Atentat

E cred, o lipsă de atenţie fatală
cu consecinţă psihică, carnală;
o bine meritată pedepsire,
a lipsei interesului... în omenire.

Ne procreem, făr' să premedităm dezastrul
-necontrolaţi în furii, cum când epigastrul
anunţă angina şi n-avem reacţii-
ignorând că nitroglicerina-i leac, dar şi explozia... în fracţii.

Ne creştem ego-ul printre vecini,
nu pedepsim copii crezându-ne divini,
minţindu-ne c-avem şi respectăm credinţă;
ce-o exersăm în moarte, în suferinţă.

Oh, cultivăm în mii de ani diversul
în cult, inoculăm familial... perversul;
pedeapsă dăm la ce nu ne-aparţine,
prin uneltiri... nevinovaţilor de vine.

Ne-am împărţit pe clanuri, hoarde şi partide,
religii, secte, naţiuni, organizări perfide,
în tabere de execuţii ne-antrenăm...
Proprietate, viaţă, crez ne atentăm.

În fond culegem tot ce semănăm
când violenţa pură o promovăm
prin drept la atentatul unilateral...
"Ego" sub falsul consensus universal.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez

Nu cred, n-am cum să am credinţă,
Când nu de crez destin depinde
Nici pentru mâine s-ai merinde...
Nici făcut bine-i elocinţă.

N-am cum să cred nicicum minuni
Că sunt doar spuse, prefăcute
Din adevăruri în minciuni
De Guri... cu însemne ca de mute.

Nu pot să cred "de necrezut",
Căci niciun crez nu se explică
Doar să iau tot ce-i nevăzut
De evident... că e, se aplică.

Nu poate fi loc de crezare
Când promotori ce-o promovează
Fac din credinţă o arătare...
Pe crezul meu, se exersează!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindiri... în cioburi

Mi-am scos din suflet la mezat
Cu gând să facă toţi la fel
Şi doar mă simt ostracizat
Mă pedepsind, fără vreun ţel.

N-am ascunzişuri de substanţă,
Trăiesc în limita ruşinii,
Am crez de minimă importanţă
La tot... Că-s parte omenirii.

Aştept cu sufletul la gură
-De când din naştere sunt parte-
S-avem aceeaşi aventură,
Că-n fond nimic nu ne desparte.

Dar nu-i răspunsul pe măsură,
E lumea toată mitomană...
Se practică ades "arsură"
Justificând-o "cleptomană"?...

Nu mai există eleganţă
Nici în purtări, nici în veşminte.
Am transformat furt în creanţă...
Pe păgubit; infam ce minte!?

Copiii-i creştem delicvenţi
Cu şcoli furând pe internet;
Naturii, cărţii-s repetenţi...
Cu note bune pe carnet!?!

Bunici din case de chirpici
Îi facem "nobili" de "castele";
Că totu-i scump... Ce preţuri mici...
Pentru closete-n trei pavele?!?

Ne-auto sur-evaluăm;
Ne credem pe aceeaşi scară
C-o Europă ce-o furăm,
Cerând egal... după o vară?!

Ne credem în telenovele,
Drogaţi de poveşti imbecile;
Ne vrem ţiganii în favele
La alţii... Iar la noi în vile?!

O şansă că n-avem căciuli
De gaj, să ni le furăm sânguri
Mândrindu-ne c-avem moguli
Şi unguri ce ne vând pe... crânguri??

D-etnii doar noi avem partide
-Mimând comunităţi culturale-
Să câştigăm voturi perfide...
Punând îmbogăţiri la cale??

Ne creştem tineret partinic
La fel de fals, pe vorbe goale;
Să nu ne pierdem din empiric...
Călcând din străchini în noi... oale!

În mai puţin de 15 ani
Ne-am readus la calitate;
Suntem cei mai bogaţi profani,
Maeştrii-n in... egalitate...

Citim jurnale de scandal
De VIP-uri pline doar de ţâţe,
TV-uri "0" triumfal;
Cânt, vorbe-n "play back", minţi "Tărâţe..."

Să luăm fonduri europene
Facem planuri biblioteci
De consultanţe pe-orice teme
Şi drept la cei sub 40?!?

Ce pot să fac eu, singur unul,
C-o aşa pleiadă de aquis-uri,
Când văd că-s unicul, nebunul
Plin de năduf... printre rachiuri?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă sau eres

Mi-am creat cortexul în timpi
-'n volete adânci de canion-
C-exprim pe foaie c-un creion;
Să am răspunsu-n vârf de ghimpi.

Din exerciţiu-n cult de carte
Sunt un traseu d-hipotalamus...
Sunt un dicsipol de Erasmus;
Am zbor "feed back" şi cuget, parte.

Sunt mulţi ca mine, meteori
În percepte date-n custodie
Cu har de-a şti ce-i bun să fie...
Dar n-avem toţi nimburi de sori.

Oare suntem asteroizi
Din norul Ort; desprinşi, cometă
Cum Helly-n vizită-n Planetă
Ce-o locuieşti, gata s-o vinzi?...

Ori şansa-avem în mesager;
Să ne purtăm solii de geniu,
Să dăinuim peste mileniu?...
Dar nu mai cred, nimic nu... "cer"!

... Tot sper, că-n mai mult timp; vom şti
-Cu toţi, pretinşi, fii de "Bing Bang"-
Să facem bunul-simţ un "gang"...
Salvându-ne de-a nu muri.

... E-n fond, de-a trece-n absolut,
Tot ce-agreem drept calitate
De om, prieten, soră, frate...
"Finish" să-l facem... început!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adversitate-i...

... Când opoziţia-i un cert în preambul
Neexplicat, căci e inexplicabil
Când din haotic faci indubitabil,
Vestimentând în robă jurământ credul...

... Se înfiripă încet cu gust de ură
Hrănită sadic din exces narcisic,
Se virulând ca-ntr-o ştafetă de olimpic,
Pasându-se-n ranchiună, ce-adevăr sperjură...

Justificată, e calitate şi-şi conferă
Temeinicie-n dreptul la dreptate
Fără rabat; că făr-adversitate
Întregu-i incomplet, doar (h)emi-sferă...

... Şi se prelinge-n încâlciri colante,
Negând valori prin afirmări meschine
Răstălmăcind bun, rău... şi răul bine,
În falsul facerii abracadabrante.

Este pe viaţă sau pe părţi de bunuri,
Împarte-o lume fără scara hărţii,
Mizând pe neştiinţa de mister a morţii;
Pân' la o cere, a lăsa pe drumuri...

E purtătoare de dureri atroce
Fără vreun leac, căci nu este o boală;
Doar nevăzutu-i negru, prostul fără şcoală
Ce crede drept cuvânt doar urletul de voce...

E peste "adversar", nu ştie echitate,
Se lăfăie-n minciună, crez, de-i repetată!
Nu are vreo geneză, nu ştie soră, tată...
E yangu-n excelenţă, e doar adversitate!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taboo

Stupid ne bucurăm l-aniversare
Sărbătorind o pierdere-n câştig,
Deşi suntem părtaşi de ani-vărsare;
Moment inubliabil, când destinu-mi strig...

Ne păcălim c-o falsă reînviere
La fiecare primăvară nouă;
Amarul trecerii crezând că-i miere,
Încrezători că vieţile sunt două...

Ne prăvălim în pat, spre dimineaţă,
Neştiind că noaptea-i numai o himeră
Ce poate dăinui-n sfîrşit de viaţă...
Avut ce-l pierdem, ca pe-o efemeră.

La slujbe ne-nchinăm umili la sfinţi,
Făcând un pact, nescris, cu a lor moarte...
Ne pierdem timpul, precum scoşi din minţi
Şi nu petrecem, ne-mbuibăm de carte.

Producem bunuri -îndobitociţi,
Sculaţi cu noaptea-n cap, să ne uzăm-
Nici nu gândim, la ce-am fost prorociţi;
Să putrezim golaşi, când destrupăm!

Ne procreem, fără sfârşit, în copii
Ce-avem ca o oglindă-n timp ce trece;
Familii facem, clan cum interlopii,
Crezând că stăpânim timp... ce petrece?!

Oare de ce nu calculăm şi moarte;
S-o programăm ca pe-un buget de-a fi?
... Tot evitând gândul, ce ne desparte,
Cu crez că nu va fi... ultima zi?!?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să-i pedepsim pe cei mai fericiţi decât noi, le inoculăm – în lipsă de altceva – angoasele noastre. Fiindcă, vai, durerile nu sunt molipsitoare!

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Pungaşul Prăpastiei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, omenire!

Linie o să tragem iară
Din mai tânăr... în trecut,
Parcă viaţa-i mai uşoară
Cu-an pierdut dintr-un avut
Şi tot credem înnoire
Când în fond ne perimăm
Şi orice brad e-o răstignire
De-un fost verde, ce-l ornăm
Plin de vise repetate,
Ce dispar, tot mai timide
De iubiri, doar sănătate
Şi îndrăzneli tot mai cupide...
Din copiii încântători
Ne machiem în moşi, cu daruri,
Fericiţii impostori
Că minciunile sunt haruri...
Lumea întreagă-i prinsă-n mreje,
Se scăldând într-o himeră
Mai firavi, din trunchi... găteje,
Gândul devenit apteră.
E psihoza milenară
Că n-ar exista uzură,
Dimineaţa-i etern iară,
Fără timp, ce-n fond o fură...
Dar e-aşa de-o existenţă,
De când timp e feliat,
Fericirea-i apetenţă,
Spiritualul e un dat
De când s-a creat credinţă
Că ce-i, nu-i îndeajuns
Şi an de anu-i numai fiinţă
Cu nefiinţa întrepătruns,
Tot mai mult... pe timp, că trece.
Deci rămânem grav naivi
OMUL, ce nimic nu întrece,
Un conviv printre convivi,
O creaţie imensă
De-un indus crezut în sine,
Ce din trecerea adversă
Îşi preface rău în bine
Şi alt An venit, cel Nou
E-o sublimă înălţare
Ca un strigăt cu ecou
Că speranţa, ea, nu moare...
Şi mă înlănţui lângă voi
Beat, sătul de fericire
Căci suntem cel puţin doi
An ce vine, iar... Iubire!

La mulţi ani, mulţi... Omenire!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troc perdant

a dispărut curajul
în pervers,
de când nu se mai cere!
... înnămoliţi în sputa oratorilor,
pierduţi în axioma egoismului...
si cum violenţa trebuie consumată,
ne năpustim bărbăţia asexuată
bătându-ne slăbiciunile
-promotori ai ororilor,
cum sălbăticiunile
militarismului-
în frica lipsei de curaj,
ce-aveam odată apanaj!
... nimic nu se pierde...
în Univers
... doar planeta verde.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă

Aiurea-i spus "şi-a pierdut viaţă";
Ca şi cum iar s-ar regăsi
Sau căutată iar ar fi,
Din nou, cum berea de la gheaţă.

Sau nu-i, că noi n-o avem
Cum ea există şi ne poartă
'ntre două staţii-n mers la toartă
Luând iar pe alt' la recviem.

Şi-atunci e EA ce ne-aparţine
Sau noi îi suntem chiriaşi,
Fără contract de timp? Slujbaşi,
Neştiind când pleacă, nici când vine!?!

E un imens bazin de picuri
Topiţi din norul unde nasc
În efemer parcurs... E-un teasc
De boabe-n vinul plin de licuri.

E apa-n ciclu sau nisip
Din picuri, fire sfărâmate,
Unite-n roci, de vânt purtate...
Suntem doar cărţi de joc... Cu chip!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caz... medical

Etiologiile-s complexe;
Reies din bună anamneză
Cu situări în antiteză
Şi multe bănuieli, diverse.

Deci cauzele-s multitudini
Ce doar din interogatoriu
Discern neutru de notoriu
Şi inuit... dau certitudini.

Totu-i simptomatologie
Care-ţi oferă diagnostic,
Putând prefigura prognostic;
Semn demi-cert, de ce-o să fie.

În fond, e doar manifestare
Ce-ţi dă, de te pricepi, motivul
Ce-i diferit cu individul;
Răspunsu-i... grav, sau vindecare.

Startul este-n profilaxie
Cu scopul cert de prevenire;
- E-o cauză de nesimţire?
- Ne-am pregătit la ce-o să vie?

Etapa ultimă e cura
Într-un patern de tratament
Cu rezultat eficient,
Doar respectându-i anvergura.

E medicina noastră oare
Cum ne-a transmis-o Hipocrate?
Îi respectăm... exactitate,
Sau "facem ştiinţe... amatoare "?

Profesia-i un derizoriu...
Nu-i etic, nu este percept,
Trăim la timpul "imperfect"...
Dispreţul este meritoriu!

"Pasionat", "deontolog"...
Prin şarlatani devin eresuri.
Progresul ştiinţei; doar regresuri,
Cu medicul... un necrolog!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-te, române

Trezeşte-te, române,
Ia-ţi ţara în mâini curate
Şi scrie-i castul nume
Cu sânge de dreptate.

Păzeşte-i codrii iar
De cozi ce învârt topoare.
La mal, să-i fii un far...
Că d-eşuează, o doare.

Câmpiile să-i fie
De drept, din neam avute,
Să nu se întoarcă glie
Înapoi, la inimi slute.

Să crezi într-o credinţă
Egală tuturor;
Ce alină suferinţă...
Duşman, îl făcând amor.

Să ne unim toţi, fraţi
De cult, de aceeaşi limbă,
Pe poale de Carpaţi
Noi să fim cei ce schimbă...

... O lume, ce ne arată
De rău, cu arătător
Şi s-o uimim odată,
Cum din trecut de dor.

Trezeşte-te române,
Copii pe braţe îţi poartă
Şi le dă pâine, grâne
Mai mult, ferice soartă...

... Să ştii că vei fi veşnic
O pildă omenirii...
O lumânare în sfeşnic
Topindu-şi trup... iubirii!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîncarnarea

Ca şi cum, viaţa, nu ne-am duce-o în păcat
Şi chiar de facem răul suveran
Şi mintea, o avem zdrobită după ban...
Visăm, fără de drept, destin să-avem iertat.

N-aţi învăţat, că-n fond viaţa-i un chin,
Cei buni, frumoşi, mai dragi, se duc devreme?
Divinului, îi sunt cei protejaţii... de blesteme!
Nelegiuiţilor, le este suferinţă lungă, în griji, venin!

Organ noi venerăm, crezând că-i totul,
Plastia în chirurgie o promovăm...
Ne vindem doar frumosul... şi înjurăm;
Trăim în lux, averi, avut, crezând că-i scopul.

Dar trup, are şi asinul, yakul sau cămila...
Ce suflet poartă în munte, sau deşert?
Murim bătrân, dar prost, nu înţelept...
Lui Dumnezeu, îi cerem să ne dea cu sila.

Confuzi mereu în dogme şi vedenii
-Chiar şi de buni şi fără de păcat, am fi-
Visăm, s-avem o şansă, de am reveni;
Să ne întrupăm o zi, pe-un fir de plai, cum sunt lichenii!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpi

În orice faptă e o prima oară,
Cum prima dată este o scuză,
Iar niciodată, poate o acuză,
Ori jurământ, la ce-o să piară.

Întotdeauna e-o angajare,
Un gaj de, neîntrerupt, credinţă,
Sau atestat de elocinţă...
Cel mai adesea-i o încercare.

Arar zis, nevinovăţie,
Dar şi la lipsă, o asumare,
Doar parţială, nu eroare,
Iar gafă, adese, e-o prostie.

Regret, este-o ultimă dată,
Justificare repromisă,
Din când în când o nepermisă
Vină, iar neîncetat, sentinţa luată.

Păcat, trăim intermitent
Şi-am putea pauze s-avem,
Ca din puţin, mult să putem
Şi aproape am fi, un... permanent.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdere de propriu

Cât n-ai pierdut părinţi, bunici,
Eşti răsfăţat încă de soartă;
Singurătăţi nu-ţi bat la poartă...
Întreg eşti încă tot, pe aici...

Nu ştii ce-i încă suferinţă,
Când plaga, altora o credeai...
Ţi-e episod; când nu mai ai
Un lucru, poate nici credinţă...

... Ce-i caldul aşteptat acasă
-O mână în păr, un strâns la piept,
Un împrejur, bine- îs defect;
E-o lipsă în scaune la masă!

Când pierzi alăturea de sânge,
Îţi pierzi procent din tine, trup,
Gânduri; nu mai ai tot şi grup,
Mai puţin e... El, ce te-ar plânge!

Stai tot mai des îngândurat,
Te condamnând de bucurii
Ce-ai tăi, în ţarina fără vii,
Nu le mai au şi-l simţi... păcat!

Rămâi încet tot mai stingher,
Te cauţi parte-n noi copii...
Dar altfel sunt; în zbor, zglobii,
Până ce-i laşi... La rând, toţi pier!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintale ipostaze

Am tras, ca pe-o perdea, din cerul
Ce nu-i albastru, îl văd doar eu
Aşa sublim; un bleu, cum gerul,
Din nea, prin prisma-i curcubeu.

Mă simt uşor în primăvară,
Sau când iubesc şi sunt iubit
Şi tot mi-e greu, ca întâia oară,
Ce ades, arar, sunt amăgit.

Am izuri fine în narine,
De văd frumos în depărtare
Şi-n muzică mă încânt de bine,
Iar marea, am vis... la gust de sare.

Sunt pielea toată un fior,
Când suflet cald mi-e de încântare
Şi doar mai am un singur dor,
Când zi de zi, alt dor apare...

Erou mă cred, o aventură
Şi-s neştiut, 'ncrezut în fraze;
Ca şi alţii-n crez că-s de-anvergură...
Şi-s doar... mintale ipostaze!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concepţia altor religii diferă faţă de creştinism prin aceea că vor să scape de suferinţă. În ortodoxie, numai prin suferinţă scapi de suferinţă.

Arsenie Papacioc în Veşnicia ascunsă într-o clipă
Adăugat de minicoleta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treziţi-vă!

Pluteam uşor prin liniştea din jur
Pe aripi zdrenţuite de milenii
În zborul prin întinsele-mi domenii
De pe Pământul încă imatur.

Un zbor prin întuneric şi lumină,
Prin ură şi iubire sau prin vis,
Prin munţi semeţi ori peste un abis,
În zile reci sau nopţi cu lună plină.

Aud, de la un timp, suspinul greu,
Un geamăt dintr-o cruntă suferinţă
Al mamei ce vă creşte cu credinţă:
Natura ce-o trataţi ca nefiinţă.

Treziţi-vă! Atunci, din zborul meu
Am să arunc pe cer un curcubeu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clanurile politice mioritice (pamflet)

Fel şi fel de agramaţi,
Fii, părinţi, surori şi fraţi,
Naşi, cumnaţi şi alte neamuri,
Sunt organizaţi pe clanuri
Mafiote şi perfide,
Care, azi, îşi spun partide.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (21 iunie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi... de-o vârstă

Oh, blegi ce sunteţi
De nici nu vedeţi;
Tinereţea-i calculată...
Nu-nsă după dată!?

Este un multiplu,
În fond e un ciclu;
Cifre-n repetare...
Prin acumulare!

Veşnic întrebaţi,
Vă tot prezentaţi
Eterni douăzeci...
Tineri şi zev-zeci!?...

... De-un apelativ
În repetat motiv,
Că-n fond patruzeci
Este un... doi zev-zeci!...

Doar e fără zev-ul
Ce-i probabil nervul
Nebuniei pure...
Doar dublu imature?!

La fel şaizeci,
Timpul când petreci
Triplu ca-nainte...
Mai mult prin cuvinte!...

... Căci faptele-n sine,
Dacă sunt de bine,
Trebuie expuse...
Vii... sau presupuse!?

Cu optzeci e la fel
Pe-acelaşi model;
Este-n fond un patru,
Ori douăzeci... leatul...

... Summum de vigoare
Cu albul de floare
Şi cu ram toiag
... Dinţi căzuţi şirag!

Ca cireaşa-i suta
Ce-ncheie disputa;
Fapte, vorbe multe...
Dar cin' să le-asculte?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religiaţi religii... oase

E un cult, de-un timp, în talismane,
Fetişuri, mult paranormal
Şi-i tot mai mult plâns de icoane,
Iar cler, e-o firmă... Imoral!

Minciuna spusă, o zi în urmă,
Interpretată-i "hors context",
Iar tot poporul e o turmă,
Păscând pământul gol... Grotesc!

Se crede mult că-ţi atingi scop
Te tăvălind să pupi pe moaşte,
Iar calendaru-i horo(r)scop
Şi-ţi spune el... Crăciun sau Paşte!?

Din şcoli, sunt azi mai serioase
Doar cea vieţii, de şofer;
Căci ele îţi spun cum să "rozi" oase,
Sau să conduci... făr' caracter?!

În judecăţi e doar orbire,
Fără cântar, că-i măsluit.
Spitalu-i gol; doar o clădire
Şi doctor nu-i... nemituit!?

Asfaltu-i tot o gurmandiză,
Ce s-a mâncat, nu-i pe şosele
Şi-i mestecat, pe caz de criză,
De cei ce şi-au "turnat"... măsele.

Sunt culturi multe aculturale,
Că nu-i posibil mură-n gură
Şi atunci şi lucruri literare
Sunt tot un soi de... spălătură.

... Un fel de bloguri, de ochiate,
Dar nevăzute în puşcării
De gardieni, cu ochi la spate...
Îs încelulări-hotelării.

La filme, nimeni nu se uită
C-avem tv. de spălat creier;
Cu jurnalişti, ca dup-o ţuică,
Cântând acelaşi cânt de greier.

Ne-am pus pe ridicat biserici
Cu miile şi catedrale,
Crezând că zidurile-s clerici
Şi liturghii, cerşind... sunt "şcoale".

E-un cult, el zis, religii... os,
Tot mai puţin religial...
Cum legea-i doar oficii... os
Şi şmecherii îs... oficial!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!