit
Mereu. Măcar am încercat...
Din vise am creat realitate
Și în realitate am visat!
Știu, nu le-am împlinit pe toate...,
Dar nu-i nimic! Măcar am încercat!
Am fost, cred eu, acea femeie
Pe care și-o dorea orice bărbat,
Tu ți-ai dorit o altă odisee,
Cu mine nici măcar n-ai încercat.
Din tot ce-ar fi putut să fie,
Din toate cele ce le-am dat,
Putea atâta frumusețe ca să fie...,
Dar ce păcat! Tu nici n-ai încercat...
poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre dorințe, poezii despre înțelepciune sau poezii despre început

Lumina luminii
Am publicat trei cărți dar încă nu am scris mai nimic care să conteze!
Încă mai caut lumina aceia care să mă facă să renunț la căutări
Care să îmi lase cuvintele fără dinți
Care să mă formateze!
Lumina aceia din care toate se trag!
Care precede lumina noastră cea de toate zilele...
Acolo se retrag culorile iarna
Acolo infinitul este doar o particulă microscopică
Acolo moartea
Stă ghemuită.
Lumina aceia fără de care poeții nu scriu,
ci bolborosesc!
Undeva, chiar în momentul acesta, o nouă naștere
refractă această lumină
Iar noi ceilalți suntem prea netrebnici
ca să o percepem!
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre particule sau poezii despre infinit
Dincolo de dune
am încercat să îmi vând armele pe un preț de nimic într-un bazar, departe de tine.
negustorul mi le-a evaluat cu ochi răi, întrebându-mă dacă le-am furat sau doar le-am găsit în deșert.
nu am știut să răspund,
crescusem atât de înalt, încât vorbele mele nu încăpeau în cortul de pânză ponosită
și a trebuit să-l omor.
murdar de sânge, am reușit să mă strecor printre oameni ferindu-mi privirea și strângând din dinți,
cu banii luați pe o marfă nevândută, mi-am cumpărat un cal înaripat de la un profet mincinos.
fără nici o grabă am zburat peste arinii retezați de o dimineață venită prea târziu
și am poposit liniștit în brațele de bronz ale unei femei pe jumătate îmbrăcată în lumină.
djinii s-au grăbit să îmi ridice casa cu acoperiș albastru asemeni cerului fără nori.
credeau că împreună vom porni către cetatea în care sunt zidite fecioarele dervisilor.
timpul era viu, clepsidra neîntoarsă
și buzele nemuscate de gelozia ta
poezie de Eduard Dorneanu (8 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre virginitate, poezii despre nori, poezii despre minciună, poezii despre gelozie sau poezii despre femei

Creioanele
sunt una dintre cele mai catastrofale realizări
ale lui dumnezeu,
firește,
alături de picioarele interminabil de fine
ale unei femei
sau de momentul acela
(de la care începe rătăcirea grafică)
de când un poem nu-și mai ține de mână
cuvântul...
și mai sunt și alte distrugeri,
dar aici am preferat să tai enumerarea.
câte kilograme de îngeri umezi
a putut managerul ăsta să bage într-un creion,
astfel încât întinează cu lacrimi lactee
pe toate istoriile cearșafului?
mi-am dezlegat creionul
din lanțurile laptelui său,
devenise mult prea trist domestic
pentru gustul meu,
i s-a mai scurs câtva alb pe la vârful gurii,
dar, iată,
știe că trăim acum să murim altădată
de dragoste, de grija literei, de potop,
de fapt.
o, și ce pedepse medievale mă așteaptă
în biroul divin al fabricii
pentru erezia asta de a usca, puțin,
paradisul forțat.
ascult însă vocea creionului pe youtube,
sare pe portative negre,
dar ce catastrofă am putut evita...
acum uneori...
îmi încarc un deget cu un înger subțire
ca să pot scrie (sau ține) de mână
poemul.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre picioare sau poezii despre negru
Poezii
Cuvintele frumoase sunt frunze care cad,
O ploaie de matase, ce ne mangaie seara,
Cand peste strada goala, infiorat, vioara
Ne scalda cu iubirea dorintelor ce ard,
Nu-mi multumi, doar cerul in noapte iti saruta
Adancii ochi de patimi si pielea ta de jad,
Si gura ta de floare, inca nedesfacuta,
Si pleoapa ce tresare, pe perina ta, cald.
Vartej de intuneric din galaxia oarba
Ma zamisleste iata dintr-o tacuta stea,
Ca cerul sa ma cheme si dorul sa ma soarba,
In ploaia care cade pe frumusetea ta.
Ne asteptam de-un secol, si ne sfarama veacul,
Ne-amesteca tacerea in umedul nisip,
Singuratatea trage in inime cu arcul,
Pe strada unde inca nu s-a-ntamplat nimic.
poezie de Ion Vanghele (3 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre seară, poezii despre noapte, poezii despre nisip sau poezii despre gură
Scap din mână
lancea ascuțită ca un creion
de făcut rebus, dulcinea mea
te-aș ține în brațele de don quijote
trena învelește calul de două ori
și nu s-ar opri aici pentru nimic
dar celelalte detalii le-am lăsat
nescrise la alcala de henares
într-o pivniță răcoroasă
la o ulcică de vin în care ți-ai înmuiat
ochii negri ce fac chemarea
scap pana pe foaia din față
pupitru e prea mic pentru frazele mele
ochii meu o vad numai pe dulcinea
iubirea îmi provoacă febra fericirii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rebus, poezii despre ochi negri, poezii despre fericire, poezii despre cai sau poezii despre Don Quijote

Ea are în ochi lumină
Ea are în ochi lumină
Și-ntreg Universul se scaldă în ei,
Ador privirea-i senină
Și-n simțuri dansează mii de idei.
Și toată iubirea ce-o simt
Din creștet în tălpi i se-nchină,
Dragostea-i fascinantul alint,
Ea are în ochi lumină.
Așișderea inimii mele
E sufletu-mi care vibrează,
În ochii ei două stele
Neobositul zbor mi-l veghează.
Fireasca dorință divină
E-n tot ce respir și trăiesc,
Ea are în ochi lumină,
Iar eu, norocosul, iubesc!
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc sau poezii despre idei
Șlefuit de îngeri
mi-am văzut negenerația renunțând,
mi-am admirat eșecul,
o dorință/un parazit,
am încercat să urc zidul,
să trec de harta lor pe harta noastră...
am înțeles că toți una suntem,
am coborât la prima, chiar dacă mai aveam bilet,
am făcut autostopul pe paginile resemnării,
mi-am scris autodenunțul, m-am condamnat:
nu pentru o lume mai bună,
nici pentru a-i elibera,
oricum nu m-a ajutat prea mult,
am rămas doar martor...
visam copaci desfrunziți,
nu era un coșmar, dar mă durea,
drept este că dispăream
acolo unde se termină drumul...
apoi am deschis ochii încet
purtat de moartea placidă
într-un tunel al zorilor
unde se auzeau arhangheli,
desprins de mofturile mele,
"descărnat" de umbre,
umblam printre ezitări
ca un scroll de mouse într-un joc de strategie,
am debutat în pielea personei elastice
surprinsă gif pe legitimația divină,
căutam în listă începutul...
îmbătat cu libertatea jocului
am adormit istovit de ceruri
apoi m-am sucit în minunea asta...
m-au găsit pe marginea drumului,
mi-au pus întrebări despre cădere
văzându-se îmbrăcați în ochii mei
vorbindu-mi goi înspre rănile noastre,
m-au eliberat să mă ascund în tăcere
să-i văd la nesfârșit în slăbirea lor,
doar că eu am simțit fugarul din mine,
m-am ascuns prin gropile din asfalt
prin ruinele orașelor părăsite
uimit de dansul umbrelor tunelului
printre iluziile mele de oameni
în transa trecerii prin tărăboi...
m-am predat unei cauze neinteresante
și-am înțeles că am nevoie de o zi
pentru a scăpa de rostul lucrurilor,
abia atunci m-am simțit complice
în tirania eșecului omenirii...
de aceea nu am putut uita arhanghelii
cântând senini libertatea,
iar lacrimile mi s-au transformat
în biblioteci de cântece de pace
plecat la drum,
niciodată pribeag...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eșec, poezii despre slăbire, poezii despre pace sau poezii despre oraș

Sau
Mi-am pus cuvintele de-o parte
Adunate din visele tale.
Te-am așteptat mai apoi la răsărit...
Dar nu ai venit
Si cerul s-a deschis.
M-am trezit
Cu o ploaie de stele
Despicând visele,
Apoi, cu urmele tălpilor tale
Ocolind soarele.
Furtună după tine
Sau doar stoluri de păsări
Ocolind timpul?
Și cuvintele mele
S-au amestecat cu vântul
Sau au zburat cu păsările călătoare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre vânt, poezii despre stele căzătoare, poezii despre păsările călătoare, poezii despre cuvinte sau poezii despre Soare