Creionul fermecat

Am găsit pe raft uitată-n
colţ o călimară
Cu zâmbet purpuriu şi
roşu de cerneală
Mă aplec să iau o coală
goală
Şi toate filele din carte
-mi zboară
Să iau creionul eu nici
n-am apucat
El desenează singur un
cerc neregulat
O radieră în mâna dreaptă
am luat
Să şterg tot ceea ce creionul
dansând a desenat
Dar lacrimile-mi curg mereu
inima mi-e grea
Nu pot sa fiu acea fiinţă
rece, rea
Nu pot sa-i şterg pe acei
ce se iubeasc
Sunt doi, nu vreau, nu pot
să îi rănesc
Pe coala albă simplu se
iubesc
Din coala de hârtie imi zâmbesc
Din ochii mei izvor de
lacrimi sincere curg
Şi buzele uscate mă ustură
mă frig
Râd, las totul baltă, nu
mai scriu nimic
În suflet mă privesc, sunt liniştit,
Creionul desenează, acum e fericit
Pun de o cafea şi-n carte
am privit
Să văd creionul fermecat
de a obosit!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi tremură creionul, mâna nu...

Îmi tremură creionul, mâna nu
Îmi tremură şi ochii, la per tu
E ora fix vreo zece, chiar trecut
Este în miezul iernii şi atât

Este un frig afară, ger de fier
Şi-ţi scriu tăcute versuri, fel cu fler
N-am să imit pe nimeni, doar îţi scriu
C-aş vrea să vin la tine, chiar târziu

Îţi scriu un vis pe-o foaie, ce-a albit
De mută-ţi nepăsare, vis ciuntit
Şi de-ai vedea scrisoarea, rând cu rând
Să vezi ce poezie, dintr-un gând

Îmi tremură creionul, mâna nu,
Emoţional îndeamnă, la per tu
Să scrie despre tine, despre ploi
Privindu-mă în treacăt, despre noi

Şi dintr-o dată ochii-mi, obosiţi
Au scris fără de mine, s-a sfârşit
Şi îmi căzură pleoapele, pe rând
Şi te-am visat în noapte, aşteptând

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degete?

Chiar ar trebui să înţeleg
Să înţeleg
Nu.
Să pătrund sensul
Nu.
Să mă comport ca atare.
Să iau act de ceea ce am înţeles
Bine, creionul acesta este verde
Da, îl văd, înţeleg, pricep
Unu doi, trei...
Văd acest creion şi este verde
Şi, şi ce atitudine să iau faţă de acest
Creion?
Creionul e făcut să scrie.
Înţeleg, pricep dar nu-l văd să scrie.
Creionul nu scrie singur.
Pricep dar cine-l face să scrie?
Tu, el, ea.
Înţeleg: el, ea
Da, parcă îi văd
Dar eu, eu
Cum să scriu? Vezi, asta nu pricep.

poezie de Mihaela Cătană (5 noiembrie 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desene în negru

Nepoţii mei
au primit ca temă
fericirea,
haide, bunicule, mă rugau,
desenează chestia aceea
numită fericire!
Am luat creionul negru
şi am desenat
viaţa mea,
un arbore fără crengi,
doar o urmă a ceea fusese,
într-o zi,
promisiunea verdelui
de a se topi în roz.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am luat din raft o carte

am luat din raft o carte
rătăcesc printre cuvinte
uliţe cu nume sfinte
într-un târg cu geamuri sparte

mustrare grea creionul bont
un drum uneşte, altul desparte
şapte arte într-o carte
cu scadenţele la scont

cât pustiu, atâta sete
lin răcoarea din fântână
recompensa şi-o amână
trubaduri pe îndelete

îşi petrec răcoarea duzii
a secat de cald cişmeaua
sacagiul cu giubeaua
vânzătorul de iluzii

pâlpâie un foc de vreascuri
neputinţele din sobe
numai gusturile snobe
nopţile dau foc la teascuri

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În colţul gurii strângi creionul cu iubire

Mi te închipui trist şi-ngândurat la masă...
O sobă-i în odaie şi-n ea lemne trosnesc...
Ţi-s ochii ape-adânci prin vise ce nu-ţi lasă
nici cina de cuvinte când iar te canonesc.

În colţul gurii strângi creionul cu iubire...
Pe masă fila albă aşteaptă s-o-nveleşti...
Cu litere de foc, în grea destăinuire,
acum când luna-şi cerne opalul prin fereşti.

Schiţezi cu mâna gesturi însufleţind năluci...
E fruntea ta înaltă o boltă de mister...
Ai vrea chipul iubitei aproape să-ţi aduci,
să-i ţeşi "dezabieuri" din gândul frugifer.

Visezi trupu-i molcom şi coapsele rotunde...
Îi cauţi sânii gingaşi libovnic să te-nfrupţi...
Şi-obrazul ei roşind în plete să se-afunde
când toată poezia în carne i-o pronunţi.

Mi te închipui trist şi-ngândurat la masă...
În colţul gurii strângi creionul cu iubire...
Visezi în lumea ta, de alţii ne-nţeleasă,
cum dragostei să-i dai o sfântă veşnicire.

Schiţezi cu mâna gesturi însufleţind năluci...
Visezi trupu-i molcom şi coapsele rotunde...
În astă noapte albă de scris nu te apuci.
În încordatu-ţi dor simţiri sunt suferinde.

Ai în odaie-o sobă şi-n ea lemne trosnesc...
Înmăgurit ţi-e chipul cu ochi ce-n zări privesc...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creionul şi pixul (fabulă)

Se tot lăuda un pix,
C-ar fi lucrat
La mare fix!
Că ar fi titrat,
Lustruit, standardizat,
Frumos, modern - mă rog...
Că ar scri' şi în catalog!
Creionul,
Care-i reţinuse tonul,
Zise:
- De!...
Să te pricep nu-i greu,
Doar eşti descendentul meu!...

fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

sparg azi oale şi ulcele
ce să fac acum cu ele
sparg şi gânduri
sparg de toate
ce să fac cu ele sparte
poate plec în altă parte
de ai carte
nu ai parte
doar tristeţi şi lacrimi toate
adun cioburi
printre cioburi
de prin vatră adunate
viaţa calcă trist pe ele
noaptea desenează gânduri
din dureri, tristeţi, amurguri
curg şi lacrimi
curg de toate
printre cioburi şi ulcele
ce să fac în altă parte
scriu o carte despre toate
se mai poate...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri colorate

În căsuţa cu gânduri colorate
Se aude -o notă ca o undă
Printre albe foi imaculate
Gândurile vor să se ascundă

Cad ca picuri de ploaie
Repezi din adâncul sufletului
Se transformă -n vâlvătaie
Frig atinse clapele pianului

Numai sfântul el mai ştie
Tarea-aştept să se oprească
Curge-n rânduri pe-o hârtie
Pare adevărat sau e fantezie

Le privesc ca pe-o avere
Ele-mi ţin mereu de urât
Îmi sunt dăruite de sfere
Companie ele -mi sunt atât

Mă ajută pianul o calpă aurie
O notă-mi spune sunt prezent
Las o clipă foaia de hârtie
Îl iubesc am acelaşi sentiment

Cânt sunt un suflet fericit
Singură niciodată n-am să fiu
Când iubeşti si eşti iubit
Noaptea e lumină nu e târziu

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnificaţie

Pe masă buchetul de lalele
Ce le-am cules împreună
Încă nu s-a vestejit
Dovadă că încă îmi păstrezi
Dragostea ce mi-am dorit.

De aceea mi-am luat creionul
Şi le-am schiţat pe o filă albă
Voi căuta să le dau acelaşi colorit
Vreau să ştii că asta-nseamnă
Că te iubesc necontenit.

poezie de Mihai Leonte (5 noiembrie 1963)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nemurire

Ziua-n carea a înflorit caisul
Îţi mulţumesc eu Doamne
E împlinit gândul si visul
Ce-i scris din suflet rămâne

E ziua ta o dulce poezie
Răsari pe coala albă de hârtie
Cuvinte blânde într -o frenezie
Mă abordezi în toamna mea tarzie

M -ai învăţat să -ascult să iubesc
În oameni văd partea cea curată
Tot ce-i mai frumos să preţuiesc
De fericire cade lacrima sărată

Ne-aduni in jurul tău tu poezie
Trăim iubind cuvinte la unison
La viaţă căldură ta ne îmbie
In inimă mereu preţiosul ecuson

Tu curgi cu patimă ca un izvor
Printre rânduri spui a ta iubire
Iubirea eu ţi -o las după ce mor
Mă voi renaşte în a ta nemurire

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În afaceri, negustorie ai nevoie de actorie precum creionul - de hârtie.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascut creionul
ca să aştern
pe hârtie o viaţă
şi mai frumoasă
pentru nepoţei

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

RESPIR PRIN VERS

mi-alunecă creionul pe hârtie
ca florile de tei in poezie
e poleit tot ceru-n răsărit
cu raze aurii şi albe de argint

mi se opreşte pasul uneori
sub ploaia de lumină şi culori
la margine de sat în câmp deschis
in galbenul de grâu ce s-a aprins

mă dor şi ochii. inima mă doare
încerc în timp să caut alinare
şi să zâmbesc în ziua care vine
mi-e dor de noi şi mult prea dor de tine.

respir prin vers când cerul e senin
şi tot prin vers când noaptea cade lin
mi-e timpul martor, n-am uitat o clipă
nici florile de tei, nici lunca înverzită

din depărtare glasul tău mă cheamă
cu lacrima din ploi şi clopot de aramă
dar intre ieri şi azi un zid s-a ridicat
la margine de lume, la margine de sat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

La şcoala vieţii când ai fost înscris
De Dumnezeu când ai venit în lume,
În loc de cărţi, un suflet ţi-a admis
Şi-n ghiozdan, mai multe fapte bune.

Ţi-a pus caiete-n care tu să scrii
Pe paginile-n multe zile date,
Tu să notezi de toate, dar să ştii
Că nu se şterg şi nu pot fi uitate.

Ca să-ţi notezi în ele ai primit
Creionul magic din dumnezeire,
Dar radiera-n geantă ţi-a lipsit,
Deci totul, totul este amintire.

Poţi să notezi şi paşi spre viitor
Şi calea-n viaţă ce o vei alege,
Dar nu poţi şterge din trecut, un chior
De ban sau faptă care-i fără lege!

poezie de Aurelia Oancă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mâna prostului, creionul devine mitralieră.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba Oarba

Cuvintele Se Jucau Baba Oarba
Nelăsându-Se Prinse De Vârful Creionului Meu
Obosit De Atâta Alergare Le-Am Lăsat În Plata Domnului
Si Am Pus Creionul Intre Dinţi
Furios Şi Mâhnit De Eşecul Meu.
M-Am Legat La Ochi Şi Am Încercat Din Nou
Cu Mai Mult Elan
Uitându-Ma La Urmele Lăsate De Dinţi Pe Capătul De Creion.
N-Am Putut Vedea Nimic, Evident, Pentru Că Mă Legasem La Ochi Cu Întunericul,
În Speranţa Că Orbecăind O Să Reuşesc Să Prind Ce Nu Am Reuşit La Lumină…
Curios Cum Atunci Cănd Nu Putem Vedea, Urchea Îşi Ascute Simţul, Şi Prinde Sunete Pe Care Mâna Ei Nu Le Ajungea Înainte.
Mi-Am Zis Să Încerc Şi Eu…
Şi Aşa Cu Ochii Închişi Am Încercat Să Trasez Drumul Lăsat De Litere Pe Colile Gândurilor Mele.
Eeee, Nu Că Ar Fi Ele Nişte Coli Albe,
Sau Cuvintele Nu Ar Lăsa Urme De Noroi Trecând Pe Acolo,
Însă Îmi Place Mizeria Ce O Face Creionul Pe Foaia Goală.
De Multe Ori Am Regăsit Câte O Coală Ce A Tremurat De Emoţia Întâlnirii Cu Cereneala.
Ce Poveşti Frumoase De Dragoste S-Au Născut Din Întâlnirea Lor. Şi Apoi Nu Se Cade Să Stea Aşa Goală Pentru Totdeauna.
Încă De Acolo Din Grădină, Goliciunea A Fost Condamnată.
Legate Una De Alta, Împletite Într-O Creaţie Timidă, Fiicele Smochinului Şi-Au Găsit O Nouă Menire.
Aşa Şi Eu.
Îmi Place Să Văd Cum Dintr-O Frunză Se Naşte O Rochie,
Cum Din Timiditate Răsare Iubirea,
Cum Din Roşata Obrajilor Îşi Trag Trandafirii Culoarea,
Cum Eşecul De A Prinde Buclele În Capătul Creionului Meu
Îşi Îngroapă Sămânţa-N Speranţă
Şi Bolovanii Ce Cad Peste Ea S-O Zdrobească,
De Fapt O Protejează De Păsări.
Imi Place Să Privesc Cu Ochii Închişi.
Intunericul Îmi Vindecă Rănile Provocate De Prea Multă Lumină.
Legate la ochi
Cuvintele S-Au Plictisit De Baba Oarba Şi Au Schimbat Jocul.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoală

Din ora de caligrafie
Reţin un fapt ce pare-anost:
Creionul, de exemplu, scrie
Chiar şi-n mâna unui prost.

epigramă de Nicolae Nicolae din revista "Lumea epigramei", nr. 7 (2012)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieten drag

Mă ierti atunci când lacrimile-mi curg
Îmi mângâi fruntea ce acum e obosită
Mă porţi prin foşnetul de brad din crâng
Mă-ncurajezi în viaţă să fiu eu pregătită

Nici uraganul nu mă mai doboară
Ori vorbele aruncate la întâmplare
Peste sufletul meu liniştea coboară
Din orice zi voi face o sărbătoare

O piatră aruncată nu mă omoară
De fulgere şi tunete nu mă feresc
Glumesc şi râd cu toţi cei de afară
În omul bun sprijin la nevoie găsesc

În piept o inimă ce bate pentru tine
Prieten drag cu suflet bun şi îngeresc
Te-am întâlnit pe cer în fulgere şi ploaie
Printre lacrimi spun acum: eu te iubesc

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg

plâng şi plâng
mai am cu mine
doar un fluier şi o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere şi multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg şi curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
trupul a prins rugină
s-a frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar şi trist
şi lacrimi curg acum
iar şi iarăşi curg
mereu mă întreb
şi câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în noroi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să pot citi din cartea sfântă

As vrea să pot citi din cartea sfântă
Să rog pe bunul Dumnezeu
Să spună îngerului că inima mi-e frîntă
Să mi-l aducă pe bunicul meu

Mi-e dor de mâna lui cea caldă
De glasul blând ocrotitor
Ochii ce într un zâmbet i se scaldă
Cum să devin eu pentru Buni cititor

Si de mă aude acum as vrea
El să se ndure să mi dea veste
Să îi aducă pe tata si mămică mea
Stau cu bunica ea acum mă creşte

Cu ruga lui curată printre lacimi
Un înger din înaltul cerului a apărut
Si pe părinţii lui el ia dus primii
In sufletul copilului o liniste a coborât

Veniţi acum din ţări îndepărtate
Părinţii cu lacrimile-n ochii lor
Îi îndreaptă copilului paşii spre carte
De azi nu va mai plânge de dor

Îţi multumesc bunica mea frumos
Si Bunule eu stiu m-ai auzit
Ingerule acum sînt fericit si sănătos
Am să învăţ mă apuc chiar de citit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!