Dacă tocmai a plouat, efectul e garantat

Ploaia e torenţială; stând în pom pe o crenguţă
Păsăroiu-i face curte păsăricii cea drăguţă
Şi-o mângâie... şi o roagă... şi-o sărută... şi-i dă roată...
După lung acest preludiu păsărica-i udă toată.

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Catrene prin gaura cheii (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă sărută nimeni când apun

Mă sărută înserarea
Cum sărută valul marea,
Cum sărută vântul ramul,
Cum sărută ploaia geamul.

Mă sărută despărţirea
Cum sărută cu privirea
Un copil pe gânduri dus,
Trist, al soarelui apus.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andy Sachs (în timp ce ea şi Christian se plimbă prin Piaţa Vosgilor, după ce s-au îmbătat): Nu am înţeles niciodată de ce toată lumea se dă în vânt după Paris, dar acum... (Râde şi se învârte după un stâlp.) E atât de frumos. (Christian dansează puţin cu ea şi apoi o sărută.) Nu pot face asta. (O sărută din nou.) M-am despărţit de Nate abia acum câteva zile. (O sărută din nou.) Am băut prea mult şi nu pot gândi limpede. (O sărută din nou.) Nici nu te cunosc îndeajuns de bine şi sunt într-un oraş stăin. (O sărută din nou.) Am rămas fără motive.
Christian Thompson (zâmbind): Slavă Domnului! (O sărută încă o dată.)

replici din filmul artistic Diavolul se îmbracă de la Prada
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pictor

Dacă nu-ţi doreşti catrene
Ci râvneşti la epigramă
Pune după trei desene
Şi-o caricatură-n ramă.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Epigrama văzută de… (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Craii de curte veche

El, sfios, cu mustăcioară,
Ea, în păr cu busuioc,
După flori, plimbări şi-o vară
Fata i-a căzut... cu tronc.

epigramă de Ioan Fârte (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de sacrificiu

Cunosc o fată, ce o ştii şi tu, copil, femeie, dragă mamă...
este frumoasa mea pe veci, doar ea, care mereu mă cheamă
şi alerg oricând s-o mângâi, s-o apăr de primejdii, s-o sărut,
să-i dau iubirea, toată strânsă de când sunt, de când cu neamul sunt născut
şi-o port în flori şi-o ţin pe braţe, praguri s-o trec, că-mi e şi după moarte, ea, femeie...
mi-am împlântat-o în suflet, unic gând, tot ce-oi avea vreodată, unica idee,
c-o ştiu că numai ea mă poate creşte, cu tot ce-am, pe mine şi pe toţi ai mei,
curaţi în simţuri, falnic dedicaţi, toţi curajoşi să-i ţină flacară aprinsă, nişte Prometei,
şi-o oblojesc, că-mi este mamă şi visu-i unic să-i fiu mare,
ei, ce s-a dat cu toată, de ofrandă, cu tot ce-i este, intim are...
iar azi mă închin stând în genunchi şi mă curg lacrimi tot, afară,
că-i ziua ei şi n-am alt dar, să-i dau îndeajuns... Te iubesc Ţară!
Îţi jur în veci, podoaba mea... să-ţi port demn nume... să nu moară!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută copile

Când vine vara şi pâinea-n câmp dospeşte,
Cireşele se coc şi soare dogoreşte,
Tu copile, cerul senin îl priveşte
Şi celui de sus, din suflet mulţumeşte.

Când te scoli în fiecare dimineaţă
Sărută părinţii! Că ei ţi-au dat viaţă.

Sărută pământul care te hrăneşte,
Sărută apa că setea-ţi potoleşte.
Sărută lumina care te-ncăzeşte,
Sărută şi vântul când te răcoreşte.
Sărută copacul care te umbreşte,
Sărută şi floarea care înfloreşte.
Sărută chiar ploaia când te limpezeşte.
Sărută copile! Sărută copilăreşte.

poezie de Dumitru Delcă (12 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce priveşte şi vede

Privesc şi văd copiii plângând,
lacrimi stând după gratii,
privesc şi Îl zăresc pe El,
crucificat sub cer,
privesc şi văd în curte un miel,
în poartă un clopot din flori,
sub teiul pitit după casă
un blid cu colivă-negrită,
corbii deasupra roată,
icoane cântând în zăpadă,
iar clopotul bate şi bate...
Tata pleacă din casă,
tăcere albă peste toate câte văd
şi cruci îngheţate-n morminte.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, toată

Îmi înfiorai seninul,
Inima-mi făceai să bată
Şi-mi erai ca o poveste,
Ca o vrajă,
Dar divin,
Când îmi întâlneai privirea
Şi-o sorbeai
Din ochi căprui,
Iar cu buzele,
Cu părul,
Glasul,
Trupul,
Ochii,
Toată,
Mi-aduceai în suflet grija
Negustorului hain
Care-şi mângâie comoara
Ce-i străluce
Numai lui.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe când iubirea, de orice fel ar fi ea, luminează viaţa şi-i îndulceşte, ura o-ntunecă, o umple de amărăciune şi-o face nesuferită.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăra prozatoare Elena Creangă publică şi la Albina

A fost un trăznet şi-o lumină
Şi toată lumea se închină
Că într-a artelor grădină,
S-a prins şi-o creangă de-o... albină!

epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hiems

E iarnă, urlă crivăţ; în vatră-i foc sărac; şi ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârşit de veac,
natura-şi dă solemnă agonicul răsuflet,
şi-atâta somn şi moarte şi-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.

De frig te-nghemi, şi-o raclă îţi pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuieşte roată
şi ciori ca de funingeni aşteapt-un hoit trântit;
şi gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.

poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hiems

E iarnă, urlă crivăţ; în vatră-i foc sărac;
şi ninge, ninge, ninge; ca-ntr-un sfârşit de veac,
natura-şi dă solemnă agonicul răsuflet,
şi-atâta somn şi moarte şi-atâta alb e-n suflet,
de parcă ninge-ntr-însul necontenit de-un veac.

De frig te-nghemi, şi-o raclă îţi pare-odaia toată;
de prin hogeaguri fumul se-ncercuieşte roată
şi ciori ca de funingeni aşteapt-un hoit trântit;
şi gândurile pleacă în stol funinginit,
ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată.

poezie clasică de Benjamin Fondane
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul unei nopţi de toamnă

Sub secera încovoiată-a lunii roua uşoară şi rece
I-a umezit rochia, dar ea nu merge să şi-o schimbe –
Mângâie strunele lăutei argintii toată noaptea,
Înfricoşată să se întoarcă în camera goală.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e iubirea fulger?

O ştiu femei cu poale scurte,
Şi-o ştie tot bărbatul:
În timp ce el îi face curte,
Ea pregăteşte... patul!

epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (17 august 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu voia altceva decît să lase netulburată imaginea pe care şi-o făcuse, de bună seamă, prietenul despre oraşul natal, în acest lung interval de timp şi cu care se deprinsese.

Franz Kafka în Verdictul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Speranţa

Faceţi loc, vine Speranţa
La cine dintre noi se va opri?
Zeiţa asta a-nclinat balanţa
Şi o deşartă-n fiecare zi

De la sclav până la rege
Toată lumea o imploră-n gând
Chiar şi la fărădelege
O invocă rând pe rând,

Şarlatanii, demagogii
Oamenii cu neamul prost
Dar dogii şi bul-dogii,
Trepăduşii fără rost

Ea împarte doar favoruri
Deseori după capricii
Pierde bătălii la scoruri,
Şi-o plătim cu sacrificii

Cine-o prinde şi-o apucă
Ar dori să-i facă pui
Şi-i dă drumul să se ducă:
Ea nu stă la hanul nimănui!

Faceţi loc, vine Speranţa
Ca o miss descumpănită:
Ştie ea că circumstanţa,
Întotdeauna o achită!

Că e bine, nu e bine
Ea se duce şi te lasă:
Croşetează la destine,
Ca bunica pe terasă!

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Dintre cele cinci elemente de fundament cosmic, Aerul este cel ce ştie să mângâie neasemuit de frumos obrajii, sânii, ori coapsele domniţelor, de la adiere şi până la ploaia torenţială, dar şi după petrecerea tornadelor...» ‒ 1 Martie 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 21).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic», Timişoara, Editura Wa, ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒ (1 martie 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul

Vântul s-a înălţat şi-a scos câteva ţipete.
A fluierat apoi din degete, tehui,
Şi-a spulberat pretutindeni frunzele vestejite;
A scuturat crengile chiar cu mâna lui.
A spus că va ucide, va ucide, nu va fi pace...
Şi-o va face, şi-o va face.

poezie de James Stephens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consider că fiecare are dreptul să-şi distrugă viaţa după cum vrea, căci cum şi-o face omul cu mâna lui, nu i-o face nimeni....

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

Foaie verde şi-o sulfină
Am o tânără vecină
Subţirică, înăltuţă,
Mlădioasă şi drăguţă.

Dar ca s-o invit în casă
Codul etic nu mă lasă
Şi la bloc, precum se ştie,
E şi-o deontologie...

Şi privesc cu încântare
Ca albinele la floare,
Dar deşi poftesc la miere
Îmi refuz acea plăcere.

Văd că este singurică
Şi nu pare că-i e frică,
Însă eu cu mult temei
Mă gândesc la anii mei.

De aceea n-am curaj
Să cobor doar un etaj
Şi regret, că-n deplasare
Etica n-are valoare.

poezie de Octavian Cocoş (25 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!